prezentul este adevarul

doua negari nu inseamna un da

trecutul este o senzatie, prezentul este adevarul, viitorul este o intamplare.

nu cred ca oamenii difera foarte mult, altfel nu existau meserii care sa ne puna pe toti in categorii.
de la cei ce se ocupa de minte pana la cei ce se ocupa de diabet. cazurile rare sunt un mic procent dintr-o statistica in care traim toti. traim intr-o margine de eroare si existenta noastra nu reprezinta mai mult decat "acuratetea" unui esantion reprezentativ.


freud nu putea sa ne adune pe toti intr-o carte si sa vorbeasca despre noi, fiecare din noi, mai bine decat daca ne-am descrie singuri, daca nu eram toti intr-un moment al vietii la fel. nu se alege persoana, se alege momentul. ala e comun, persoana sa fie sanatoasa, animalul din ea - ala e cel din carti.


ingramadesti in ziua de azi o multime de lucruri din trecut, care da, au existat, care da, te dor, care da, nu s-au vindecat, care da, poate nu isi aveau locul in viatza ta. DAR asta nu inseamna nici ca o sa dispara daca le pomenesti zilnic, nici ca o sa le schimbi macar ca perceptie.


perceptia asupra ce s-a intamplat, este o senzatie, poti sa faci din ea un fleac, poti sa o faci o drama, poti sa faci ce vrei din ea, poti sa o estompezi sau sa o exagerezi, este dreptul mintii tale, dar nu o sa o poti judeca cu adevarat, nu o sa poti avea o perceprie adevarata asupra ceva decat peste o vreme, cand fara sa mai invii acele lucruri zilnic, o sa ai timp sa vezi altele si sa lasi timp sa le percepi ca pe trecut nu ca pe prezent.


prezentul este adevar prin simplul fapt ca esti acum, azi, in jurul tau este cald, frig, ploaie sau zapada, ai langa tine pe cineva sau nu, si faci asta. acesta este un adevar, este un prezent. ce ai facut alaltaieri deja a trecut, iar daca tu tzii in viatza un gand rau sau ceva nasol de alataieri nu numai ca transformi acel lucru in minciuna prin faptul ca pastrezi o boaba dintr-un cocean (lucru care il sadesti tu in mintea ta din tot contextul) ci distrugi in acest fel posibilitatea ca prezentul sa fie pur.


cred ca in viatza unui om exista doua tipuri de oameni, sfatuitorii si prietenii.
pretenii sunt foarte rari si se disting prin faptul ca asculta si vorbesc aproape deloc, eventual vorbesc cand tu nu poti sa vorbesti dar doar ca sa iti spuna ce au facut ei.
sfatuitorii sunt cei ce iti spun ce ar face sau ce ar trebui sa faci tu. practic iti fut singurul lucru pe care il poti face sincer, sa iei o decizie cu mintea limpede.


sfatuitorii, mai, au o mica hiba, nu prea au facut multe in viatza, si tocmai din frustrarea asta, fie ca se hranesc cu problemele altora, ca sunt fie niste intretinuti (de rude de diverse grade), fie niste ratati care nu au reusit sa faca niciodata ce si-au propus, reusesc sa isi aline suferintza proprie dand sfaturi care vin de la nimeni, altora, fie ca sa le fie bine, fie ca sa nu le fie bine, oricum nu ii intereseaza pentru ca nu ii afecteaza. sfatuitorii se schimba foarte des, tocmai pentru ca, calitatea lor este mediocra, schimbatul lor vine atat ca o necesitate cat si ca o posibilitate. dispar si singuri din joc cand tot ce au de spus se termina ca o propozitie care are doar un subiect si un predicat.