mielu.ro - blog - india

JOKE: ti-e sete ?

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 28 Sep 2007 11:30:47 +0300

pick one.

la zaruri

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 21 Sep 2007 10:00:00 +0300

aseara am aflat cel mai misto lucru din viata mea .. mama mea nu e family
eram in biroul manageruli si tocmai constientizam ca sunt in prin proces de plecare din India, un coitus interputus tocmai cand ma plictisisem sa dau din fund. perfect.
vestea buna era ca plec imediat pe un proiect, vestea rea e ca dureaza 6 luni, partea nasola e ca e on-site in finlanda.
ca sa indulceasca lucrurile unul din mailurile de "lamurire" explica clar cum familia mea ma poate acompania in aceasta caltorie. familia nu e mama, tata, cainele, pisica .. doar nevasta si/sau copilu. nu se specifica nimic despre culturile in care sotiile pot fii mai multe

plecarea din india se lasa cu impartzirea rezervelor strategice catre baietzii din guesthouse, achitarea serviciilor prestate.
cel mai amuzant e ca in dimineatza zilei in care aveam sa aflu ca plec lasasem la spalat hainele; dar hainele erau deja uscate si calcate pana seara asa ca nu am calatorit cu haine ude in bagaj.

plecarea dintr-o tzara in curs de dezvoltare este egala cu sosirea intr-o tzara in curs de dezvoltare,
tzine undeva de numarul de lucruri (sa le zicem action items) prin care treci, daca e vorba 2-3 (un control, un lasat de bagaj, un verificat al bagajului de mana) atunci esti intr-o tzara civilizata;
pe de alta parte daca diversi oameni folosesc tot felul de functii doar ca sa poata cersi ceva in timpul nenumaratelor controale (de exemplu biletul este stampilat de 3 ori, cu trei ocazii diferite) si verificari atunci dezvoltarea ar trebui sa treaca de la etapa "in curs" la ceva mai "proaspat"

problema prosopu, a fost in bangalore la intoarcere o abordare filozofica a aceeasi probleme avute si in bucuresti, bagaj prea greu - desi cu 10 kile mai usor ca la plecare.
prosopu mare, ud, plin cu niste kestii menite sa le fie amortizor la transport si manipulare. ce kestii e irelevant. 2 kile in plus pentru tine.. 60 euro in pus pentru transportator...
in india cu 60 euro in afara de faptul ca futi tot personalul aeroportului iti poti cumpara si acele lucruri de care trebuie sa te debarasezi asa ca decizia a fost simpla; prosopul trece in bagajul de mana (load balancing), kestiile se arunca intr-un cos de gunoi aflat la o distanta suficient de mare ca sa faca poc cand ating fundul lui.
oricum un sistem normal de evaluare a greutatii si a ce este considerat exces este bineinteles cel proportional cu zilele dintre calatorii; daca stai o luna e normal sa ai nevoie de mai multe cacaturi decat un alt calator care sta 10 zile; dar in fine .. prea multe calcule cand problema era deja rezolvata;
cel mai greu lucru din bagaj.. atat la propriu cat si la figurat .. niste documentatie de la un curs;

cum eram proaspat ras, prosopul nu avea nici un rost sa il port in cap, asa ca il tzin pe rucsac, ca un fel de antifurt; se dovedeste extrem de eficace si la "controale" si vama, pentru ca prosopul fiind putzin ud si relativ imputit indienilor le e scarba sa puna mana pe el si asa ca nu mai pipaie bagajul sa vada cam ce pot "taxa" inauntrul lui.
cu prosopu prin sala de asteptare imi intalnesc un coleg roman de la care imi luasem prieteneste la revedere cu cateva ore bune inainte nestiind ca voi pleca, si nici ca voi decola inaintea lui

sala de asteptare e o hala plina cu scaune pe a caror tapiterie urmele de transpiratie uscata par sa deseneze contururi ale unor lumi noi.

