mielu.ro - blog - baticu

baticu - cu si despre

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 23:30:00 +0200

Amintirile unui Alpinist carte pe care Baticu o scrie despre aventurile lui alpine.
Mi-a placut sa o citesc, sa regasesc parte din trairile mele montane in carte.
Am pus pe blog exact ce am considerat ca trebuie sa stie oricine despre munte si alpinisti, despre cum au evoluat lucrurile in alpinismul romanesc, despre cum e sa te simti strain in alta tzara, etc.

M-a distrat sa gasesc in carte o faza geniala despre Buletinul Alpin. Am postat acum 2 luni urmatoarele:
http://www.mielu.ro/blog/index.php?/archives/232-ARTICOL-Buletinul-Alpin-Martie-1938-O-lamurire.html
In cartea lui Baticu, despre acelasi lucru:
http://www.mielu.ro/blog/index.php?/archives/386-BATICU-povestea-cu-buletinul.html

Un fel de versiunea oficiala si cea pentru cititori. MINUNAT !

Baticu este un tip simpatic, mi-a placut ca nu s-a luat de multa lume in cartea lui, desi la ce valoare avea in 1930 putea sa scrie despre oricine cam orice. S-a luat foarte pe departe de Emilian Cristea un alt "greu". Foarte tare !

Pentru cei care vor sa citeasca cartea, nu stiu cat de legal sau ilegal, dar se gaseste pe http://harti-carti.mielu.ro

Baticu, a umplut goul cat timp eu am fost plecat intr-un mic concediu in Bratislava. Promit sa nu mai fac!

BATICU: romanii in muntzi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 22:00:00 +0200

M-am �ngrozit c�nd am citit c?, dup? 1898, c�nd Societate? carpatin? �Sinaia" a desfundat Pe?tera Ialomi?ei, construind pode?e ?i balustrade pe o lungime de peste 400 de metri c�t avea Pe?tera dup? desfundare, �n loc de 100, mont�nd l?mpi cu petrol pentru a putea fi vizitat acest monument al naturii, ei, �turi?tii", au �nceput s? trag? cu pistolul, la ?int?, �n l?mpile cu petrol, �n draperii, �n stalactite ?i �n stalacmite; c? ace?ti �turi?ti", pentru a nu pl?ti infima tax? de intrare, au b?tut pe paznic, �n repetate r�nduri, determin�ndu-l s? renun?e la aceast? slujb?. Iat? o singur? relatare de acest gen, cutremur?toare: �Acum, gra?ie vechei Societ??i carpatine din Sinaia prin energia mult regretatului ei pre?edinte Arhimandritul Nifon fost stare? al m�n?stirii Sinaia, care a l?rgit Pasagiul �n 1897, trecerea mai departe se poate face relativ u?or... (dincolo de Grota Mihnea Vod? � 110 m)... Au fost Vandali (c?ci nu-i putem numai altfel) cari au tras la ?int? cu revolverul �n draperiile bol?ilor ?i �n l?mpile cu petrol instalate de Societatea carpatin? numai pentru pl?cerea de a auzi un formidabil ecou", . Ce a urmat se ?tie. Totul a fost distrus.

M-am �ngrozit c�nd am citit c? �turi?tii" au dat foc, �n Octombrie 1911 , casei de la V�rful Omul, construit? de �Societatea carpatin? �Sinaia" �n anul 1900 .

M-am �ngrozit citind �n primul anuar al T.C.R., publicat �n 1926: �...c?ci prin vandali desemn?m pe acei pseudo-turi?ti, pseudo-alpini?ti, cari se vede c? descind direct din barbarii n?v?litori, cari, ca ?i hunii lui Atila, l?sau �n urma lor numai foc ?i p�rjol. A?a ?i cu ace?ti nemernici, �mbr?ca?i �n haine de om civilizat, dar cu sufletul r?mas tot necioplit, cari stric?, sparg ?i murd?resc tot pe unde trec".

M-am �ngrozit v?z�nd cu ochii mei cum baraca ce a servit ca dormitor muncitorilor care au �n?l?at monumentul Cruceai eroilor de pe Caraiman, l?sat? turi?tilor, dup? terminarea lucr?rilor �n 1928 a fost ars? de turi?ti bucat? cu bucat?, �ncep�nd cu b?ncile ?i termin�nd cu camerele .

M-am �ngrozit c�nd am v?zut distruse marcajele ?i pancartele indicatoare, f?cute ?i puse de C.A.R. ?i de alte asocia?ii cu mare trud? ?i jertfa de timp ?i de bani.

