si gata.
gata, gata, gata, gata .... da!
trei luni si ceva s-au stins. vai ce frumos. totul este ok.
zambesc in fiecare zi, fara sa fie vreo problema sau vreun gand ciudat.
e minunat ca mi-am dat voie sa ma desprind de raul la care m-am conectat atata timp.
este ca aici nu traiesti in aparente.
ieri am plans, apoi am condus, apoi am dorimit. am regasit ieri unul din locurile care mi-au placut foarte mult si l-am savurat pana mi-au dat lacrimile de bucurie.
azi in tazmania e sarbatoarea "frek dick day". asa ca ma dau pe google si deschid o infinitate de taburi, pe care apoi le citesc. unele le fac paste in pagina mea, altele doar le inchid.
nu stiu cand am ajuns aici, probabil la inceputul anului.
nu stiu nici ce caut, nici ce sper - am invatzat sa nu mai sper nimic, de cativa ani.
totusi, macar ce am gasit ?
in tazmania am gasit o poveste, a risipei.
risipa nu se face numai cand arunci bani, risipa aici se face cand nu arunci.
nu arunci bani pentru ca ai senzatia ca padurea e deasa, apoi vezi cum sa rareste, te gandesti sa plantezi copaci prea tarziu.
TAZMANIA, pasind in aceasta lume am uitat putzin de ce am ajuns aici, probabil doza de lichid verde nu a fost proportionata cum trebuie.
azi mi-am readus aminte, si dupa o perioada de acomodare am inceput sa imbratzisez strans statul meu aici
mi-am reamintit ca este nu in ultimul rand dorinta mea sa fiu aici si ca la un moment dat eram chiar mandru si fericit cu aceasta dorinta
ce s-a intamplat de nu mi-a fost acest lucru clar tot timpul, de acceptarea a venit mai greu ?
greaua senzatie de singuratate care m-a coplesit de atatea ori in viatza,
probabil socul noului, incertitudinea, exact lucrurile cu care vroiam sa lucrez, faptul ca: chiar sunt pe acest fagas.