Skip to content

parintelui Iustin Parvu - zece cugetari

„Cu bănuţul văduvei cumperi şi peşte pentru masa săracilor, dar şi un bilet pentru Rai“
„Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă“
„Când biserica ta devine mai mult muzeu, omul devine un fel de exponat“
„E o criză profundă a omului modern, care nu mai ştie de unde vine şi spre ce merge“
„Suntem un popor mai dezorientat şi mai neunit decât toate celelalte popoare din jur “
„Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cât trebuie să-l foloseşti şi când - asta mă îngrijorează“
„Nu moartea e groaznică, groaznic e faptul când din ea nu înţelege nimic cel care rămâne în viaţă, când ea nu serveşte unei cauze“
„Preotul se comportă ca tot românul. Vrea să fie salariat, să trăiască bine şi să moară pensionar“
„Politicianul nu este un păduche în fruntea poporului, el este un păstor căruia i se încredinţează soarta multor oameni“
„Românul are nevoie să-i ajungă cuţitul la os ca să acţioneze. Dacă nu l-a deranjat nimic, românul a stat cuminte, a dormitat în istorie“

citate Cioran

Nu ne marturisim altcuiva mahnirile decat ca sa-l facem sa sufere, ca sa le ia asupra lui.

Tot mai mult ma conving ca oamenii nu-s decat obiecte: bune sau rele. Atat. Si eu sunt oare mai mult de un obiect trist?

Cele trei mari cai spre absolut sunt: mistica, muzica si erotica.

Sunt un obsedat care se risipeste, care îsi iroseste si îsi spulbera obsesiile.

Razbunarea nu este întotdeauna dulce; odata ce se înfaptuieste, ne simtim inferiori victimii noastre.

Conversatie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singuratatii. Adevarul despre un autor e de cautat mai degraba în corespondenta decât în opera sa. Cel mai adesea, opera este o masca.

Niciodata n-am avut incredere in cei care-mi seamana. Iubesc naivitatea, forta, nerozia, amabilitatea; si detest infrigurarea, duplicitatea, versatilitatea etc, defecte pe care le inteleg dinlauntru.

Libertatea este un principiu etic de esenta demoniaca.

Viata se creeaza în delir si se desface în plictis.

Parasirea, abandonul etc. - daca aceste stari nu ar juca un rol atât de important în mistica, nu as fi fost atras de ea niciodata. Daca o iubesc, e pentru ca în ea îmi regasesc ranile.

Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.

Femeia nu-ti iarta nicio inocenta, precum viata nicio luciditate.

A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca.

Nu exista singuratate adevarata decat acolo unde gandul te duce la urgenta unei rugaciuni.

Nebunia este introducerea sperantei în logica.

Fiecare bolnav este, în felul sau, un trisor. El se apleaca asupra infirmitatilor sale, ocupându-se de ele în chip atât de minutios, tocmai pentru a nu se gândi la moarte, pe care o escamonteaza îngrijindu-se. Moartea nu e privita în fata decât de aceia, putini la numar, care, întelegând "inconvenientele sanatatii", nu iau nicio masura pentru a o pastra sau a o redobândi.

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prabusit din cauza ideilor.

Mai bine în mocirla, decât pe piedestal!

N-am admiratie decât pentru doua categorii de oameni: pentru aceia care pot oricând înnebuni si pentru aceia care în fiecare moment se pot sinucide.

Abtine-te sa dojenesti pe cineva, oricine ar fi. Daca oamenii s-ar putea schimba, s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu si mai putin ca ei.

Fanatismul e moartea conversatiei.

A te mandri cu relatiile tale inseamna a recunoaste cât valorezi fara ele.

problema cu descorperiea

eu zic ca problema cu descoperiea e ca iti da aripi sau avant sa mergi mai departe, sa explorezi mai mult si in principiu nu poti sa spui niciodata am descoperit ceva, las asa. parca nu te-ar fi atras gandul la a descoperi ceva daca apoi ai lasa lucrurile cum le-ai gasit.

despre macro, primele ganduri

MACRO e un prieten al florilor si al detaliilor care nu se pot captura cu lentile normale.
practic ce face o lentila macro e ca te lasa sa mergi mai aproape de subiect, mult mai aproape, cand un obiectiv obisnuit si-ar pierde distanta minima pentru focus, unul macro intra in zona de confort.

sfat practic: macro se face pe paturica, adica stai linistit intins, fara sa iti faci vreo grija si te plimbi cu obiectivul peste detalii. nu are sens sa stai aplecat sau in alte pozitii pentru ca iti trebuie multa rabdare pentru macro, rabdare sa faci clarul, rabdare sa faci mai multe cadre pentru a culege acasa cel care a iesit cel mai bine.

prieten cu MACRO zic eu ca e roua si ploaia, adica o stare de agregare care da pozelor o zeama. unii merg la ei cu pipeta, eu zic sa asteptati roua dimineatza.

pentru florile deschise la culoare se subexpune cu 2/3 poate, sau ceva pe acolo.