M-a �ngrozit zgomotul �n nop?ile dormite �n cabane sau �n vile, unde �turi?tii", �n loc s? se odihneasc?, ca a doua zi ?ase duc? s? vad? frumuse?ile naturii, cu tranzistoare ?i alte instrumente zgomotoase, f?ceau din noapte o tortur?.

BATICU: despre fisura albastra

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 20:00:00 +0200

C�nd Nae Dimitriu a p?truns �n circurile V?ii Albe a dat diferite denumiri circurilor, pere?ilor, fisurilor ?i ?ancurilor. Peretele dinspre est, asem?n?tor �n oarecare m?sur? cu cei din Alpi, este str?b?tut de o �cr?p?tur?", v?zut? ?i din Bu?teni, c?reia i s-a spus Fisura Mare.

Acest perete ?i aceast? �cr?p?tur?" m-a atras, poate din cauza disputei lui Nae Dimitriu cu Nicu Com?nescu, dar ?i pentru asem?narea cu pere?i din Dolomi?i, pe care m? c???rasem. Dup? �ntoarcerea din Italia, �nc? din 1937, am �nceput s? caut o intrare spre locul numit acum �marele traverseu", de unde �ncepe, propriu-zis, Fisura Albastr?. �n una din taton?rile mele eram cu farmacistul Dan Popescu. Acesta v?z�ndu-m? c? m? uit atent ?i cu insisten?? la aceast? fisur?, m-a �ntrebat:
� Ce, m?, te ui?i la ea ? E albastr? ! (�n sensul c? e greu de urcat).
� Da, m? uit c? e frumoas? ?i merit? a fi �ncercat?. ?tii, c? e frumos numele de albastr? ? Ce ar fi s?-i spunem Fisura Albastr? ? ?i a?a i-a r?mas numele.

Am �ncercat toate intr?rile �n circuri ?i voiam s? urc Fisura Albastr?, dar, a?a cum am ar?tat, nu aveam cu cine. Dup? ascensiunea traseului Trei Surplombe ?i a Pintenului eram antrenat ?i mergeam ca niciodat?. I-am propus lui Emil Cristea s? �ncerc?m �mpreun? aceast? tur?. A acceptat, chiar ?i-a cump?rat ?i o fr�nghie nou? de 40 m. Am stabilit �mpreun? ziua de 11 august 1946 c�nd s? facem aceast? �ncercare. Diminea?a, am plecat de la refugiu, noi doi, �mpreun? cu al?i 7�8 prieteni care voiau s? asiste. Cu fr�nghii, pitoane, carabiniere, ciocane, sc?ri?e, bucle, �ntr-un cuv�nt cu tot echipamentul alpin, am pornit cu voie bun?. Am trecut firul V�lcelului Policandrului ?i pe pantele de iarb? de sub perete ne �ndreptam spre V�lcelul Pietros, pentru a merge �n circuri. Pe acele pante de iarb? f�nul era cosit proasp?t ?i r?sp�ndea un miros pl?cut. Cosa?ii, probabil, f?cuser? un foc pe acolo, care, se pare, mai fumega c�nd am trecut noi prin acel ?inut, �nainte de a intra �n V�lcelul Pietros, cineva din grup uit�ndu-se �napoi, a strigat:
� Arde p?durea !
Ne-am uitat cu to?ii ?i am v?zut un falnic molid �n fl?c?ri. Ardea ca o tor??. Imediat am hot?r�t s? l?s?m corzile �ntr-o mic? grot? l�ng? st�nc? ?i, cu ciocanele, cu pitoanele, cu m�inile, cu toat? fiin?a noastr? s? �ncerc?m s? stingem focul. Ne-am luptat cu fl?c?rile de la ora 8 diminea?a p�n? la 3 dup?-amiaz?, c�nd le-am �nvins. P?durea fusese salvat?. Am s?pat ??n?ule?e, am aruncat peste fl?c?ri pietri? ?i nisip, am f?cut tot ce a fost posibil ?i am �nvins. Eram obosi?i. Totu?i, am urcat �n circuri ?i sub bolovanul de la intrarea �n traseele din perete, am l?sat pitoanele, urm�nd s? venim duminica urm?toare, �ns? Cristea a schimbat programul ?i am mers �n Cheile Bicazului, unde el s-a �mboln?vit ?i nu am f?cut nimic, �ntors la Bucure?ti, am avut un accident stupid de biciclet? ?i nu mai m-am c???rat. Emil Cristea ?i Aurel Irimia au continuat s? mearg? �n Fisura Albastr? ?i au terminat �n 1953 o variant? a acesteia . Fisura Albastr? a fost urcat?, pe �ntregul ei traseu, �n 1955, de Alexandru Floricioiu ?i Norbert Hiemesch.