cu o ora inainte de decolare apar si echipajele celor 2 avioane care urmeaza sa decoleze:
lufthansa.. nemtii trec linistiti prin multime, drepti, pregatind o cursa lunga;
air france.. francezii se opresc la primul butic, se ingramadesc in multime, se apleaca pentru a cumpara tzigari cu niste hartii rupte de un dolar gasite prin buzunare; e si cazul sa iti cheltui dolarii cand euro a ajuns la pragul record de 1.4;

avionul aterizeaza ca un fulg, o namila de B737-400 e pus pe pamant cu grija cu care o mama isi pune copilul in tzarc

in avion singura mea grija a fost sa nu ajungem mai devreme decat era programat pentru ca un film care se derula pe monitoarele din avion devenise brusc cel mai important film vazut vreodata,
si imi era frica sa nu cumva sa ajungem mai devreme si sa opreasca astia filmul inainte sa se termine. pana la urma filmul se termina cu bine; un film indian in care oricat de greu iti era trebuia sa te bucuri de viata si sa dansezi (pe plan profesional actorul principal era pilot nascar).
filmul incepe prin a prezenta cum soferul profesionist are tot, apoi cum pierde tot in urma unui accident, apoi cum lupta iar sa primeasca tot, cum reuseste, punct. punct pentru ca e film, nu serial; daca era serial era virgula.

unul din trainingurile la care am participat a fost foarte interesant, in orice companie unul din manageri trebuie sa fie un actor ratat, sunt meserii care au acelasi job description; cateodata se mai strecoara si oameni de bine.
managerul acesta incepe cu niste intrebari existentiale prezentarea la al carui prim minut am lipsit, astfel incat nu stiam exact despre ce kilu meu este; faza geniala e ca datorita felului in care a "hartuit" sala cu intrebarile lui si cu filozofia lui nu am reusit sa inteleg din nici un context ce functie avea.
viata lui a inceput simplu, ca sa fac un rezumat al povestilor lui, prin nasterea intr-o familie de agricultori, apoi a avut ocazia sa fie primul om educat din familia lui, urmand apoi sa lucreze in domeniul calculatoarelor in anii 80; la un moment dat ai lui au inceput sa se intrebe de ce kilu meu nu a plecat inca in america; urmeaza si perioade mai bune - ajunge sa aiba propria lui firma, iar in timp ajunge in compania din care fac parte si eu;
este ferm convins ca ai lui castiga din agricultura mai mult decat castiga el din calculatoare; este totusi dispus sa scrie un CEC oricarui participant care ii poate raspunde la niste intrebari considerate de el fundamentale;

vroiam sa il intreb doua lucruri: daca se castiga mai bine din agricultura, copii lui sunt la scoala acum sau la orez; care era exact topicul discutiei - in timpul careia a ingenunchiat de doua ori la intrebarile cruciale, si a folosit expresia "Christ" de fiecare data cand isi intorcea spatele unei sali care nu putea sa ii raspunda la vreo intrebare; mergand salvator spre "tabla" pentru a scrie "raspunsul corect"

acesta este sfarsitul calatoriei in india, raman cu senzatia ca a fost ceva neterminat, ceva din care as mai putut gusta putin dar pauza de masa s-a terminat.

europa ma asteapta cu piele alba si sfarcuri, dupa o luna vad si eu un sfarc iesind prin camasa, nu conteaza ca ai tzatze sau nu, conteaza sa tzi se vada sfarcurile.
nu conteaza daca sunt ca doua bloduri pe un material perfect intins sau radacinile a doi munti ce modeleaza reclama de pe tricoul perfect mulat;
in Frankfurt grupul de porti B54-B55-B56 in afara ca deservesc curse pentru europa de est sunt niste porti pozitionate la subsol, deci racoare la greu; 2 criterii care odata indeplinite nu poti decat sa admiri rezultatele si sa te bucuri ca esti iar "acasa".

bun venit "acasa", locul in care poti sa iti mananci un muc in liniste, fara sa te gandesti vreo clipa la ce virusi letali poate contine,
bun venit "acasa", locul in care poti sa iti rozi linistit o unghie, fara iti pese daca atingi cu buzele carnea degetului atunci cand coltii iti macina copita.

bangalore, strazi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 15:00:00 +0300

bangalore, rufele

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 12:00:00 +0300

bangalore, cricket

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 11:00:00 +0300

bangaolre, templu

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 10:00:00 +0300

munca si altele

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 09 Sep 2007 19:00:00 +0300

e duminica seara, deja am primit un email cu ce am de facut luni; asta dupa ce vineri cel care ma incarca cu taskuri si-a cerut scuze ca a fost prea aglomerat ca sa ma foloseasca la 100%

cei din echipa muncesc de dimineatza pana seara, eu sunt un fel de privilegiat ca incep la 9 si termin la 19:30,

cele doua mese sunt sfinte, de fapt sunt singura referinta in zi, cand cel care se ocupa de incarcarea ta, fie ca e un teamlead sau altceva,
are grija sa te intrebe in jurul pranzului inainte de a iti spune ce mai vrea de la tine: ai mancat ? daca spui da .. poti sa incepi sa iti notezi ce e de facut,
daca nu ai mancat atunci te trimite sa mananci. aceeasi poveste si seara.

