Motto: "Oamenii sunt niste porci care isi construiesc singuri cotetul. "
Sunt ca un caine tzinut in lesa care a fost lasat liber. Sunt liber. Pot sa alerg, sa fug.
Planul este Transalpina, pe bicicleta. Eu nu am mai mers serios pe bicicleta de foarte mult timp, bicicleta a ramas aceeasi, am fost cu ea in Cehia, am fost cu ea la munca recent.
Mi-am luat la ea doua cauciucuri foarte ok, si niste camere foarte ok, si sunt fericit cu ea, si am reusit chiar sa o si ridic usor, usor, cu ambele rotzi de pe pamant.
CAUT acel lucru care sa ma linisteasca indiferent de ce se intampla, sa ma tzina rece. Nu cred ca il gasesc la munte. Daca ma gandesc foarte departe, muntele a fost un refugiu, dar niciodata o solutie permanenta, problemele raman jos, te asteapta cand cobori.
Planul nu este pus la punct 100%, stiu doar ca plecarea e Marti, ca trenul e de dimineatza, ca se coboara la Teius si ca apoi o sa fac Transalpina de la coada la cap. Adica de la nord la sud, ca si cum m-as indrepta spre casa nu as "fugi".
Stiu ca nu o sa ma caute nimeni de la job, stiu ca recuperez niste nopti nedormite si ca trebuie atat sa ma odihnesc cat si sa obosesc. E un echilibru pe care eu nu il stapanesc excelent.
Teius, Alba Iulia, Sebes, apoi drumul devine aproape pustiu, se intra pe 67C.
Drumul urca tot timpul, de la 500m pana la 2200 o sa tot urce, pe langa trei lacuri de acumulare, prin sate, paduri, pe o parte si pe alta a unui rau.
Pe alocuri peisajul este domol, molcom, urcusul usor, prin alte locuri stancile se dezvelesc de padure si drumul devine mai inclinat, iar pedalatul mai greu.
Lipsa unor constrangeri, de timp, dupa atata timp este minunata. Drumul urca si coboara. Eu nu ascult. Drumul urca. Drumul coboara. Eu nu ascult. Drumul COBOARA LUNG !
Un coborash lung la sfarsitul celei de-a doua zi, spre Obarsia Lotrului, un coboras bine-meritat dupa mult timp de urcat la deal. In Obarsia Lotrului este o cabana veche si frumoasa. Iar cabaniera este cum citesti in dex la cuvantul cabaniera.
Transalpina incepe propriuzis in a treia zi, se urca Parangul... si apoi se coboara in Ranca.
De acolo... Tg Jiu.
Nu mai am certurile din 2000 cand incerc sa sui bicicleta in tren, dar totusi ma mai cert, controlorii inca sunt niste imputiti, care nu accepta biciclete.
Vagoanele pentru biciclete de pe anumite trenuri mai rezolva cazul, dar sunt destul de rare.
agregate