Baticu: poza - nicolae baticu

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 18:00:00 +0200

BATICU: creasta vaii albe

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 16:00:00 +0200

�ntr-o duminic? eram la refugiu cu Ion Coman, Dan Popescu, Emil Cristea, Gicu Nicolescu, Oscar Schobesch ?i al?ii. ?tiam c? Nicu Com?nescu urcase Creasta V?ii Albe, dar nu de jos, de la baza ei, ci din Br�ul aerian descoperit de el. Mi-am propus s? o urc?m de jos. Am �mp?rt??it celorlal?i inten?ia ?i, a?a, am plecat cu to?ii. Am intrat �n V�lcelul Policandrului ?i am mers urc�nd c?tre dreapta, p�n? ce am prins coama dintre V�lcelul Policandrului ?i V�lcelul Hornului Negru. Am urcat aceast? coam? un timp, apoi am mers la dreapta �n V�lcelul Hornului Negru, am prins un br�u scurt de iarb? la st�nga ?i, printr-o fereastr?, am ajuns din nou �n creast?. Am mers pe ea c�?iva metri, p�n? ce drumul s-a �nchis. Am f?cut un scurt rapel, o traversare la st�nga printr-o balustrad?, ?i am ajuns �ntr-un horn fr?m�ntat. Prin c???r?tur? obi?nuit? am ajuns �ntr-o ?a. Acolo am avut o surpriz?: am g?sit un piton b?tut �n st�nc?, ceea ce dovedea c? a mai fost cineva. �n sus se vedea o fisur? suspendat?, larg? de 8�10 centimetri. Mi-am dat seama c?, cu materialele ce le aveam la noi ?i cu lipsa de antrenament, fiind la �nceput de sezon, nu puteam realiza ceva. Ion Coman s-a oferit s? confec?ioneze ni?te �pitoane" din tub de proiectil. Am fost de acord ?i am hot?r�t s? cobor�m.
Pe drumul de �ntoarcere, Ion m-a �ntrebat dac? vreau s? urc?m �mpreun? acest traseu. I-am r?spuns c? da. Dup? ce am mai cobor�t o por?iune, m-a �ntrebat dac? nu intr? Cristea �n traseu. L-am lini?tit, spun�ndu-i c? dac? nu merg eu, nu suie nici Cristea. Dup? ce am mai cobor�t, m-a �ntrebat dac? vreau s?-l lu?m ?i pe Emil. Am fost de acord, dar dup? un timp m-a �ntrebat dac? vreau s? mearg? ?i Gicu Nicolescu. ?i astfel grupul s-a f?cut de patru, �nainte de a ajunge �n Bu?teni, mi-a spus c? el nu poate veni duminica urm?toare, ci numai peste o lun?.
A trecut luna ?i Ion Coman nu a venit, �ntre timp, eu ?i Gicu Nicolescu ne continuam antrenamentele. Gicu dovedea mari calit??i de c???r?tor. �n dou? luni devenise un as.
La 20 iulie, �n timp ce urcam �n Trei Surplombe, a venit Coman la refugiu. Trecuser? ?apte s?pt?m�ni de la fixarea �nt�lnirii. C�nd am sosit ?i noi la refugiu, Ion ne-a felicitat. Nu a pomenit nimic de proiectul nostru. A doua zi diminea??, �n timp ce m�ncam, m-a �ntrebat:
� Ce facem, nea Baticu, mergem a?a cum am vorbit ?
� Da, desigur. Imediat ce termin de m�ncat.
De jos, dinspre Bu?teni, urcau doi alpini?ti. Ion i-a v?zut, ?i-a luat rucsacul ?i a plecat cu ei !..
Am mai stat pu?in ?i apoi am cobor�t �n Bu?teni. Dup?-amiaz? am urcat din nou cu Dan Popescu. Pe drum i-am �nt�lnit pe cei trei. Dan a stat de vorb? cu unul din ei. A aflat c? nu urcaser? dec�t o lungime de coard?, cea mai grea din tot traseul. Ne-am continuat drumul ?i am dormit la refugiu.
A doua zi diminea??, �mpreun? cu Dan Popescu, am urcat �ntreaga creast? a V?ii Albe, din V�lcelul Policandrului ?i p�n? �n Br�ul Mare al Co?tilei. A fost la 21 iulie 1946.