tot in categoria masa .. am mancat ceva genial: o mamaliga cu lucruri (spicy) in ea.
a fost delicioasa, nu mi-a venit sa cred; am mers sa mai cer inca o portie.. tipul care servea s-a socat, credea ca vreau apa

orice mancare aici poate capara pe parcursul mesei orice gust in functie de ierburile/zemurile cu care acompaniezi bucata de mancare in cavitatea bucala.

mysore

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 09 Sep 2007 11:55:00 +0300

sambata am fost la mysore, la vreo 130km de bangalore;
palatul de la mysore nu e decat mare,
inauntrul lui au ramas: pozele cu regele, tapetul, geamurile; in rest poti sa joci cricket in el ca nu ai ce strica.

la mysore turul te poarta spre magazine, am 2 glume preferate care le fac pentru a scapa de achizitii..
prima faza: ma uit la o statueta mica, tipa zice .. ah, zeitza nu stiu care, competente: pentru bani; moment in care las statueta la loc si zic .. tocmai mi-am dat seama ca nu trebuie sa cheltuiesc banii
faza doi(preferata mea): intri in magazin, te uitzi la textile, moment in care inevitabil admirand textura ajungi si la o zona in care o bucatzica de hartie te avertizeaza ca masa ta pe 10 zile este in pericol,
negustorul iti spune .. ah, nu conteaza, o sa te iubeasca mai mult ca ii faci cadouri scumpe; raspunsul meu: o sa ma paraseasca pentru unul cu bani, ca eu ii cheltui aiurea.
(inspiratia din acest moment nu are plaman, scuze.)

dupa mysore palace, se merge la un templu undeva pe un deal deasupra orasului, unde urmeaza sa il invatz pe Velu despre americani;

plecam apoi spre un baraj enorm, cu gradina; apoi back home.

bangalore, are ceva ce bucurestiul si romania lui basescu nu o sa pupe nici cand o sa ajunga boc mai inalt decat ursuletii de plush oferiti amantei: fiecare bloc are la parter parcari pentru toate apartamentele, nici o masina nu este "lasata" pe strada. vorba aceea "no one left behind"

not uncle bens

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 17:00:00 +0300

(lasi papucii la intrare)

(not uncle bens)

mysore: lake

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 16:00:00 +0300

(inca o lovitura si "coctail-ul" e gata se adauga pai la sfarsit)

(gradina)

(intemeietorul indiei moderne, apare si pe toate bancnotele - fara numar!)

(aceasta inventie ar lasa paf orice manelist - fantana cu muzica... pentru fiecare melodie un spectacol artezian)

(barajul - cam 10% din el)

(doamne)

(cine a zis ca semnele de interzis trebuie sa fie agresive ?)

(somn inainte de ploaie)

mysore: templu

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 14:00:00 +0300

(Creanga tragea cu pusca dupa ciori, aici nu ai voie sa omori nimic - ca cine stie ce e reincarnat in fiinta aia)

(americani uber alles si usor de recunoscut pe deasupra)

mysore: palace

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 12:30:00 +0300

(mysore palace - fatzada, un palat mai mult lat decat lung.)

(mysore palace - gate)

(velu - descoperind tainele aparatului digital)

(melu - inca in cautarea tainelor ...)

mysore: catedrala

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 11:00:00 +0300

(enhanced)

bangalore -> mysore (road photos)

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 10:00:00 +0300

operatiunea vulturu flamand

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 06 Sep 2007 10:00:00 +0300

Am un nume nou: Alexander Mateeson, e numele de scena pentru noul proiect din care fac parte.
Deci sunt deplasat la client, daca in cladire ar urla alarma de incendiu agitatia nu ar fi la fel de mare.

Partea interesanta este ca am iesit din cladirea de birouri a angajatorului, in alte cladiri .. alte obiceiuri. Ca sa nu incalcam nici o clauza de confidentialitate, sa vorbim despre obiceiurile culinare ... Exista o cantina in fatza cladirii in care lucrez acum la care lumea merge si se inghesuieste la coada, unde mancarea se face pe loc si la vedere. Mancarea se consuma cu mana, se ia frumos si se strange in mana fiecare bucatzica de mancare apoi se zvarle in gura cu pofta. Daca vrei sa iei la pachet primesti fie o punga de plastic, fie se poate impacheta totul intr-un ziar. Alte recipiente nu exista, atat .. o punga transparenta sau un ziar de azi. La sfarsitul mesei toata lumea merge si se spala pe maini si pe fatza intr-un loc special.

