azi m-a felicitat bucatateasa ca ma stie de un an si nu m-a vazut beat decat odata si nu am adus niciodata curve in hotel.
dupa care mi-a povestit de toti nenorocitii care au adus curve in hotel si ce au patzit, de parca ea bause o bere... nu eu.
ma intreaba un coleg ... pot sa iti spun ceva fara sa razi ?
si incep sa rad, si la un moment dat ma opresc si zic "mai am putzin" dupa care mai rad, si dupa ai zic "gata acum poti sa imi spui"
pozele sunt facute de Cristina si Andrei pe aici pe malul oceanului.
eu am stat sa muncesc in weekend ca asta te elibereaza.
ideea e ca la un moment dat a inceput sa imi fie foame asa ca am mers sa imi iau o pizza si pentru ca era oferta am luat doua mari la pretz de una mare si apoi am plecat fericit cu ele la hotel.
la hotel in camera era camerista care facea curat iar la bucatarie erau stranse intr-o sedintza de comitet toate fetele de la restaurant si in fruntea lor bucatareasa sefa. le pun pizzele in bratze si zic: pe o farfurie doua felii din una si doua felii din alta, pe alta farfurie o felie din una si o felie din alta. tipele se gandeau ca farfuriile sunt pentru ele si au stat sa se numere si nu intelegeau care e faza. incearca ele sa ma ajute si imi spun .. deci trei farfurii. zic... nu, doua farfurii pe una doua si doua, pe alta una si una. pana la urma fara sa ma inteleaga fac ce le-am zis; iar eu las cutiile cu trei sferturi de pizza la ele si plec fericit la mine in camera unde ii zic cameristei sa se spele pe maini ca mancam. ca sa o bag si mai tare in ceatza ii zic ca poate sa aleaga ce farfurie vrea, si sa isi pregateasca si un pahar ca nimic nu spala mai bine pizza decat un pahar de cola. asa ca fiecare mananca pe un coltz de masa si aia e. eu continui sa muncesc, ea baga mai cu spor la curatzenie. munca te insanatoseste.
Baba a ajuns acasa dupa trei luni de spitalizare. Ii pregatisem deja apartamentul in ultimele zece zile, cu tot ce ii trebuia inclusiv cu niste suporti de care se poate tine in cada si cand merge prin casa. Il iau eu de la spital ca prietenei lui ii era prea frica sa mearga singura cu el. E inca confuz, dar Doamne, traieste, merge, vorbeste, restul se rezolva.
Conduc un Dodge, al ei, nu am mai mers in masina asa mare de cand am fost in America. Ei stau in spate cumintei. Sunt simpatici si ce a facut femeia asta pentru el, nici mama lui nu a facut. Iar eu sunt putzin precipitat cu pedala de acceleratie, e foarte sensibila. Dar ii duc acasa si parchez. Deja stiam cum sa ajung, cum sa parchez, unde sunt locurile lor in complex. Totul.
Ea fuge sus si ne lasa pe noi sa urcam incet, eu ii pun lui Baba cheile de la casa in mana si incepem sa mergem spre intrare. El isi da seama ca nu stie etajul asa ca striga dupa ea, dar ii spotesc eu asa ca ne continuam drumul. Interfon, trecem, se descurca cu cartela. Lift, totul e ok. Liftul e transparent si cum urcam orasul devine mai clar, mai profund, se vede si muntele exact cand se deschid usile.
Baba nu stie cum sa faca sa ajunga mai repede la apartament, stia directia, totul e ok. Si apare ea, indianca, cu un ritual foarte misto de purificare, rezultat al caruia e poza (cel putin):
Si e bine sa ai o floare care sa transporte de pe tine tot ce e rau..
Iar Baba s-a gasit repede locul in casa, a avut aceleasi locuri favorite ca inainte de accident si a dormit in sfarsit in patul lui. Patul lui... cat l-a cerut.
Primul lucru care l-a intrebat e daca eu am montat stramb o oglinda, pe deoparte m-am bucurat ca a intrebat ceva, pe de cealata eu montasem toate lucrurile drept in timp ce ala dinaintea mea a pus o oglinda stramb
Vizita lui acasa dureaza 3 zile dupa care mai merge la spital putzin sa il vada doctorii cum a reactionat mintea lui la schimbare.
eram la hotel, in camera, suna telefonul si zic sa fac o gluma.
fara sa astept vreun cuvand din celalta parte a liniei zic: "buna seara, atzi sunat la receptie, cu ce pot sa va ajut".
ma asteptam ca Cyntia care era la receptie sa rada si sa zica ca sunt prea glumetz pentru durerea ei de cap.
dar nu e asa, o tipa incepe sa imi spuna ca nu gaseste in meniu suficiente lucruri care sa fie pentru vegetarieni.
primul impuls a fost sa zic, pup pe nas, inchid si suni tu la alt numar sa te plangi lu ma-ta, dar nu puteam face asta.
asa ca ii zic, deci, nu vreti cu carne. ea zice, da, as iubi un sandwitch fara carne si nu prea aveti in meniu.
ii zic ca o sa merg sa vorbesc cu bucatarul, sa imi spuna doar la ce camera e si o sun inapoi in cateva minute.
aflu camera si o iau pe scari spre receptie unde il intalnesc dealtfel si pe bucatar si le povestesc faza.
Cyntia o suna pe tipa, afla daca castravetzii pot inlocui carnea si daca vrea si rosii sau branza ca extra si totul se rezolva.
jos fiind ma asez linistit la bar si cer un pahar de vin rosu (comparativ cu cehia, am evoluat de la pivo la merlot)
faza e ca apare o tipa, cu ochelari, imbracata ca o calugaritza, extrem de neajutorata si de linistita in acelasi timp.
e nemtzoaica si incearca sa se intzeleaga cu o tipa care vorbeste cu klicks despre cum se spune ora doi (doua)
ma uit la ele si la un moment dat ma ofer sa le ajut. ii spun ca stiu germana si ca pot face pe translatorul.
tipa rasufla usurata, apreciaza ca inteleg ce imi spune si ca desi ii raspund cu un acent de dracula dar totusi o rezolv.
pleaca foarte linistita si eu cer un feedback despre germana mea, iar ea spune ca e perfecta. nu o cred, dar e dragutza.
am ajuns sa apreciez "faptul ca te-ai gandit" la oameni, deci oamenii sunt niste animale la final, sau in fine, se transforma in ceva nasol.
faza e ca am invatzat sa trec peste asta, pe vremuri faptul ca oamenii sunt naspa ma omora. muream efectiv cand vedeam asta.
dar acum am inceput sa ignor acest fapt, sa nu il urmaresc, sa il ignor cand apare singur sau cand eu ajut sa se coaguleze mai repede.
am inceput in schimb sa apreciez "gandurile" ca cineva s-a gandit la faza X. ca poate uite, aici a gresit.
mama, cand cineva imi spune "ma gandesc ca poate nu e bine" sau ca "ma gandesc ca poate am gresit" ma ud tot mai tare ca o scoica in ocean.
si da, cred ca asta e important, sa faci omul sa se gandeasca si sa il lasi sa ajunga la concluzia lui in timpul lui fara sa ii zici nimic.
sa fie procesul lui cognitiv. cum imi place mie sa repet "in your own time"