BATICU: remember - piatra craiului

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 14:00:00 +0200

�n prim?vara anului 1934 am f?cut, cu asocia?ia Metropola, sub conducerea lui Ion Udri?te Olt, o ascensiune la casa Grind, merg�nd prin satul Pe?tera. Z?pada era mare ?i am mers greu, grupul fiind numeros. Tot cu Metropola am mers, prima dat?, ?i pe peretele de vest, pe drumul Deubel. Am mai urcat ?i singur, vara sau iarna, a?a cum am ar?tat, c�nd l-am �n�tlnit pe Petre Juster. Am fost ?i cu al?i prieteni sau cu so?ia mea de atunci, cu care am stat un timp la Cabana Ascuns?.
Un mare pasionat al Pietrei Craiului a fost ?i tovar??ul meu de coard?, Ion Trandafir, care colinda singur masivul sau cu diver?i prieteni. Ion era tare �ndr?gostit de ?imbale. Am ?i acum de la el ni?te fotografii cu Piatra Craiului.
�n Piatra Craiului a umblat ?i Titi Ionescu, un alt pasionat de munte. Cu Titi eram prieten din copil?rie. St?team foarte aproape unul de altul ?i am fost colegi de ?coal? primar?. Am�ndoi am �nv??at la ?coala Arhiereul Calist. Acum, f?ceam am�ndoi parte din asocia?ia Metropola. De la mine a �nv??at Titi s? mearg? pe munte ?i s? se ca??re, �n turele ce le f?ceam cu Metropola. Apoi, prin for?a lucrurilor, a trebuit s? se �nscrie ?i �n asocia?ia A.D.M.I.R., Udri?te fiindu-i ?ef de serviciu. A?a s-au desp?r?it drumurile noastre. Titi �mi povestea cu sinceritate c? pe unde umbla �n Piatra Craiului g?sea mog�lde?e de pietre, numite �mom�i", puse de Karl Lehmann ?i al?ii, ca s? marcheze locurile pe unde au trecut.
Piatra Craiului a fost un masiv foarte cunoscut bra?ovenilor, c�t ?i locuitorilor din C�mpulung Muscel ?i chiar pite?tenilor.
La constituirea Societ??ii turi?tilor din Rom�nia, printre membrii figura ?i farmacistul Gabriel Dimitriu din C�mpulung Muscel, care a �nfiin?at o sec?iune S.T.R. �n acest ora?, cu 24 de membrii, c?rora li se datore?te construc?ia cabanei Grind (1907).
Prima atestare documentar? despre ascensiunea acestui masiv dateaz? din anul 1843, c�nd un grup din care a f?cut parte ?i Anton Kurz, povestitorul, sub conducerea unui b?tr�n v�n?tor de capre (o fi fost G�rni??, Mihai Bartolomeu Bratu sau altul, nu ?tim, deoarece nu se d? nici un nume, n.a.) a mers la �Moara Dracului". �n aceast? descriere Anton Kurz vorbe?te pentru prima dat? despre piton: �Accesul ar fi posibil numai dac? s-ar folosi pitoane cu sc?ri de fr�nghie..." Aceea?i Moar? a Dracului a fost descris? la 1875 de Mehely Lajo? . �n revista Turismul popular, seria a II-a, nr. 5, septembrie 1949, s-a publicat un extras din descrierea lui Anton Kurz ?i s-a pus problema elucid?rii acestui �mister" care �nconjura Moara Dracului. �n zilele de 13 ?i 14 septembrie 1950 elevii ?colii de alpinism a C.G.M., de la cabana Curm?tura, seria a III-a, sub conducerea instructorului lor, Erwin Csallner, au elucidat aceast? problem?, urc�nd �n toate cele trei �mori" descrise de Anton Kurz, care se afl? pe drumul Deubel � �La lan?uri" � ?i au mers ?i �n pretinsa moar? din peretele Marelui Grohoti?, unde nimic nu corespunde descrierii de la 1843.
Pentru a ne da seama c�t de dezvoltat era alpinismul �n Piatra Craiului este suficient s? amintesc c? acolo a luat fiin?? prima asocia?ie de pe p?m�ntul patriei noastre, �ntr-adev?r, �n septembrie 1872 un grup din Bra?ov format din 10 persoane (...) au hot?r�t, acolo, pe V�rful Pietrei Craiului, fondarea unei �societ??i alpine a Transilvaniei". Johan W. Filtsch, unul din fondatorii acestei societ??ii, �n septembrie 1885, �nso?it de un p?durar care a fost cioban, a urcat peretele de vest, dup? ce timp de ?ase ore a fost purtat de acesta �nt�i spre sud, apoi spre nord trec�nd peste v?i ?i creste. A?adar, �n ultima parte a secolului trecut, peretele de vest era cutreierat de ciobani ?i v�n?tori de la un cap?t la altul.
Dup? r?zboi, farmacistul Gabriel Dimitriu a f?cut parte din Turing-Clubul Rom�niei ?i, la urm?, din A.D.M.I.R. El a �nfiin?at o sec?ie a acestei asocia?ii la C�mpulung Muscel.
Piatra Craiului a fost �patria" bra?ovenilor, r�?novenilor, z?rne?tenilor ?i a celor din C�mpulung Muscel. �n afara ascensiunilor de var?, a fost parcurs?, iarna, creasta de la un cap la altul �n ambele sensuri; �n 1924, Erwin Csallner ?i Andreas Streitfert a urcat Padina Hotarului. Tot a?a au fost urcate tot iarna, Padina Popii, Padina �nchis?, Padina ?indileriei, C?line?ul, drumul Deubel ?i altele. Nume ca: Anton Kurnz, G�rni??, Lolu, Mihai Bartolomeu Bratu, Gligore, Dr?gu?in, Johan Filtsch, Mehely Lajo?, Friedrich Deubel, Karl Lehmann, Erwin Csallner, Dresnand, Otto Wilk, Iosif Pu?cariu, Bomches, Gabriel Dimitriu, Blebea, Mirean, Nicolaescu-Bugheanu, din genera?iile vechi, chiar dac? realiz?rile lor nu s-au publicat la timpul respectiv, vor r?m�ne legate de istoria Pietrei Craiului.