(wash basin)

(casa de marcat)

(... pe frunza, daca nu esti vaca/bou frunza ramane in tava dupa ce ai terminat de mancat)

(lasi calu la intrare)

(colorata, acum e gata)

bangalore zoo, safari

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 02 Sep 2007 19:30:00 +0300

sad

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 02 Sep 2007 16:55:00 +0300

weekendul asta am inceput prin a spala textilele, am inceput cu cele intime apoi pe celelalte le-am lasat sa le spele baietzii ce au grija de guesthouse,
ce eu oricum nu am unde sa usuc, in camera asta nu ai nici o atza, si chiar daca gasesti atza si o sapunesti nu ai de unde sa o legi.

costa 10 rupii / item, in medie spalatul si lucrare iese de calitate.

sambata am ajuns la palatul paralmentului sau ceva din bangalore gard in gard cu palatul justitiei - induiosator.
apoi am vizitat palatul regelui, resedinta de vara din bangalore - faza geniala, eu am platit 200 rupii pentru a intra, Velu a intrat pe gratis
a urmat putina miscare printr-o gradina botanica, foarte interesanta in care am fotografiat niste maimutze care stateau pe niste trepte.

duminica gradina zoologica, mergem vreo ora pana la ea, acolo cumparam bilete (tot vreo 200 rupii) pentru safari + gradina zoologica;
nu ma lasa inima sa il las pe Velu sa ma astepte in masina desi are clima... asa ca mergem fericiti.

incepem prin safari; un autobuz care are un grilaj pe el urca cu greu un deal, apoi trece de niste porti duble si ajunge in safari,
nici nu stiu daca sa rad sau sa plang, dar in safari erau 3 drumuri, fiecare ducea la locul in care se "relaxa" cate un leu,
acestia erau privilegiatii, restul erau in custi, dar custi de safari nu de zoo, e o mare diferenta (se pare)
in dreptul fiecarui animal salbatic soferul autobuzului oprea, apoi cu un usor jos acceleratie-ambreiaj expunea toate ferestrele aceluiasi unghi de incidentza asupra fiarei, dupa care dedea inapoi si continua cu urmatorul "cuib"
nu stiam ca leii stau in acelasi loc tot timpul in acelasi loc dar dupa santzurile sepate de masini se pare ca .. da

gradina zoologica mi-a placut mai mult, mi-a placut prin felul in care era gandita, nu era un muzeu, era un loc de relaxare,
existau locuri cu banci, nu te grabeste nimeni sa iesi imediat, poti sa petreci toata ziua, vizitand, mancand, odihnindu-te.

in gradina zoologica, era o zebra ... trista ...
ii zic lui Velu .. uita tata .. triste, de la leii din Safari pana la Zebra asta .. triste
poate ca eram eu inca sub influentza inceputului filmului de desene animate madagascar, dar in fine.

ii zic lui Velu: "sad", Velu raspunde "sad, Sir" si zambeste larg, asa ca il intreb prieteneste daca are cel mai mic habar despre semnificatia cuvantului "sad",
spune zambind "no, Sir" si ma simt nevoit sa ii mimez un sad facand acel din buze, si intarind putin expresia fetzei desenand cu degetele o mustata putzin mai lunga.
Velu se prinde ca o daduse in bara asa ca se "sad"-este si el, dar in gradina. iar peste vreo jumatate de ora cand dam iarasi peste niste animale triste spune "sad, Sir".

nu exista nimic mai trist ca un animal inchis, mai blazat, mai lipsit de viata...
nu stiu daca asta e doar la zoo baneasa si zoo bangalore ... probabil ca este peste tot, de unde si faptul ca animalele nu se prea reproduc in captivitate.

cand programul meu social se aproprie de sfarsit si incepe afara o ploaie mocaneasca ii zic lui Velu ca poate e mai bine sa avem o tabla deasupra capului,
asa ca mergem frumusel si ne suim in masina, pe drum vad o vaca impodobita foarte misto, fierb ca nu ii facusem o poza ok, asa ca la urmatoarea vaca ii zic lui Velu sa opreasca masina sa cobor,
Velu saracu opreste si eu alerg sa fac poza, cum opreste mai greu sunt nevoit sa alerg vreo 150m pana la vaca.
Velu cred ca s-a speriat foarte tare pentru ca imediat ce am terminat de alergat pana la vaca si aveam si poza Velu imi da un claxon sa ma sui in masina;
ajunsese aproape la fel de repede ca si mine la vaca si in partea asta a lumii .. cand o masina poate tzine pasul cu un om care alearga e mare kestie.

