mielu.ro - blog - za

Trevor Noah - Zuma Gone Wild

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 07 May 2016 12:10:00 +0300

Zuma e presedintele ZA, toata lumea il considera un corupt, aici e amuzant cum e descris interogatoriu de la politie mai departe decat toate celelate kestii cu politica si asa.

Trevor Noah - Live at the Apollo

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 06 May 2016 12:10:00 +0300

Este incredibil cu Trevor reuseste sa vorbeasca despre cea mai crancena perioada din istoria recentra a ZA cu atata umor.

Trevor Noah - UNICEF Fly

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 05 May 2016 12:10:00 +0300

Despre stereotipuri

Trevor Noah - Nelson Mandela Birthday Party

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 04 May 2016 12:10:00 +0300

Mandela este o legenda si Trevor tzine sa intareasca acest fapt

Trevor Noah - Jacob Zuma's Speech

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 03 May 2016 12:10:00 +0300

Un discurs cat se poate de real

Trevor Noah - Four Presidents

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 02 May 2016 12:10:00 +0300

o tipa mi-a spus .. dupa caderea regimului si alegerile libere in ZA au ramas doar oamenii destepti (gen aia care au plecat au fost niste papa lapte)
la minutul 2:00 e un incredibil "Eish"

Century City

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 30 Apr 2016 10:01:00 +0300

am fost sa imi iau la revedere de la Baba, stia ca plec ca i-am spus si data trecuta. acum insa a dat mana cu mine, a ascultat mai atent ce ii ziceam si a raspuns folosind cuvinte mai multe. ma bucur mult ca e acasa, ca merge la spital doar ca pacient care viziteaza spitalul si nu mai are statutul de internat. sunt acum 3 luni de la accident. trei luni de transformare in care a redevenit om.

poza asta este si despre http://www.mielu.ro/blog/archives/1875-cu-lezbienele-la-fotografiat.html pentru ca asta e locul in care am facut eu poza, cu ratza. se vede daca te uiti atent(a) partea dreapta a pozei de jos in sus .. apa, constructie, verde, constructie, verde, apa. e acea constructie din care se vede doar o linie neagra si dragutza este adapostul din care am facut poza, si copacul e ala mare de langa adapost.

acum faza GENIALA e

Cape Town CBD

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 29 Apr 2016 16:00:00 +0300

prin Sea Point

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 28 Apr 2016 19:00:00 +0300

R101 from Paarl

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 27 Apr 2016 10:00:00 +0300

un drum foarte frumos, peste munte, acest R101, si mai e un drum similar mai la stanga de el pe harta. revin cu poze.

buna dimineatza!

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 26 Apr 2016 06:30:00 +0300

cristina, andrei, alexandru

alexandru

cine te civilizeaza

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 24 Apr 2016 09:00:00 +0300

conteaza foarte mult cine te civilizeaza
eu asta le-am zis de acum 2 ani cand am mers prima ora in Durban din Johannesburg.
si cand am vazut ce infrastructura si drumuri au, le-am zis ca in mod sigur britanicii nu le-au vrut raul.
poate ca le-au luat din aur si diamante, dar in nici un caz nu le-au vrut raul.

si totul se leaga de cine te civilizeaza pentru ca uite ...
astia toti joaca cricket si toti tin cu echipe englezesti de football, chiar cei care au suferit pe vremea bulangiilor, tzin cu echipele lor de footbal.

deci asta e smekeria daca stii sa civilizezi si sa ocupi sau sa te ocupi cum trebuie de colonii, devin fani.
oamenii nu vad departe.

agresivitate in trafic

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 23 Apr 2016 10:00:00 +0300

desi in Africa de Sud populatia majoritara e neagra, nu stiu cum, dar cei mai frustrati si cu putza mica sunt albii.
conducand asa pe aici, ca omul, poate usor mitic cum ar spune Otilia, am ajuns la concluzia ca singurii care sunt agresivi sunt albii.

asa ca il aleg pe Petrica, un coleg si il intreb ... bai nu ai si tu senzatia ca albii astia sunt niste agresivi in trafic ?
tipul se uita la mine, si imi zice .. "dar nu zici si de taximetristi ?" (astia sunt toti negri, fara rautate)

eu: daca incluzi taximetristii la numaratoare, e ca si cum ai adauga curvele la numaratoare cand spui ca femeile sunt niste curve..