BATICU: dupa poze

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 14:00:00 +0200

Duminic? 3 septembrie, pe c�nd eram �nc? ocupat cu probleme legate de ?coala de alpinism, Ion ?incan, �mpreun? cu domni?oara Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu, au plecat la ora 8 diminea?a de la C?minul alpin prin p?dure. S-au �ntors la ora 16, tot la c?min, afirm�nd c? au urcat traseul Fisurilor Centrale din peretele V?ii Albe. Mi-am dat seama, imediat, c? nu spun adev?rul. �n prima ?edin?? de comitet, eu am f?cut contesta?ie scris?. Totu?i, descrierea traseului a fost publicat? �n Buletinul C.A.R., anul VII, nr. 4�1939, �nso?it? de fotografii. �n aceast? situa?ie, membrii comitetului C.A.R. au �naintat pre?edintelui o scrisoare , cer�nd ca echipa format? din cei trei s? repete traseul, �ntr-o zi fixat?, �n prezen?a delega?ilor clubului. Lu�nd act de aceast? scrisoare, comitetul a hot?r�t ca cei trei s? �refac?" traseul, �n prezen?a delega?ilor, �n limita unui termen de un an de zile. Aceast? hot?r�re a comitetului nu a fost respectat? de echipa Ion ?incan, Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu. �n consecin??, nerepet�nd ascensiunea, aceasta s-a considerat de la sine ca nef?cut?. �n afara acestei hot?r�ri a comitetului C.A.R., �n luna iulie 1946, la restaurantul Pandelescu din Bu?teni, Virgil Georgescu, muncitor ceferist, cinstit, a recunoscut �n fa?a a doi martori c? atunci nu au urcat traseul Fisurile Centrale din peretele V?ii Albe ?i c? descrierea ap?rut? �n Buletinul C.A.R. a fost f?cut? dup? fotografii.

baticu: poza - incaltzari si pozitia picioarelor

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 12:00:00 +0200

BATICU: povestea cu buletinul

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Mon, 13 Feb 2006 10:00:00 +0200