pentru ca tot am ajuns la masini, in afara de Logan, in India mai exista si alte branduri, de calitate (si virgula nu am pus-o la misto)
dintre cei care produc masini in India, toyota e singura firma care face masinile sub acelasi nume; produc sub alt nume firmele: ford, suzuki.
firma "tata" face de la masini pana la televiziune prin satelit si telefonie;
aici cand se schimba a treia in traficul din oras e meci de cricket la TV intre India si Pakistan sau este foarte tarziu noaptea.

inside bangalore (1sept)

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 01 Sep 2007 19:00:00 +0300

(on site shop)

(Vikasa Soudha)

(bangalore palace)

(care e maimutza mai mare ?)

(templu)

nu da bacsis

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 01 Sep 2007 18:30:00 +0300

azi am fost boier, nu puteam sa simt asta altfel decat dand si eu bacsis
stiam de la colegi ca e bine sa dai 100 rupii (mai putin de 3 dolari) la seful casei
asa ca am procedat likewise.

partea nasoala a fost cand am ajuns duminica acasa, pentru ca un miros "bizar"
care era in camera mea in fiecare seara a devenit un lucru insuportabil de tolerat,
lasat cu tusete si stari de voma.

daca nu dadeam bacsis nimeni nu isi facea treaba mai bine; si nu aveam camera inundata in airfresher

petreceri

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 31 Aug 2007 18:00:00 +0300

(joi, in bar)

(vineri, in parcare)

sfarsitul de saptamana a fost "ideal"

genial a fost ca sala in care am fost joi seara am impartit-o cu accenture, mare meserie, numai ca ei au fost singuri liberi sa danseze

muzica de petrecut aici este un mix de 199x cu formatzii care nemaiexistand acum nu trebuie sa primeasca drepturi de autor oricum ... muzica in engleza

Bangalore, Leela Palace

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 30 Aug 2007 19:00:00 +0300

spre oras ..

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 30 Aug 2007 18:00:00 +0300

azi am vazut logan :-)

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 30 Aug 2007 12:15:01 +0300

unul din locurile in care se mai exporta logan, dupa tzarile din zona africii.
interesant e ca e renault logan, desi .. eu zic ca sigla cu albastru de la dacia dadea mai bine in peisaj.

veceul

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 30 Aug 2007 09:15:00 +0300

iubesc mancarea indiana, am si un prieten caruia sa ii impartasesc detaliile acestei idile ..
este colacul meu de salvare de ficare data cand ma asez pe el si incep sa regret prima intalnire, prima senzatie, prima data cand mancarea indiana mi-a facut cu ochiul.

mancarea indiana este ca o piesa rock care incepe calm pentru ca putine acorduri mai tarziu totul sa se dezlantuie,
mancarea indiana este exact ca in povestile celor care iau droguri si la inceput nu simt nimic doar ca imediat dupa .. sa simta

esti avertizat ca este spicy, si cand iei o inghititura "calculata" nu simti nimic, apoi continui si apoi .. plangi
mananc de 28 ani si ajungi la un moment dat sa nu mai ai surprize, devine cam la fel totul, ai senzatia ca orice ar pune cineva in acea mancare, GUSTUL final e tot pe acolo;
mancarea indiana in schimb .. are mai multe gusturi, in timp ce o mesteci ca un "bum" cand treci de la viteza subsonica la cea supersonica,
mancarea indiana incepe cu un gust si pana sa termini de inghitit mai schimba vreo doua trei

stomacul e clar ca nu are nici cel mai mic habar ce sa faca cu ce ai inghitit tu (cu multa apa)

colacul pe care te asezi e prietenul la care te duci sa te plangi cand relatia merge prost; cel ce te asculta cand spui ca ai o relatie pe care nu o poti abandona,
pentru ca ajungi sa iti placa, sa iti lipseasca acea senzatie din gura, acel ars din stomac, acel gidilat al tuturor simturilor de fiecare data cand o gusti.
si ajungi sa petreci mai mult timp cu prietenul tau decat cu noua iubire ...

diverse franturi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 30 Aug 2007 07:55:00 +0300

IN PRIMUL RAND un jurnal intim nu se poate scrie fara a pierde partea intima a vietii.

