Discutiile cu Petrica au inceput sa se petreaca in ultima saptamana, la a treia sau a patra bere. Pana atunci parca nu mai mergeau.
Stia deja sa spuna perfect "da","nu", "ce facem?", "ce dragutz", "ce prost", "ce m*ist", "bine", "nimic", "ce picioare frumoase ai", "tzatze", "tzatze mici" ajunsese el chiar sa imbunatatzeasca asta cu "tzatze mici mici" si apoi mai erau "tzatze mari" si "tzatze lasate", apoi "fund mare", "fund mare mare" dar sa nu uitam si expresii mai lungi legate de urari de paste si de morti. Ajunsesem la un moment dat pentru unele expresii sa specific "this is not for domestic use".
Dealtfel, Petrica repeta cu o asa de mare usurintza orice arunci in el, doar sa ai rabdarea sa ii spui incet si sa ii repeti pana intelege. Asa ca l-am invatzat "stiu", "inteleg", ca sa le foloseasca cand ii spun eu cate ceva. E bine sa iti raspunda cineva cu "inteleg"
Petrica fost motivul pentru care am invatzat si eu sa vorbesc putzin in Afrikkans. Altfel probabil ca nu ma interesa. Bine, ma ajuta germana maxim la faza cu Afrikkans, sunt si multi prieteni falsi in cuvintele lor, dar e si bine.
Dar sa ne reintoarcem la ideea initiala, deci beau cu Petrica bere, trebuia sa ajungem undeva la 5-6 beri ca sa imi povesteasca el mie povestea mainii lui (are o cicatrice nasoala pe una din maini) si eram suficienti de rupti ca sa facem din paharul cu gheatza si fara alcool "fortune fountain" si sa incepem sa punem in el monede stralucitoare si sa ne punem dorinte.
Atingem masa critica a numarului de beri dar poate nu era cazul sa bem si altele in timp ce schimbam baruruile. Deja ajunsesem la capatul strazii, mai era putzin si puteam incepe urcusul pe munte, atat de sus eram pe strada (plecand din zona portului sa zicem). Dedic o propozitie si acestei kestii, cu strada, sunt vreo 3 strazi pe care se poate bea in Cape Town, Long Street e una din ele, si mai sunt cele doua paralele cu ea. Faza e ca Cape Town e un oras in panta (multe asemanari cu San Francisco dealtfel doar ca nu are tramvai dar are strazi in panta, puscarie pe insula, etc). Se bea plecand de la barul care se afla pe strada la numarul unu si urci pe strada pana la ce numar poti tu.
Masa critica inseamna povestea. Dupa un an poti sa intrebi kestii din astea, si imi spune Petrica o poveste de noroc ca eram amandoi beti ca altfel se supara pe mine cat am ras de el. Bai o poveste fada, fara nimic. Nimic.
Cateva zile mai tarziu ma intreaba si Cristina cu Andrei (Andrei a fost 6 saptamani aici in vizita) daca am aflat povestea. Eu le zic fericit ca DA. Ei fara sa plateasca vreo bere zic .. pai hai zi-ne.
Si am inceput eu sa zic cum era Petrica mic si a fost el la un prieten care avea o piscina si in piscina aia era un pui de crocodil si s-a luptat Petrica cu crocodilul care il atacase si l-a lovit pe crocodil cu capul de marginea piscinei pana cand i-a dat crocodilul drumul si de acolo cicatricea. Astia doi erau waaa, ce tare.
Peste alte cateva zile, Cristina care se plictiseste groaznic in masina daca nu merg ca la raliu sa aiba inima mica cat un purice, incepe si ii spune lui Petrica ca bai... sa iti traiasca crocodilu, ca ce tare esti ca aia si ailalta. Petrica se uita la mine, la ea, si zice .. ce ai fata ? Asta zice, pai mi-a spus Alex cum te-ai lupatat cand erai mic cu crocodilul si de acolo cicatricea.
Petrica rade cu pofta si zice ca nu e cazul, ca daca vrea sa afle povestea sa dea 5 beri si o spune, apoi, explica ca nu era niciun crocodil in povestea lui.
Eu ii zic, pai ia asculta versiunea mea, si ii spune Cristina toata povestea cum am zis-o eu. Petrica era usor stanjenit ca povestea era totusi buna si se potrivea cu cicatricea lui.
Eu atunci ii zic... vezi, nu numai ca povestea ta e mult mai putzin savuroasa, dar atunci cand o sa o povestesti de acum in colo o sa iti dai seama cat de naspa e doar daca te gandesti la povestea mea.
Pana la urma in seara asta (
https://youtu.be/rJBt_LTAypM) au aflat si ei cum a fost cu Petrica si cicatricea. Ce e drept, berea a fost cam scumpa, dar buna la gust. Iar eu am spus inca odata povestea mea, asa .. pentru comparatie.