P�n? �n prim?vara anului 1933 activa, �n cadrul Turing-Clubului rom�n, un grup de tineri: �Gruparea alpin?". Datorit? divergen?elor cu Mihai Haret, aceast? grupare a p?r?sit Turingul ?i s-a �ncadrat �n asocia?ia A.D.M.I.R., ai c?rei membrii fondatori se desprinseser? tot din Turing �n anul 1929. �n cadrul asocia?iei A.D.M.I.R., Gruparea alpin? a activat un an, p�n? �n martie 1934, c�nd a fondat Clubul alpin rom�n. �n anul �n care au activat la A.D.M.I.R., membrii grup?rii alpine au organizat o serie de ascensiuni colective ?i au editat Buletinul alpin, anul I, nr. l�2, 3 ?i 4.
Constituindu-se �n Club alpin rom�n, fosta Grupare alpin?, creatoarea Buletinului alpin, a luat revista, care, �ncep�nd cu anul II, nr. l, a ap?rut sub egida Clubului alpin rom�n. Transferarea revistei s-a f?cut prin bun? �n?elegere, ca �ntre alpini?ti, f?r? nici un act autentic, recunosc�ndu-se c?, material ?i editorial, �ntreaga contribu?ie a fost a Grup?rii alpine. Dup? constituirea Clubului alpin rom�n, �n Buletinul alpin, anul II, nr. l, pagina 29, la Cronica alpin?, a ap?rut urm?toarea not?: ��ncep�nd cu num?rul de fa??, Buletinul alpin apare sub egida �Clubului alpin rom�n�. Comitetul de redac?ie aduce viile sale mul?umiri �Asocia?iei Drume?ilor din Mun?ii Rom�niei�, B?ncii Na?ionale a Rom�niei ?i abona?ilor, pentru pre?iosul concurs dat revistei �n cursul anului 1933".
�n acela?i Buletin, la pagina 28, se arat? c? secretar general al C.A.R. a fost ales Ion Udri?te Olt, la a c?rui locuin?? este ?i redac?ia revistei, iar printre membrii de onoare ai C.A.R., proasp?t proclama?i, figura ?i doctorul Gheorghe Dumitrescu, pre?edintele asocia?iei A.D.M.I.R. Raporturile �ntre cele dou? asocia?ii, ca ?i �ntre membrii lor, au r?mas bune. �n fiecare num?r din Buletin ap?rea ?i o not? �ntitulat? De la asocia?ia A.D.M.LR...
�n 1938, asocia?ia A.D.M.I.R., �n tain?, folosind un exemplar al Buletinului, vechi din 1933, c�nd publica?ia a ap?rut sub egida acestei asocia?ii, a �nscris la Camera de Comer?, cum era pe atunci, Buletinul alpin, ca �proprietate" a ei. Func?ionarul care a f?cut aceast? �nregistrare a omis, �din gre?eal?", s? cear? ?i alte exemplare, p�n? la zi. Cu actul de �nscriere �n posesia ei, asocia?ia A.D.M.I.R. a dat Clubul alpin �n judecat? ?i a ob?inut o hot?r�re de sechestru asupra Buletinului alpin, a cli?eelor ?i a �ntregului material ce apar?inea de Buletin. Comitetul Clubului alpin nu a ?tiut nimic de aceste manevre, p�n? �ntr-o noapte c�nd s-a pomenit cu port?reii ?i delegatul A.D.M.I.R., care veniser? s? confi?te ceea ce niciodat? nu le-a apar?inut .
Ca urmare a acestui fapt, Comitetul Clubului alpin rom�n a fost obligat s? schimbe titulatura ?i coperta Buletinului ?i a editat �n continuare Buletinul C.A.R., anul VI, VII ?i VIII, p�n? a �nceput r?zboiul. �n timpul r?zboiului ?i mai t�rziu, Buletinul C.A.R. nu a mai ap?rut.
�n ?ase numere consecutive ale Buletinului C.A.R., doctorul Alexandru Rudeanu a scris articolul Ascensiuni grele �n mun?ii F?g?ra?ului, �n care, cu competen?a cunosc?torului, a descris �ntregul masiv. Profesorul doctor docent Radu ?i?eica a scris: Lacurile de altitudine ?i Asupra istoriei alpinismului rom�nesc. Victor Knapp, articolul intitulat Salva?i flora alpin?, Vasile Steopoe ?i Victor Knapp � Nodul prusik. Profesorul doctor Francisc Severin, farmacistul Dan Popescu ?i Niculae Baticu au scris despre ?colile de alpinism, inginerul Ion Coman, doctorul Oscar Schobesch, farmacistul Dan Popescu, Niculae Baticu, Sorin ^ulea ?i Francisc Severin au descris diferite trasee noi �n Bucegi, Piatra Craiului ?i F?g?ra?. Au fost publicate, de asemenea, Cronica Clubului alpin rom�n, semnat? de Nae Dimitriu, articole privind construc?ia refugiului Co?tila ?i a C?minului alpin, d?rile de seam? ale activit??ii clubhii, recenzii despre articole scrise �n revistele: Le Alpi, Der Bergsteiger, La Montagne etc. �Cronicari" ai vremii, Buletinul alpin ?i Buletinul C.A.R., au fost �ndrum?toare �n dezvoltarea alpinismului, �n care s-au scris pagini din istoria alpinismului din Rom�nia.