DIURNA, o adevarata fantana a tamaduirii datoriilor.

LA TOALETE, scrie gentelmen pe usa ca sa nu intre si aia care se pisa pe langa vas.

VARSTA unui lucru stabilit dupa butoane/taste, exact ca varsta unui cal dupa dinti.

INTUNERICUL lumineaza, IUBIREA desparte, LINISTEA perturba.

rima trista:
cu burta mai mare ca tzatzele,
facem toate ca matzele.

lichidarea de stoc e o promotie, dar nu pentru produs ci pentru firma.

MODA ROMAN: lasam doamne in curul gol.

Era o reclama in metroul Bucurestean acum o vreme .. ce ai face pentru 2.5 lei, cei de la MCd propuneau un ceva de la ei din meniu.
Nu stiu, pentru ca nu am vorbit cu nimeni despre asta dar intrebarea aia primea, de cate ori o citeam, raspunsul "imi bag .... in ma-ta", nu pot spune clar daca sunt eu un foarte mare frustrat sau pur si simplu era prea devreme ca sa fac altceva (plus posibilitatea da a ma culca dupa).
In fine, in Bangalore lumea claxoneaza, la inceput am crezut ca o fac tot asa .. ca mine, ca noi, ca in Bucuresti .. din frustrare; Frustrarea de acasa, de la job, frustrare traficului aglomerat si a idiotilor care il ingreuneaza, etc. si atunci o decompensare se poate realiza cu claxonul in mana.
Interesant e ca aici nimeni nu claxoneaza din frustrare, desi fonic vorbind se claxoneaza "ca la discoteca" aici orice claxon are o explicatie super logica si nu m-ar mira sa existe un proces verbal care sa constate "accidentul s-a produs pentru ca o alta persoana decat cele implicate direct in accident a apasat gresit claxonul intr-un moment de oboseala".

Imi plac masinile mari care au pe ele coroane de flori, la fel si masinile mici au pe bord cate o coronitza foarte mica care inconjoara inevitabil o statueta intruchipand o divinitate.

Imi place la ei ca incearca si nu stiu .. am senzatia ca fiecare merge pe drumul pentru care a fost facut, undeva in zona selectiei naturale, selectia intelectuala - nu se poate sa faci altceva decat ceeace esti talentat sa faci, pentru ca sunt atat de multi care pot face acel lucru incat daca nu ai toate atuurile necesare nu vei putea performa si in cele din urma altcineva va face acel lucru in locul tau
(aberez, multumesc)

In firma in care lucrez se servesc in mod gratuit 2 mese, una la ora pranzului, alta seara inainte de plecarea acasa (probabil ca este facuta pentru cei care raman mai tarziu) oricum a doua masa consta mai mult intr-o portie de ceva dulce sau o placinta.
Intr-una din zile cand am plecat de la job am luat si eu o astfel de placinta (la suprafatza arata ca un pateu obisnuit, inauntru insa avea alune si inca o mixtura de ierburi care au trezit in matzele mele un lung sir de aplauze).
Cand am luat placinta pusa frumos intr-un castronas de plastic mi-am dat seama ca am doua maini, asa ca am intins si cealalta mana, moment in care si cealalta mana a primit un castronas cu o placinta. Ajuns la masina, am dat o placinta lui Velu; oricum eu o savurasem pe a mea in timp ce coboram scarile.
VELU este un tip care ma are in grija pe perioada sederii mele aici, jobul lui consta in a ma ajuta sa ma deplasez oricand si oriunde; eu pana acum avand modesta rugaminte de a ajunge la timp la job si a ma intoarce acasa in siguranta.
VELU are o fisa a postului pe care eu nu am citit-o, iar el face niste lucruri pentru mine de care nu am nevoie, de exemplu VELU cand e sa ajungem la destinatie opreste masina, isi deschide portiera, alearga prin spatele masinii si cand a ajuns la portiera mea eu deja sunt coborat asa ca se opreste brusc si ne salutam de la revedere. Intr-o zi VELU ma astepta la masina asa ca inevitabil a deschis portiera fix ca sa intru eu in masina, apoi a inchis-o dupa ce eram inauntru,
m-am simtit ca o persoana paralizata nedeplasabila si nevazatoare, am simtit nevoia sa ii arat ca nu sunt handicapat si ca am 2 maini cu care ma pot descurca; asa ca am deschis si eu portiera lui prin interiorul masinii (in timp ce el satisfacut ca a facut bine treaba ocolea masina prin spate) cand a vazut cum se deschide portiera lui a scos 1-2 cuvinte scurte in limba lui, apoi s-a suit in masina si ne-am vazut de drum. FAZA nu a fost urmata de nici un DEBATE.

