George Topârceanu: Rapsodii de toamn?
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
?i-a furat de prin ponoare
Puful p?p?diilor.
Cu acorduri lungi de lir?
I-au r?spuns fâne?ele.
Toate florile ?optir?,
Întorcându-?i fe?ele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamur?.
Solzii frunzelor m?runte
S-au zburlit pe-o ramur?.
Mai târziu, o co?ofan?
F?r? ocupa?ie
A adus o veste-n goan?
?i-a f?cut senza?ie:
Cic?-n munte, la povarn?,
Plopii ?i r?surile
Spun c? vine-un vânt de iarn?
R?scolind p?durile.
?i-auzind din dep?rtare
Vocea lui tiranic?,
To?i ciulinii pe c?rare
Fug cuprin?i de panic?...
Zvonul prin livezi coboar?.
Colo jos, pe mla?tin?.
S-a-ntâlnit un pui de cioar?
C-un bâtlan de ba?tin?
?i din treac?t îi arunc?
Alt? veste stranie,
C-au pornit-o peste lunc?
Frunzele-n bejanie!
II
Într-o clip?, alarmate,
Ies din ?an?uri vr?biile.
Papura pe lac se zbate
Leg?nându-?i s?biile.
Un l?stun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca s? ?ie-o cuvântare
În aceast? chestie.
Dar broscoii din r?stoac?
Îl insult?-n pauze
?i din papur?-l provoac?
Cu prelungi aplauze.
Li?i?ele-ncep s? strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fa?a locului.
Un ?ân?ar, nervos ?i foarte
Slab de constitu?ie,
În zadar vrea s? ia parte
?i el la discu?ie.
Când deodat? un erete,
Poli?ai din na?tere,
Peste balt? ?i boschete
Vine-n recunoa?tere
Cu porunc? de la centru
Contra vinovatului,
Ca s?-l aresteze pentru
Siguran?a statului...
De emo?ie, în surdin?,
Sub un snop de bozie,
O p?staie de sulcin?
A f?cut explozie.
III
Florile-n gr?dini s-agit?.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamn? din elit?
Î?i îndreapt? talia.
Trei petunii sub?irele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorb? între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."
Floarea-soarelui, b?trân?,
De pe-acum se sperie
C-au s?-i cad? în ??rân?
Din?ii, de mizerie.
?i cu galbena ei zdrean??
St?-n lumina matur?,
Ca un talger de balan??
Aplecat pe-o latur?...
Între gâze, f?r? fric?
Se re-ncep idilele.
Doar o g?rg?ri?? mic?,
Blestemându-?i zilele,
Nec?jit? cere sfatul
Unei molii tinere,
C? i-a disp?rut b?rbatul
În costum de ginere.
Împrejur îi cânt?-n ?ag?
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro drag?!"
Unde s?-l mai caute?
L-a g?sit sub trei gr?un?e
Mort de inani?ie.
?i-acum pleac? s? anun?e
Cazul la poli?ie.
IV
Buruienile-ngrozite
De-a?a vremi protivnice
Se vorbir? pe ?optite
S? se fac? schivnice.
?i cum ?tie-o rug?ciune
Doamna m?s?lari??,
Tot soborul îi propune
S-o aleag? stari??.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n v?duvie
S? tr?iasc? slobode.
Vezi! de-aceea m?tr?guna
A-nv??at un brusture
S? le spuie-n fa?? una
Care s? le usture!...
Jos, pe-un vârf de campanul?
Pururea-n vibra?ie,
?i-a oprit o libelul?
Zborul plin de gra?ie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatin?,
Giuvaer de smal? ?i aur
Cu sclipiri de platin?.
V
Dar deodat?, pe coline
Scade anima?ia...
De mirare parc?-?i ?ine
Vântul respira?ia.
Zboar? ve?ti contradictorii,
Se-ntretaie ?tirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
To?i întorc privirile.
Iat-o!... Sus în deal, la strung?,
A?ternând p?mântului
Haina ei cu tren? lung?
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor ?i Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung î?i flutur? spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ?olduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleac? mai departe
Pustiind c?r?rile,
Cu alai de frunze moarte
S? colinde z?rile.
. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satiric?
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strof? liric?.
Dar când ?tiu c-o s? v?-nghe?e
Iarna mizerabil?,
M? cuprinde o triste?e
Iremediabil?...
LA STEAUA, Mihai Eminescu
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
(vazuta din satelit, parcela pe care se lafaie acuma fabrica e inca plina cu branduse)
La hala care-a rasarit
E o munca atat de lunga
Ca sase luni a trebuit
Cladire ca s-ajunga.
agregate