am fost in bratislava. m-am simtit pentru o secunda ca acei oameni care pasesc pe o planeta a carei civilizatie a disparut si cauta pe sub pietre sau mai nou in loguri cauzele.
in gara din bratislava informatzii turistice nema, m-am simtit ca in gara de nord. la autobuz am avut noroc cu germana ca m-am inteles cu o tanti care cunostea limba, am luat tikete si am primit indicatii.
am vazut steagurile uniunii europene. prima oara in 6 luni. si am fost si in austria si am balaurit si in cehia destul.
in bratislava erau foarte mandre steagurile uniunii europene. ca si in bucuresti, ca si cum era parada in acea zi.
cehii nu au kestia asta cu uniunea europeana si am mai scris asta pe blog, ei isi vad de ale lor. ue nu e o necesitate, e o consecinta. la bratislava sa si la bucuresti insa steagurile stau atarnate frumos pe piedestal, ca o mana frumos intinsa dupa cersit. sa atarni un steag este ca si cum ai atarna o mana; il faci insa pe cel caruia ii cersesti sa se simta mult mai important decat daca ai intinde mana. cersit cu steag... tu esti salvatorul meu... ia-ma printze nu sarutmana conasule!
o groapa in asfalt, o tocmeala mica, oameni tristi, oameni galagiosi si mai negri la fatza... ce sa mai m-am simtit ca in bucuresti. e de la dunare.
nu aveau lebede, in rest bratislava arata a un loc in care se incearca ceva. cand te gandesti ca cehia este la 100 km si ca au fost unite tzarile (deci acelasi management) intr-un fel iti pare rau. un fel de asa da si asa nu, varianta castigatoare si varianta necastigatoare separate de un un fir de pamant ce este o granitza, unite iarasi de o conventie numita uniunea europeana.
poze pe
http://www.mielu.ro/calatorie/slovacia