Ora 5 ma prinde treaz dupa o noapte de nesomn, am predat frumos mamei mele toate plicurile cu nume si dedicatzii pe ele. GATA! OVER!
Ma imbrac in costum, ajung in aeroport. Sunt terminat. Tipul de la control bagaje se uita la mine, se uita pe monitor si apoi imi spune ... "avetzi cristale la dvs". Ma uit la el si rad de se uita tot aeroportul la mine. Incep sa ii explic ca singurul lucru exotic care il am la mine este un hard-disk de 5.25 quantum bigfoot, care este mai lat decat unul de 3.5. Tipul se uita mirat la mine si imi explica ca in partea de jos a rucsacului am ceva ce nu poate fi scanat de catre scanner. Nu mai rad. Il rog sa imi arate pe scanner, imi arata. Eram atat de obosit incat nu stiam ce am in rucsac. Ma pune sa il deschid. Il deschid si vad .. da da da ... saculetzii de nisip! Am zis sa adaug o aroma la E45 daca tot merg atata pe jos pe aici macar sa o facem cu spor! Tipul pune mana pe saculetzi, se uita la fatza mea, se uita la costum, se uita la pasaport si zice .. trecetzi. Las bagajul .. 17.8 kg. 5Kg erau saculetzii.
Un singur lucru lipsea din bagaj .. o galeata de lavabila. In rest le aveam pe toate!
La control pasapoarte e si mai simplu, zambesc, arat pasaportul, arat viza de lunga sedere, explic ca lucrez la big fucking blue si trec in secunde. IT'S TO EASY !!!
Astept sa ma imbarc in avion. Avionul este inghetzat, afara este frig. Pe el este o crusta de gheatza ca pe geamurile de la masini cand e foarte frig afara. Maicamea ma tot batea la cap sa ii spun daca ajung cu bine. Pentru mine e clar .. daca nu ajung ma vezi pe cnn.com
Avionul decoleaza. Este un spectacol, lumini jos, totul este perfect, senzatia de coada de avion nu mai este aceeasi, sunt fericit, sunt obosit, sunt fericit.
Spectacolul nu a inceput insa... va incepe peste cateva minute cand apar muntzii .. da da da ...
Se vede Leaota, apoi se vede CRAIUL ! O Doamne cum se vede Craiul, ca o sabie taie pamantul in doua. Nu stiu de unde aveam atata lumina, afara nu rasarise inca soarele. Luna bat-o vina ! Craiul.. imi doream sa nu se termine niciodata acea secunda. Apoi urmeaza Iezer, si se distinge foarte clar muchia ce leaga Iezerul de Fagaras, apoi FAGARASUL ! tot ce este inalt este ALB. Aveam la mine digitalul dar nu avea nici un sens.. astea se pastreaza in suflet nu pe iso 1600 cat trebuia sa ii dau ca sa iasa ceva. In vale se vad luminile satelor, muntii sunt ALBI! Surpriza si lucrul care m-a bucurat cel mai mult este VIDRADUL ! Barajul de la VIDRADU pe care s-au montat niste lumini foarte puternice se vedea din cer un mic C in munte. Iar in sus spre creasta se vedeau luminile de la cabanele de pe Valea Caprei.
Crestele, ca bezelele, strigam in gand fiecare varf, il stiam si il recunosteam, nu era nici un nor care sa ne desparta, nici o umbra care sa acopere frumusetzea crestelor si varfurilor. Atat de alb.. atata lumina noaptea. Adorm. Oricum nu stiam daca visez sau e real.
Cu aripile inghetzate avionul ajunge mai repede pentru ca se frecase mai usor de aer. Aterizarea nici nu o simt dar zgomotul trenului de aterizare si al aripilor din care ies in mod controlat diverse kestii ma trezesc.
agregate