apus de aprilie

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 22 Apr 2016 18:20:00 +0300

alcohool in everything

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 22 Apr 2016 10:15:00 +0300

eu si Cristina mai aducem cate o atentie cand ne intoarcem in Africa.
si faza geniala e ca Cristina nu stie toate kestiile cu musulmanii, asa ca ea le aduce ciocolata cu rom de exemplu.
iar eu le-o iau si le-o arunc, sau macar le zic... cititi frate eticheta.
si unul din baietzii unui coleg i-a spus.. tata vezi ca si in biscuitii cu lapte si cacao apare scris ca e pus alcool.
ceeace in afara de faptul ca e foarte amuzant si l-a facut pe coleg sa exprime "this romanians put alcohool in everything"

aseara la o pizza despre un bmw

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 21 Apr 2016 16:10:00 +0300

Aseara ii rog pe Andrei si Cristina sa ma scoata la o pizza ca sa nu ma sui pe peretzi, si ma scot ei la o pizza stiam exact si unde vreau ca un caine care isi alege copacul preferat din parcul preferat ca sa isi faca nevoiile.
Si una din kestiile discutate e cum Pat, care e o eroina din punctul meu de vedere, ma roaga la un moment dat sa fac BMW lui Baba sa mearga iarasi ca nu mai avea baterie si trebuia mutata si sa vad daca ii mai trebuie si altceva. Faza e ca ma ajuta si Andrei si gasim un loc de unde sa iau o baterie, o pun pe masina, totul ok, masina porneste. Ideea e ca Pat imi povesteste cum pedala de acceleratie nu mai mergea ea asa de bine la cinciarul ala; asta dupa ce am incercat si eu sa o apas si am crezut ca are vreun sistem antifurt montat, atat de tzapana era. Pat zice, lasa ca e ok, aduc eu masina de colo colo si nu iti face griji. Ajunge, parcheaza, si dupa aia imi spune .. "sa moara Traian, numai cu a 1-a am mers". Ca apoi sa constat ca de fapt cablul de acceleratie era rupt de acolo si pozitia pedalei. Deci masina aia a mers din ambreiaj si relanti vreo 2 km. Mult mai tare e faza ca iesirea din parcare se face in rampa si ca pana la urma, a urcat si o rampa ... Si asta a fost concluzia la pizza, ca a urcat rampa la relanti. O alta faza geniala, vasul de lichid pentru parbriz are 5.7l .. cam cat motorul..

Argus si Three Peaks Challenge

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 20 Apr 2016 10:00:00 +0300

cursiera in cape town

ideea asta de cursiera mi-a suras de mult timp; eu sunt posesor de mtb de vreo 15 ani aproape, dar imi suradea sa am si o cursiera. ce difera la cursiera ? faptul ca ajung la viteze gen 50km/h fara sa iti dai seama si faptul ca roata aia este ca un brici. gen mtb e un topor si cursiera e un brici. felul in care iei curbele si reactioneaza la cea mai mica miscare a ghidonului te sperie si cere perioada de ajustare. am facut ajustarea cu Jak cu care dealtfel ne indemnam reciproc, eu cu "come on, go go" el cu "kome foker" si aia e. imi placea sa il las pe el sa ma depaseasca pe coborari unde oricum eu eram victima ca bicicleta mea nu avea frana pe spate, dar apoi il depaseam pe urcari si asa am facut vreo doua trei curse de incalzire de 21 km fiecare.

table mountain

mici competitii cu mine, asa as putea spune ca a fost luna martie.

cei din Cape Town au foarte mult timp pentru ei si mai au ceva, au un loc in care sa se manifeste fara frica, gen nu e ca restul Africii (fie ea si de Sud). astfel aici toti sunt atleti si atlete si arata foarte bine iar lucrul asta e dus undeva la extrem prin faptul ca sunt multi gay. toti toti, gay. in fine. nu te alearga nimeni cu cutzitul sau cu glontzul. criminalitatea este scazuta ca oceanu la reflux.

aici se alearga peste an vreo 3-4 maratoane, vreo 2 competitii gen ironman si mai sunt doua kestii geniale: una se numeste Argus si este o cursa de biciclete de 100km la care participa 30.000 oameni din toata lumea; iar cealata este mai exclusivista se numeste Three Peaks Challenge si este un eveniment select la care participa maxim 200 oameni. in poza de mai sus cu Table Mountain se vede si de ce. Cele trei varfuri care trebuiesc atinse in cadrul evenimentului sunt: Devilâ€™s Peak, Table Mountain si Lionâ€™s Head.