O alta faza cu VELU a fost cand am mers la un fel de MALL ii zice Forum si este cunoscut de toata lumea in zona orasului in care ma aflu. Cand am mers la MALL i-am zis ca vreau sa vina cu mine inauntru, nu sa ramana in masina. Dupa ce am coborat din masina si am intrat in magazin a vrut sa care el rucsacelul in care imi tzin laptopul si aparatul, l-am refuzat politicos.
Nu imi dau seama ce click a facut el mintea lui, dar peste scurt timp m-a intrebat daca poate sa mearga langa mine sau ceva de genul asta. I-am zis ca da si a zambit incantat. Logica nu e departe daca te gandesti ca atata timp cat imi caram singur bagajul el putea sa ramana la intrare in MALL sa sparga niste seminte, mersul langa mine era justificat si obligatoriu doar ca sa pot ajunge eu la ceva din rucsac intr-un timp mai mic de 90ms.

In casa in care locuiesc cei trei tipi care se ocupa de ea fac COPY si PASTE. Este uimitor, in prima seara am mers sa imi fac o supa (la plic), am cerut un vas pentru apa, l-am ales pe cel care imi placea, ei au pus apa inauntru, am spus eu cam cata, apoi l-am pus pe foc bla bla.
In urmatoarea seara cand am iesit din camera cu un plic de supa in mana pana sa ajung eu sa le zic ca alea alea ... vasul cu apa era deja pe foc.

Un lucru totusi despre indience. Am calatorit in avion langa un cuplu in varsta, tipul a avut grija de ea intr-un fel de puteai sa iei notite; super protectiv si somewhat atent. El a facut tot, ea doar primea si se bucura. A fost super tare.
Nu imi dau seama daca facea asta din dragoste sau pentru ca o considera pe nevasta-sa o super handicapata incapabila sa se descurce, cu un comportament social dubios si cu o engleza care lasa de dorit, dar in fine...

Sorin, un coleg din Bucuresti cu vechime de o luna in Bangalore m-a ajutat sa schimb valuta in rupii asa ca sunt bogat .. am 10.000 rupii echivalentul a o putin mai mult de suta de euro si o suta de dolari.
CA ORDINE DE MARIME: un burger vegetarian la MCdonalds in Bangalore costa 39 rupii; o masa in oras costa cel mult 300 rupii (2 feluri principale); o pizza costa 130 rupii; doua banane costa 5-10 rupii; 30 minute la internet cafe 5 rupii;

india, orice zi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 29 Aug 2007 11:00:00 +0300

india se poate rezuma in expresia "orice zi".

job, acasa, o mica iesire seara.

india

aproape

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 28 Aug 2007 20:30:00 +0300

in India lucrurile stau .. inghesuite ..

spre seara am fost la un internet cafe, se numea Browsing Ltd.
la televizor am dat de un post de muzica, am prins 2 clipuri ..
unul in care cantaretzii (un el si o ea) erau cu o barca cu motor (gen scuter) si faceau jaloane printre tzantzarii de pe suprafata apei, urmat dupa cateva dedicatii de unul cu un atv, tot asa ... ea pe atv el fugea dupa, el pe atv o urmarea pe ea, apoi mergeau impreuna, etc (totul filmat intr-un perimetru de 300mp)

practic suntem la acelasi nivel de nazuintza... pun pariu ca daca intrebi pe un puradel care e visul lui cand o sa fie mare nu o sa sune cu mult altfel decat unul din videoclipuri; partea nasoala e ca pana la maturitate visul lui nu se schimbat.

semnat,
idealul si lucrul de urmarit

india, ziua 2, poze din drumul spre lucru

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 28 Aug 2007 08:45:00 +0300

intersectie, motocicletele sunt peste tot, pe toate benzile, in toate unghiurile.

strazile secundare..

cine sapa groapa altuia.. primeste bani pentru munca prestata..

camioane trase pe stanga

"First impression can't be made, the second time."

