paler: articol in cotidianul

Mi-am amintit in aceste zile ca „d-l Stihus”, cum era poreclit profesorul nostru de Drept roman (ce diferenta intre acei straluciti profesori si cei de azi, sa nu se supere d-l Iorgovan!), s-a decis, la un seminar, sa ne explice un dicton celebru (Fiat iustitia, pereat mundus, „Sa se faca dreptate, de-ar fi sa piara lumea”) pentru a ne ajuta sa pricepem ca justitia nu se face cu toporul si nici, macar, cu palosul, cum a taiat Alexandru cel Mare nodul gordian, ci prin respectarea oarba a legilor, inclusiv a procedurilor, chiar daca ele par, uneori, „chichite“ sau aberatii. Ne-a relatat, asadar, ce povesteste Seneca undeva. Ca pretorul Piso a condamnat pe cineva, invinovatit de crima, la moarte, dar in momentul in care condamnatul a fost adus in piata, pentru a fi executat, a aparut omul crezut mort. Centurionul a oprit executia socotind ca asa era normal. Rezultatul? Pretorul a hotarat trei condamnari la moarte. A celui impotriva caruia exista, deja, o sentinta capitala. A centurionului care nu executase acea sentinta. Si a celui crezut mort, deoarece era cauza mortii a doi nevinovati. Si, hotarand acea tripla sentinta, a rostit formula ramasa celebra.