Lion's Head e primul varf din dreapta aproape piramidal, Table Mountain este bucata dreapta de munte si se acceseaza prin mijloc pe o vale intr-o diagonala perfecta cu un unghi de urcare cainesc, iar Devil's Peak este varful din stanga, cel usor izolat.

Argus e mai iertator, sunt dealuri de urcat dar e ok, in timpul competitei oficiale se inchide drumul pentru masini si sunt numai biciclete pe sosea. Se placa din Cape Town, se ajunge aproape de Capul Bunei Sperantze si apoi se intoarce lumea in CT.

Ideea e ca daca te inscri in competitii trebuie sa platesti, sa ai loc, sa ai asigurare medicala, sa completezi formulare, sa ai cont in banca, si tot felul de cacaturi care nu au legatura cu muschii tai. Asa ca fiind deja data traseele si respectiv stiind exact ce trebuie facut am plecat luna trecuta in doua weekenduri diferite sa fac cele "trasee" de unul singur.

Am inceput cu Argus si Jak m-a incurajat si a spus ca o sa se auda "catang catang", gen "tzac pak" cand o sa treaca masina peste mine. Faza asta cu "catang catang" mi-a tzinut moralul sus jumatate din drum. Am plecat fara casca pentru ca nu ploua inca. Cand am ajuns la Capul Bunei Sperantze trecusem peste Chapmans Peak, pe langa pinguini, si deja ma intorceam. Intrasem pe drumul oficial al competitiei de mult desi inceputul diferea pentru simplul motiv ca astia inchid si o autostrada cand se face competitia pe bune. Dupa Capul Bunei Sperantze ajung in FishHook unde era targ si multa lume, scap, dupa care urc iar Chapmans Peak dar de data asta in sens invers si apoi cel mai greu urcus al zilei este in Hout Bay unde urci un kilometru o panta de 8% de fierbi. Apoi termin glorios la mine la hotel; in total mai multi km decat cursa oficiala si ce e drept timpul meu nu a fost de podium, numai ca eu inca nu aveam frane la bicicleta...

Devil's Peark vazut din zona Lion's Head.

Cu Three Peaks a fost relativ usor, eu nu am plecat cum pleaca astia din CT CBD ca eu stau in alta parte, asa ca am pleacat din Sea Point. Si de acolo am urcat prima oara pana sub Lion's Head (de la nivelul marii) dupa care am dat blana pe drum pana la Devil's Peak. Stiam Devil's Peak, e singurul urcus care ma pune in genunchi aici. Ajung dupa 3.5 ore si vreo 10 km de cand am plecat pe Devil's Peak. Crunta e panta finala care se urca pe drept, fara serpuieli. Intru apoi pe o curba de nivel si ajung la urcusul al doilea numit Platterklip Gorge.

Platterklip Gorge

Platterklip, simpatic in felul lui, un coleg neamt a murit aici de inima acum 3 ani. E dealtfel primul lucru care l-am aflat despre munte. Ideea cu muntele asta, Table Mountain, e ca e prea pe bune. Adica nu iti da nicio scutire. Aici urci sau stai acasa. Diferentzele de nivel sunt ceva de genul 650m in 50 minute. Urc si Platterklip dar cu un timp mai prost pentru ca incepuse sa fie foarte cald afara si asta m-a cam pus cu botul pe labe. Apoi trec la prietenul Lion's Head, pe care il rezolv repede. Recunosc ca folosesc cele doua banci de pe munte sa respir si sa ma odihnesc. Apoi cobor la hotel pe unde am urcat. Ceasul m-a parasit dupa vreo 7 ore si 24 km. In total cred ca am facut vreo 8 ore si 32 km.
Ce e zdrobitor e ca pana la urma, desi nu urci decat pana la o inaltime de 1000m si ceva, plecand de la nivelul marii, ajungi sa urci in acele ore un total de 2600m.

Lion's Head cu Andrei

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 19 Apr 2016 18:30:00 +0300

Usor satul de apusul de pe promenada am hotarat sa bag un Lion's Head. Luna asta cred ca e a doua oara cand urc. Foarte inactiva luna asta din punct de vedere montan.