BATICU: cursuri in costila

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 12 Feb 2006 20:00:00 +0200

�ntors �n ?ar?, m-am oprit la Bu?teni ?i am urcat imediat la refugiul Co?tila, unde l-am g?sit pe Titi Toboc ?in�ndu-mi locul, cum convenisem la plecare. Avea la ?coal? doi elevi, pe fra?ii Vlad ?i ?i Sergiu Cunescu, elevi de liceu. Am preluat conducerea ?i am �nceput exerci?iile. Cu fra?ii Cunescu, care locuiau vara la Bu?teni, venea la refugiu un domn mai �n v�rst?, prieten al familiei. Acesta urm?rea cu viu interes cursul pe care-l f?ceam cu b?ie?ii. �n cea de a doua zi a vizitei sale, pe c�nd f?ceam exerci?ii, mi-a f?cut un compliment:
� Ai mult talent pedagogic, domnule. ?i-o spun eu care m? pricep !
Am ro?it, de emo?ie, auzindu-l c? m? laud?. Practic, m-am pierdut tot, c? nu eram obi?nuit cu a?a ceva. F?ceam ?coala din pl?cere, cu d?ruire ?i cu dorin?a ca din ce �n ce mai mul?i s? �nve?e din cuno?tin?ele acumulate de mine �n Italia ?i Austria. Lucram cu pasiune sincer?. C�t despre omul care mi-a f?cut primul compliment �n calitatea mea de instructor, abia mai t�rziu, �n alt? �mprejurare, am aflat c? era profesorul universitar Alexandru Marcu.

