De 1 Mai am ales sa merg cu bunul meu prieten Dragos pe un drum romanesc autentic, atat prin frumusetzea peisajului cat si prin gradul de degradare a suprafetei de rulare, astfel s-a purces la un drum ce pleaca din zona DN1A (undeva intre Man Suzana si Cheia) si ajunge in minunata "Vama Buzaului".
vama
mud tunning
(detaliu din prima poza)
Ajunsi intr-o zona unde drumul s-a latit putin, si in peisaj au aparut cateva case rasfirate Dragos a puratat urmatorul dialog genial cu un domn mai in vartsta:
Dragos: "Mai e mult pana in Vama Buzaului ?".
Domnul: "Aici este Vama Buzaului."
Dragos: "Dar pana la drumul mare mai e mult ?"
Domnu: "Pai acesta este drumul mare."
Sincer nu credeam sa trecem cu success peste acest drum mai ales ca nu stiam cat de varza este si nici daca varza este continua, adica daca nu cumva la un moment dat se rupe firul. Drept pentru care la deja stabilitul lucru (cand masina nu mai merge se inchide frumos, se scot numerele si se continua pe jos) am hotarat sa adaugam in masina doua itemuri foarte utile: o drujba, o lopata, si poate o pocnitoare care sa traga si impinga in momentele mai grele.
Am mers apoi la Barajul Siriului si am descoperit o kestie foarte interesanta numita Drumul Axial, este versiunea off-road a drumului de pe partea stanga a lacului cum cobori care merge pe dreapta lacului. Foarte de success am mers pana intr-o zona in care drumul parea ca se transforma in unul fara intoarcere.
De acolo si pana la urmatorul loc vizitat nu a mai fost mult .. Vulcanii Noroiosi, dar cum drumul era full si respectiv obiectivul a fost bifat de ambele partzi am facut doar o rasucire cu frana de mana pe iarba uda din "parcarea" de la vulcani si dupa o scutra discutie am pornit mai departe (spre uimirea si mirarea persoanei cu care vorbisem pana atunci "cum, nu mergeti la vulcani?" iar noi am spus in cor "nu" si am vaslit mai departe)
Pe drumul de intoarcere (intoarcere deviata si ea pe un offroad) am ajuns din urma un Peugeot 206cc care ramasese blocat pe o zona de coborare extrem de alunecoasa si cu o usoara tenta de mocirla. Am clacsonat usor (nu in stil indian pentru ca aveam senzatia ca nici eu nu o sa pot opri pana in "obstacol") dar cand am vazut cum persoana ce conducea masina a iesit afara am decis ca singurul fel in care se poate merge mai departe este daca eu conduc un masina ramasa blocata asa ca l-am lasat pe Dragos in dacie si i-am dat sa sara. A fost foarte tare sa descoper ca in acea masina era o norvegianca care vizita Romania impreuna cu doua romance si un caine. I-am spus cum m-am simtit "furat" la Nordkapp de pretzurile foarte dezghetzate
Totul a fost ok, masina a ajuns cu bine pe asfalt si am respectat mottoul zilei: "nici o atingere".