Asa ca l-am luat pe Andrei care de fapt el m-a luat pe mine, si am bagat mare pana la parcare, dupa care am inceput sa ii dam la deal.
Faza cu aia doi din poza, e ca eu mai fac glume de cacat pe munte, ca asta e, scotzi transpiratie si mai scoti si perle. Ideea e in coltzul stanga jos e un cuplu, si eu i-am zis tipului ... "5 years from now you will regret that you did not push her".. erau destul de departe asa ca s-a vazut doar zambetul lui, in timp ce ea probabil ca ma injura fara sa schimbe mimica.
Aici am inceput sa am o mare problema si anume in ultimele luni am slabit cateva kg. Dar faza e ca toata lumea imi zice asa "vezi, ca ai slabit, si deci acum o sa imi fie mai usor sa te bat, am curaj sa ma iau la bataie cu tine". Kestie dealtfel foarte amuzanta pentru ca nimeni nu iti spune ca asta e un side efect al slabitului.

Si am urcat noi fix ca sa vedem asta. Totul timp bun pentru mine.. 36 minute dupa ce am si facut cateva pauze ca sa iti revina Andrei din agonie. Au fost doua momente in care credeam ca o sa explodeze inima in el la cum respira.

placerile vietzii vs. ganduri intunecate.

ultima saptamana din primul an

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 19 Apr 2016 11:11:00 +0300

sarbatorim doar Cape Town, uitam de Joburg. altfel ne gandeam deja la 2 ani de Africa de Sud.

o poveste geniala de inceput de Cape Town, acum un an a fost asa.. eram cu Cristina (colega mea -- care dealtfel a insistat sa ii spun numele si sa nu o ard impersonal chiar daca e casatorita cu altul) si dupa o zi de munca am mers la un magazin sa luam niste mancare si alte prostii. la casa erau vreo 3 tipe, si cum ne vad asa albi ca laptele (noi veneam din iarna, iar in za tocmai se terminase vara) ne intreaba de unde suntem. eu raspund ca sunt din Romania si tipele se uita la mine si zic toate in cor ceva. eu nu inteleg si le pun sa repete, iar ele zic duios "take me home with you". expresie care a ramas dupa aia in vocabularul meu si de fiecare data cand imi placea de vreo casieritza ii spuneam ca "I will take you home with me".

faza cu Cristina e ca la inceput nu se baga in discutii, ca era timida sau era totul prea nou casa se riste, faza e ca daca eu vorbeam tot timpul cu toata lumea (hotel, magazin, restaurant) si ea doar se uita la mine toti credeau ca noi suntem impreuna asa ca eu dadeam explicatia "she is married with another man" dupa care radeam, si aia era. nu mai era nevoie de nicio alta completare. iar fiecare intelegea ce vroia.

si se face un an de Cape Town. recunosc ca mult timp m-am gandit sa ma mut in Nepal; dar nici Africa de Sud nu e chiar de lepadat, iar Cape Town are tot ce vrei: ocean, munte la 5 minute de centrul orasului.. doar directia difera.

MANDELA

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 18 Apr 2016 10:00:00 +0300

mare om.

confuzi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 14 Apr 2016 15:00:00 +0300

aseara la Baba au fost trei confuzi.
eu, o tipa care in spital de vreo , un pacient nou.

pacientul nou e un tip in varsta, unul nou, amnezic bine.
tipa e dusa cu pluta, e deja in spital de mult, atunci cand au fost atentatele din belgia zicea ca o suna cineva din belgia si cineva din america si nu intelege ce vor de la ea. ma gandesc daca asta e nebunia, sa iei un cuvant sau un eveniment si sa pui ceva total iesit din contextul intial langa si apoi sa zici ca asa e.

eu am facut gresala sa am pe mine o camasa alba astfel incat am fost luat drept doctor de pacientul nou. si a inceput sa ma intrebe ce o sa se intample maine, ca de ce nu vorbeste nimeni cu el si ce se intampla. eu dau sa ii raspund, dar tipa vine mai aproape de el si incepe sa ii spuna ca nici ea nu stie ce se intampla, ca nici ei nu ii spune nimeni niciodata nimic, ca este tinuta in intuneric (kept in the dark) si de aici a rezultat o intreaga discutie. dupa cateva minute, ea a plecat fericita, ca oricum nu avea ce sa caute in acel salon ca era salon de barbati si trei minute mai tarziu tipul a inceput cu aceeasi intrebare.