"aum institute of fashion"

fibra ...

fara semnal..

sediul intel

sediu accenture

sediu america on line

sediul capgemini

"anitha hotel"

cladiri noi de birouri si apartamente.

india, poze pentru primele 2 zile :D

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 28 Aug 2007 07:00:00 +0300

frankfurt, gandul bun (c) mielu.ro

guest house - room (c) mielu.ro

guest house - bathroom (c) mielu.ro

moon 1 (c) mielu.ro

moon 2 (c) mielu.ro

moon 3 (c) mielu.ro

bangalore, 27 main street (c) mielu.ro

india, ziua 1

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 27 Aug 2007 07:00:00 +0300

trezirea s-a produs instant, spre deosebire de orice trezire din ultimele cateva luni.
am plecat la lucru cu cativa colegi folosind un autobuz al companiei.

traficul din Bangalore este cel mai misto lucru care exista pe lumea asta.
strazile sunt un mozaic de reclame, firme, case de locuri, corturi, cladiri de birouri, scoli, institutii.

regulile de circulatie sunt simple si cred ca sunt adaptat de mult la ele .. claxonul.
orice miscare faci, beeep un claxon .. vrei sa faci la stanga .. claxon, vrei sa faci dreapta claxon lung, vrei sa pleci de pe loc claxon, vrei sa depasesti ..... claxon, vrei sa dai buna ziua .. claxon. vrei sa schimbi viteza ??? claxon !

am ajuns la job in 40 minute dupa ce am parcurs un labirint de strazi principale.. stradute secundare si intersectii.

india, ziua 0

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 27 Aug 2007 00:10:00 +0300

am ajuns in India..
este ora 12 noaptea, drumul cu avionul a fost OK dpdv tehnic, fizic si psihic a fost lung, obositor, pe aripa si privat de un loc la fereastra.

duminica incepe prost, mult mai bine decat se terminase ziua de sambata dar totusi prost.
o idioata de la checkinul Lufthansa din Bucuresti imi explica ca bagajul meu de mama are 12 kile si ca nu poate sa ma lase cu el in avion, sa scot ceva din el. am scos aparatul de fotografiat si .. avea 9 kile, ce kilu meu. am pus aparatul de fotografiat la gat si am cantarit iar bagajul .. a trecut testul greutatii. inutil, fara sens, am luat boarding passul si am plecat linistit la avion..

in india 15 ore mai tarziu tot aparatul imi face probleme, nu l-a vazut nimeni dar bagajul meu de mana e suficient de mare sa atraga atentia asa ca sunt trimis la "vama". le explic ca nu au ce kilu meu sa imi vamuiasca ca eu nu import nimic in india, sunt bunurile mele si voi pleca cu ele inapoi acasa imediat ce data de pe biletul de intoarcere coincide cu cea din calendar.
nu puteam sa fiu foarte vehement pentru ca aveam o buba .. intr-un elan nefundamentat neuronic am cumparat 2 pungi de musli din romania, lucru care pare benign pana ajungi in aeroport unde .. esti pus sa declari daca ai la tine seminte. acum musli-ul se poate considera seminte, nu ? seminte presate .. deci .. e si nu e .. moment in care nu poti sa te iei in pla cu oricine. pentru ca e ilegal sa bagi seminte in india.
pana la urma am dat o spaga.. de 40 dolari si am trecut, comparativ cu taxa pe care trebuia sa o platesc, proportional cu oboseala, a fost cea mai buna decizie a noptii. bun venit in lumea treia.
afara ma astepta un sofer care m-a dus pana la locuinta de serviciu in care voi locui.
pe drum, in afara de fascinantul conferit de circulatia pe sens "opus" (left) la un moment dat pe partea dreapta a drumului - deci in dreptul liniei de demarcatie a sensurilor, era o pata neagra ... soferul o ocoleste frumos si spune ... cow ...

o kestie interesanta in avion atat in borsura lufthansa cat si din cand in cand la televizoarele din B747-400 nenea CEO of Lufthansa spune cateva despre poluare:
1) numai 2% din totalul surselor de poluare este reprezentat de industria aeronautica
2) pentru a te deplasa pe orice distanta ai nevoie de o pista de 4 km, spre deosebire de un drum care are nevoie de asfalt pe toata distanta (gen, poluarea nu e numai cat consumi in momentul deplasarii, ci este o suma a tuturor nenorocirilor care le produci naturii de la proiectul pe hartie pana la taierea planglicii)
3) daca cele 50 de autoritati care controleaza aerul in europa ar fi una singura (ca in state), atunci s-ar putea face o rutare dinamica, si alegerea rutelor mult mai usor, nu in functie de culoarele din fiecare tzara ci in functie de traseul cel mai scurt.