ieri am plans, apoi am condus, apoi am dorimit. am regasit ieri unul din locurile care mi-au placut foarte mult si l-am savurat pana mi-au dat lacrimile de bucurie.
azi in tazmania e sarbatoarea "frek dick day". asa ca ma dau pe google si deschid o infinitate de taburi, pe care apoi le citesc. unele le fac paste in pagina mea, altele doar le inchid.
nu stiu cand am ajuns aici, probabil la inceputul anului.
nu stiu nici ce caut, nici ce sper - am invatzat sa nu mai sper nimic, de cativa ani.
totusi, macar ce am gasit ?
in tazmania am gasit o poveste, a risipei.
risipa nu se face numai cand arunci bani, risipa aici se face cand nu arunci.
nu arunci bani pentru ca ai senzatia ca padurea e deasa, apoi vezi cum sa rareste, te gandesti sa plantezi copaci prea tarziu.
TAZMANIA, pasind in aceasta lume am uitat putzin de ce am ajuns aici, probabil doza de lichid verde nu a fost proportionata cum trebuie.
azi mi-am readus aminte, si dupa o perioada de acomodare am inceput sa imbratzisez strans statul meu aici
mi-am reamintit ca este nu in ultimul rand dorinta mea sa fiu aici si ca la un moment dat eram chiar mandru si fericit cu aceasta dorinta
ce s-a intamplat de nu mi-a fost acest lucru clar tot timpul, de acceptarea a venit mai greu ?
greaua senzatie de singuratate care m-a coplesit de atatea ori in viatza,
probabil socul noului, incertitudinea, exact lucrurile cu care vroiam sa lucrez, faptul ca: chiar sunt pe acest fagas.
nu vreau ca sa fiu pe zile in tazmania
era prea plictisitor anyway sa iti traiesti viatza pe zile
vreau sa fiu pe kestii, nu zile
in tazmania nu .. dar in rest, roba de la avocati e identica cu cea de la studenti in poza de final, dar in alte culori.
bucatarii au aceeasi idee in cap, doar ca e alba spre deosebire de ce stiu eu cine.
sunt lucruri colorate altfel
sunt lucruri de aceeasi culoare si de forma diferita
dar nu in tazmania, aici fiesce lucru e unic, unic in tot ce il poate defini.