eu am inceput sa cunosc toate asistentele si cadrele medicale din acea aripa a spitalului si sunt si unii pacienti simpatici cu care ma salut. vineri e ultima zi in care Baba o sa mai fie in spital in calitate de internat, dupa care o sa vina iar la spital zilnic doar pentru tratament.

toamna vine cu nori

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 13 Apr 2016 14:59:31 +0300

toamna vine cu nori pe un cer ce parea parasit in arsitza soarelui, aducand inapoi dungi de ploaie pe un cer prea albastru.

felicitari din partea bucataresei

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Tue, 12 Apr 2016 21:15:00 +0300

azi m-a felicitat bucatateasa ca ma stie de un an si nu m-a vazut beat decat odata si nu am adus niciodata curve in hotel.
dupa care mi-a povestit de toti nenorocitii care au adus curve in hotel si ce au patzit, de parca ea bause o bere... nu eu.

unii se plimba altii muncesc si mananca

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 10 Apr 2016 14:00:00 +0300

pozele sunt facute de Cristina si Andrei pe aici pe malul oceanului.

eu am stat sa muncesc in weekend ca asta te elibereaza.
ideea e ca la un moment dat a inceput sa imi fie foame asa ca am mers sa imi iau o pizza si pentru ca era oferta am luat doua mari la pretz de una mare si apoi am plecat fericit cu ele la hotel.
la hotel in camera era camerista care facea curat iar la bucatarie erau stranse intr-o sedintza de comitet toate fetele de la restaurant si in fruntea lor bucatareasa sefa. le pun pizzele in bratze si zic: pe o farfurie doua felii din una si doua felii din alta, pe alta farfurie o felie din una si o felie din alta. tipele se gandeau ca farfuriile sunt pentru ele si au stat sa se numere si nu intelegeau care e faza. incearca ele sa ma ajute si imi spun .. deci trei farfurii. zic... nu, doua farfurii pe una doua si doua, pe alta una si una. pana la urma fara sa ma inteleaga fac ce le-am zis; iar eu las cutiile cu trei sferturi de pizza la ele si plec fericit la mine in camera unde ii zic cameristei sa se spele pe maini ca mancam. ca sa o bag si mai tare in ceatza ii zic ca poate sa aleaga ce farfurie vrea, si sa isi pregateasca si un pahar ca nimic nu spala mai bine pizza decat un pahar de cola. asa ca fiecare mananca pe un coltz de masa si aia e. eu continui sa muncesc, ea baga mai cu spor la curatzenie. munca te insanatoseste.

floarea care transporta

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 09 Apr 2016 11:45:00 +0300

Baba a ajuns acasa dupa trei luni de spitalizare. Ii pregatisem deja apartamentul in ultimele zece zile, cu tot ce ii trebuia inclusiv cu niste suporti de care se poate tine in cada si cand merge prin casa. Il iau eu de la spital ca prietenei lui ii era prea frica sa mearga singura cu el. E inca confuz, dar Doamne, traieste, merge, vorbeste, restul se rezolva.

Conduc un Dodge, al ei, nu am mai mers in masina asa mare de cand am fost in America. Ei stau in spate cumintei. Sunt simpatici si ce a facut femeia asta pentru el, nici mama lui nu a facut. Iar eu sunt putzin precipitat cu pedala de acceleratie, e foarte sensibila. Dar ii duc acasa si parchez. Deja stiam cum sa ajung, cum sa parchez, unde sunt locurile lor in complex. Totul.

Ea fuge sus si ne lasa pe noi sa urcam incet, eu ii pun lui Baba cheile de la casa in mana si incepem sa mergem spre intrare. El isi da seama ca nu stie etajul asa ca striga dupa ea, dar ii spotesc eu asa ca ne continuam drumul. Interfon, trecem, se descurca cu cartela. Lift, totul e ok. Liftul e transparent si cum urcam orasul devine mai clar, mai profund, se vede si muntele exact cand se deschid usile.

Baba nu stie cum sa faca sa ajunga mai repede la apartament, stia directia, totul e ok. Si apare ea, indianca, cu un ritual foarte misto de purificare, rezultat al caruia e poza (cel putin):

Si e bine sa ai o floare care sa transporte de pe tine tot ce e rau..

Iar Baba s-a gasit repede locul in casa, a avut aceleasi locuri favorite ca inainte de accident si a dormit in sfarsit in patul lui. Patul lui... cat l-a cerut.

