Rapsodii de toamna (dedicatie pentru Bogdan)

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 30 Jan 2006 21:00:00 +0200

George Top�rceanu: Rapsodii de toamn?

I

A trecut �nt�i o boare
Pe deasupra viilor,
?i-a furat de prin ponoare
Puful p?p?diilor.

Cu acorduri lungi de lir?
I-au r?spuns f�ne?ele.
Toate florile ?optir?,
�ntorc�ndu-?i fe?ele.

Un salc�m privi spre munte
M�ndru ca o flamur?.
Solzii frunzelor m?runte
S-au zburlit pe-o ramur?.

Mai t�rziu, o co?ofan?
F?r? ocupa?ie
A adus o veste-n goan?
?i-a f?cut senza?ie:

Cic?-n munte, la povarn?,
Plopii ?i r?surile
Spun c? vine-un v�nt de iarn?
R?scolind p?durile.

?i-auzind din dep?rtare
Vocea lui tiranic?,
To?i ciulinii pe c?rare
Fug cuprin?i de panic?...

Zvonul prin livezi coboar?.
Colo jos, pe mla?tin?.
S-a-nt�lnit un pui de cioar?
C-un b�tlan de ba?tin?

?i din treac?t �i arunc?
Alt? veste stranie,
C-au pornit-o peste lunc?
Frunzele-n bejanie!

II

�ntr-o clip?, alarmate,
Ies din ?an?uri vr?biile.
Papura pe lac se zbate
Leg?n�ndu-?i s?biile.

Un l?stun, �n frac, apare
Sus pe-un v�rf de trestie
Ca s? ?ie-o cuv�ntare
�n aceast? chestie.

Dar broscoii din r?stoac?
�l insult?-n pauze
?i din papur?-l provoac?
Cu prelungi aplauze.

Li?i?ele-ncep s? strige
Ca de mama focului.
Cocost�rci, pe catalige,
Vin la fa?a locului.

Un ?�n?ar, nervos ?i foarte
Slab de constitu?ie,
�n zadar vrea s? ia parte
?i el la discu?ie.

C�nd deodat? un erete,
Poli?ai din na?tere,
Peste balt? ?i boschete
Vine-n recunoa?tere

Cu porunc? de la centru
Contra vinovatului,
Ca s?-l aresteze pentru
Siguran?a statului...

De emo?ie, �n surdin?,
Sub un snop de bozie,
O p?staie de sulcin?
A f?cut explozie.

III

Florile-n gr?dini s-agit?.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamn? din elit?
�?i �ndreapt? talia.

Trei petunii sub?irele,
Farmec d�nd regretelor,
Stau de vorb? �ntre ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, b?tr�n?,
De pe-acum se sperie
C-au s?-i cad? �n ??r�n?
Din?ii, de mizerie.

?i cu galbena ei zdrean??
St?-n lumina matur?,
Ca un talger de balan??
Aplecat pe-o latur?...

�ntre g�ze, f?r? fric?
Se re-ncep idilele.
Doar o g?rg?ri?? mic?,
Blestem�ndu-?i zilele,

Nec?jit? cere sfatul
Unei molii tinere,
C? i-a disp?rut b?rbatul
�n costum de ginere.

�mprejur �i c�nt?-n ?ag?
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro drag?!"
Unde s?-l mai caute?

L-a g?sit sub trei gr?un?e
Mort de inani?ie.
?i-acum pleac? s? anun?e
Cazul la poli?ie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-a?a vremi protivnice
Se vorbir? pe ?optite
S? se fac? schivnice.

?i cum ?tie-o rug?ciune
Doamna m?s?lari??,
Tot soborul �i propune
S-o aleag? stari??.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n v?duvie
S? tr?iasc? slobode.

Vezi! de-aceea m?tr?guna
A-nv??at un brusture
S? le spuie-n fa?? una
Care s? le usture!...

Jos, pe-un v�rf de campanul?
Pururea-n vibra?ie,
?i-a oprit o libelul?
Zborul plin de gra?ie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatin?,
Giuvaer de smal? ?i aur
Cu sclipiri de platin?.

V

Dar deodat?, pe coline
Scade anima?ia...
De mirare parc?-?i ?ine
V�ntul respira?ia.

Zboar? ve?ti contradictorii,
Se-ntretaie ?tirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
To?i �ntorc privirile.

Iat-o!... Sus �n deal, la strung?,
A?tern�nd p?m�ntului
Haina ei cu tren? lung?
De culoarea v�ntului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Z�na melopeelor,
Spaima florilor ?i Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung �?i flutur? spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ?olduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleac? mai departe
Pustiind c?r?rile,
Cu alai de frunze moarte
S? colinde z?rile.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

G�ze, flori �nt�rziate!
Muza mea satiric?
V-a-nchinat de drag la toate
C�te-o strof? liric?.

Dar c�nd ?tiu c-o s? v?-nghe?e
Iarna mizerabil?,
M? cuprinde o triste?e
Iremediabil?...

totusi: la steaua

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 30 Jan 2006 18:00:00 +0200

LA STEAUA, Mihai Eminescu

La steaua care-a rasarit
E-o cale-at�t de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins �n drum
�n departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
�ncet pe cer se suie;
Era pe c�nd nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel c�nd al nostru dor
Pieri �n noapte-ad�nca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste �nca.

azi in ea lucram si nu e !

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 30 Jan 2006 16:00:00 +0200

(vazuta din satelit, parcela pe care se lafaie acuma fabrica e inca plina cu branduse)

La hala care-a rasarit
E o munca atat de lunga
Ca sase luni a trebuit
Cladire ca s-ajunga.

mielu.ro - blog - poiezie

Rapsodii de toamna (dedicatie pentru Bogdan)

totusi: la steaua

azi in ea lucram si nu e !