Primul lucru care l-a intrebat e daca eu am montat stramb o oglinda, pe deoparte m-am bucurat ca a intrebat ceva, pe de cealata eu montasem toate lucrurile drept in timp ce ala dinaintea mea a pus o oglinda stramb

Vizita lui acasa dureaza 3 zile dupa care mai merge la spital putzin sa il vada doctorii cum a reactionat mintea lui la schimbare.

pe receptie

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 08 Apr 2016 21:30:00 +0300

eram la hotel, in camera, suna telefonul si zic sa fac o gluma.
fara sa astept vreun cuvand din celalta parte a liniei zic: "buna seara, atzi sunat la receptie, cu ce pot sa va ajut".
ma asteptam ca Cyntia care era la receptie sa rada si sa zica ca sunt prea glumetz pentru durerea ei de cap.
dar nu e asa, o tipa incepe sa imi spuna ca nu gaseste in meniu suficiente lucruri care sa fie pentru vegetarieni.
primul impuls a fost sa zic, pup pe nas, inchid si suni tu la alt numar sa te plangi lu ma-ta, dar nu puteam face asta.
asa ca ii zic, deci, nu vreti cu carne. ea zice, da, as iubi un sandwitch fara carne si nu prea aveti in meniu.
ii zic ca o sa merg sa vorbesc cu bucatarul, sa imi spuna doar la ce camera e si o sun inapoi in cateva minute.
aflu camera si o iau pe scari spre receptie unde il intalnesc dealtfel si pe bucatar si le povestesc faza.
Cyntia o suna pe tipa, afla daca castravetzii pot inlocui carnea si daca vrea si rosii sau branza ca extra si totul se rezolva.

jos fiind ma asez linistit la bar si cer un pahar de vin rosu (comparativ cu cehia, am evoluat de la pivo la merlot)

faza e ca apare o tipa, cu ochelari, imbracata ca o calugaritza, extrem de neajutorata si de linistita in acelasi timp.
e nemtzoaica si incearca sa se intzeleaga cu o tipa care vorbeste cu klicks despre cum se spune ora doi (doua)
ma uit la ele si la un moment dat ma ofer sa le ajut. ii spun ca stiu germana si ca pot face pe translatorul.
tipa rasufla usurata, apreciaza ca inteleg ce imi spune si ca desi ii raspund cu un acent de dracula dar totusi o rezolv.
pleaca foarte linistita si eu cer un feedback despre germana mea, iar ea spune ca e perfecta. nu o cred, dar e dragutza.

am ajuns sa apreciez "faptul ca te-ai gandit" la oameni, deci oamenii sunt niste animale la final, sau in fine, se transforma in ceva nasol.
faza e ca am invatzat sa trec peste asta, pe vremuri faptul ca oamenii sunt naspa ma omora. muream efectiv cand vedeam asta.
dar acum am inceput sa ignor acest fapt, sa nu il urmaresc, sa il ignor cand apare singur sau cand eu ajut sa se coaguleze mai repede.
am inceput in schimb sa apreciez "gandurile" ca cineva s-a gandit la faza X. ca poate uite, aici a gresit.
mama, cand cineva imi spune "ma gandesc ca poate nu e bine" sau ca "ma gandesc ca poate am gresit" ma ud tot mai tare ca o scoica in ocean.
si da, cred ca asta e important, sa faci omul sa se gandeasca si sa il lasi sa ajunga la concluzia lui in timpul lui fara sa ii zici nimic.
sa fie procesul lui cognitiv. cum imi place mie sa repet "in your own time"

ziua portzilor deschise in cape town

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 07 Apr 2016 23:30:00 +0300

cum spui la acum

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 04 Apr 2016 13:47:00 +0300

in poza doua batoane de ciocolata consumate care fac pereche

ideea de acum (now) a fost extinsa in Africa de Sud la: "now now" gen acum, acum respectiv la "just now" gen aproape acum
now de unul singur nu exista decat pentru straini

pinguini la rasarit & rasarit cu pinguini

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 03 Apr 2016 07:00:00 +0300

filmuletz: https://youtu.be/I5xIH6WZXhE

accident

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 01 Apr 2016 16:00:00 +0300

este incredibil cum se mobilizeaza lumea aici la un accident..

cu lezbienele la fotografiat

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 23 Jan 2016 08:00:00 +0200

se face ca aici m-am imprietenit cu doua lezbiene, sunt simpatice, fiecare cu rolul si tabieturile ei.
intr-un weekend ma invita pe mine si pe o colega (mai degraba de dragul colegei) sa facem niste poze.
intram intr-o rezervatie naturala si acolo mergem noi ce mergem pana ajungem la un "adapost" care era plin de barbati, bine, batrani ce e drept si lezbienele au refuzat sa intre zicand ca e prea marea aglomeratia, dar s-a vazut pe fatza lor greatza provocata de atatia babalaci. ("old men")
ele au plecat la alt adapost iar eu am ramas acolo ca aia aveau echipament misto si vroiam sa vad ce scot.

faza cu babalacii aia este ca stiau pasarile, acei pensionari stiau cum o sa zboare pasarile, unde o sa se aseze, cand o sa plece, incotro o sa o apuce. pentru ei pasarile erau ca piesele pe tabla de sah.
nu mai existau secrete, miscarile erau clare; surprinderea venea poate din doar ordinea miscarilor, care pasare o sa zboare prima.

la un moment dat unul dintre tipi spune, uite gasca aia o sa vina de dupa copacul ala si o sa zboare in stanga apoi o sa se treaca pe deasupra noastra.
jur ca am tras numai acest cadru, in miscare, urmand cu lentila pasarea si cu urechia ce spune el. fix indicatiile lui, dupa descrierea facuta de el. a fost genial.
imaginea a iesit foarte tare.

si asa cu fetele, partenerele... m-au abandonat la babalaci.

cuib

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 01 Nov 2015 14:30:00 +0200

engleza intre romani

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Wed, 19 Aug 2015 16:00:00 +0300

in rutina noastra zilnica, dupa ce l-am lasat pe Petrica acasa, am continuat drumul spre hotel cu Otila si Cristina.
Cristina la un moment dat a inceptu sa zica ceva in engleza, la care Otilia ii zice: stii, suntem doar romani in masina.

prima intalnire cu pinguinii

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 15 May 2015 10:00:00 +0300

e primul weekend in Cape Town, cu totul si cu totul alt os de ros decat Joburg sau Pretoria; aici e Europa.

sambata merg cu o colega pe Rooben Island si dumica era planificat sa mergem la pinguini. istoria inaintea placerii.

Simmons Town unde sunt pinguinii este un oras la vreo jumatate de ora de Cape Town si este un port militar
noi intrebasem si pe Rooben Island de pinguini si ne spusesera ca pe insula sunt pinguini dar doar in anumite perioade ale anului si asta nu era una din ele.

ajungem in Simmons Town si parcam pe primul loc liber, urmand ca apoi sa intrebam unde sunt pinguinii. pana sa intrebam unde sunt pinguinii colega vede pe suprafatza oceanului zeci si sute de pinguini toti pregatiti sa o salute; eu continui parcarea iar ea foarte fericita si cu un entuziasm scolaresc se grabeste sa coboare. ajungem la luciul apei doar sa vedem ca ce pluteste este o iarba de mare, de fapt niste tulpini groase si goale pe dinauntru la care astia zic "sea weed"; aceleasi tulpini pe care ea cu o zi inainte le vedea ca ramasitele unor ambarcatiuni, pe valurile ce o speriau in periplul nostru spre Rooben Island. dar asa e colega asta a mea, nu stiu ce karma curatz cu ea dar e foarte simpatica, ii spui ceva si ea iti vede imediat... rechin, balena, delfin, te rezolva, iti arata undeva pe ocean cel putin unul.

inapoi la pinguini, cu lacrimi in ochi, ne gandim ca asta e. intrebam chiar o mama cu copil daca stie ea unde sunt pinguinii si tipa spune ca nu sunt. moment in care ne apuca disperarea pe amandoi, dam vina unul pe altul ca nu sunt pinguini, etc.

mai mergem putzin si ajungem la un panou care indica unde e plaja cu pinguini, plaja e ingradita si se plateste o taxa de vizitare. sunt doua plaje unde sunt pinguini, una din ele este chiar deschisa vara pentru a te scalda in apa, cu pinguinii.

este o experienta interesanta mersul la pinguini pentru rasarit, chiar daca este ceva efort merita.
de fapt noi am ajuns sa mergem de atatea ori la pinguini ca la un moment dat colegii au inceput sa ne zica intai ca "noi o sa ajungem sa dam nume pinguinilor" iar peste o vreme ne-au zis "acum pinguinii va stiu pe voi dupa nume".