BATICU: o zi in austria

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 12 Feb 2006 16:00:00 +0200

A doua zi, luni 22 august, ploua. Am r?mas �n caban?, �n sufrageria noastr?. Am repetat descrierea ?i folosirea materialelor. Am observat �ns? o anumit? stare de nelini?te, de nervozitate a oamenilor, �ncet, ne-am dat seama despre ce era vorba: o echip? de doi medici plecase �n diminea?a zilei anterioare s? urce traseul Dulfer din Totenkirchl Westwand ?i �nc? nu se �ntorseser? la caban?. Un grup de ghizi, constitui?i �n echip? de salvare, au plecat, pe traseul Fuhrerweg, �n v�rful muntelui, sa constate dac? se observ? ceva jos, �n pr?p?stii. Peretele este vertical, iar traseul � de gradul VI � are dou? travers?ri grele, una de 40 de metri ?i alta de 20 metri. �n jurul pr�nzului, echipa ghizilor a cerut ca, imediat, s? plece o alt? echip? la baza rutei urcat? de cei doi disp?ru?i. Dup? ce am luat dejunul, to?i cursan?i, condu?i de Peter, am plecat la locul indicat. La scurt timp dup? sosirea noastr? acolo, au venit ?i salvatorii care fuseser? pe v�rf. Au dat raportul: �n perete au descoperit, nu doi, ci patru alpini?ti, din care trei erau mor?i; unul singur mai tr?ia, ag??at �n perete. Ce se �nt�mplase ? Cei doi alpini?ti pleca?i de la caban?, alpini?ti buni, cunoscu?i, s-au dus s? urce drumul men?ionat. Au scris �n registru �n ce loc se duc. Seara, cineva a observat c? nu s-au �ntors. Ei au plecat dis-de-diminea??. Era cea??, cerul acoperit. Au plecat, totu?i. Au ajuns cu bine �n locul de acces � o vale (Schlucht). Au l?sat la baz? bocancii ?i rucsacurile, cum se obi?nuia. Au urcat valea, care avea ceva �nclina?ie, din trepte �n trepte. S-au angajat apoi, �n st�nga, pe perete. Urcau cu tot timpul nefavorabil. Nu ploua, e drept, de?i cerul era acoperit. Au trecut cu bine prima traversare, de 20 de metri. Abia atunci a �nceput s? plou? m?runt, dar nu au dat importan?? acestui fapt continu�nd ascensiunea. Capul de coard? s-a angajat �n traversarea de 40 de metri. C�nd aproape s?-l termine, s-a produs o alunecare. Pr?bu?irea a fost inevitabil?. Pitoanele fiind rare, ?ocul a fost puternic. S-a rupt pitonul, s-a dezdoit carabiniera ?i, �n final, s-a rupt coarda. Capul de coard? s-a pr?bu?it �n vale ?i a murit. Secundul, av�nd asigurare personal?, a r?mas �n perete, de unde a fost scos a doua zi dup?-amiaz?.
�n aceea?i zi, o alt? echip? de doi alpini?ti a venit de jos, din Kufstein. Nu a trecut pe la nici o caban? s? se �nregistreze. Oamenii au mers s? urce acela?i traseu, ne?tiind de cei pleca?i de la cabana noastr?. Se pare c? �n timp ce echipa din Kufstein f?cea prima traversare, aceea de 20 de metri, s-a produs pr?bu?irea capului de coard? amintit. E posibil ca acesta, �n c?dere, s?-i fi antrenat pe cei doi. Dar poate c? emo?ia, ori ploaia, ori pietrele rostogolite de sus, ori toate la un loc au contribuit la pr?bu?irea inevitabil? a celei de-a doua echipe, f?r? ca fr�nghia s? se fi rupt. Au cedat pitoanele ?i carabinierele. Alpini?tii au murit lega?i �n coard?. Acest accident a impresionat pe toat? lumea, chiar ?i pe ghizii obi?nui?i cu astfel de �nt�mpl?ri.
Aschenbrenner, �nso?it de c�?iva ghizi ?i elevi nem?i, au plecat pe Winklerschlucht, cum se numea valea. Au luat cu ei saci ?i cordelin?. Mor?ii au fost b?ga?i �n saci, lega?i cu cordelin?. Sacii au fost apoi arunca?i din s?ritoare �n s?ritoare. �n timpul acestei opera?iuni de �cur??ire" a muntelui, noi cei de jos t?iam crengi mari de jneap?n, pentru a face s?nii cu ajutorul c?rora s? poat? fi transportate cadavrele. �n fine, odat? adu?i �n potec?, mor?ii au fost b?ga?i �ntr-un alt r�nd de saci, cura?i. Au fost a?eza?i pe crengile de jneap?n, lega?i bine cu cordeline, s? nu se pr?v?leasc?, ?i caravana a pornit. Unii din noi tr?geau sania la vale, al?ii ?ineau din deal, cu alte corzi, s? nu se rostogoleasc?, deoarece drumul era �nclinat. Astfel am t�r�t acele crengi, cu trupurile ne�nsufle?ite, p�n? �n poteca principal?. Le-am l?sat acolo, ad?postite dup? un copac, unde, probabil, mai �poposiser?" ?i altele. Le-am acoperit cu crengi verzi de brad, ca �ntr-un ritual. Cur�nd, urmau s? fie transportate la vale ?i predate familiei...
�n vreme ce noi, cei de la cabana Stripsen, participam la aceste opera?iuni, cerul continua s? r?m�n? par?ial acoperit. Valuri de nori treceau ?i astupau, din timp �n timp, crestele mun?ilor. Undeva aproape, pe Kopftorlgrat, urcau al?i c???r?tori, �?i anun?au prezen?a acolo prin iodl?re. Strig?tele lor, mi se p?rea mie, aveau un ecou sinistru �n mun?i �n ziua aceea...

BATICU: clasa in austria

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 12 Feb 2006 14:00:00 +0200

Ca alpini?ti rom�ni, dornici s? ar?t?m ce putem, noi ?i alpinismul rom�nesc, am ales traseul aerian, adic? al doilea, f?r? de materiale ?i numai prin mijloace proprii. Aceast? variant? demonstra curaj ?i m?estrie. Am mers c�?iva metri pe un prag de piatr? foarte �ngust, av�nd sub mine un abis ?i un perete vertical de 600 metri. Pe acest prag am g?sit un piton. Am asigurat coarda �n el cu ajutorul unei carabiniere ?i am �nceput s? urc. Din v�rf, prin topirea z?pezilor ?i scurgerea apelor ploii, pe fa?a de calcar a peretelui, se s?paser? ??n?ule?e. Acestea se uneau aproape de baza v�rfului, �ntr-unul din aceste ??n?ule?e (al locului de unire a lor) am pus v�rful piciorului drept ?i, cu m�inile, prin presiunea exterioar? f?cut? pe muchiile acestor ??n?ule?e, am reu?it s? fac primii pa?i. Am dat apoi de ni?te prize micu?e, dar bune. Le-am folosit ?i, �ncet, �ncet, pas cu pas, f?r? a m? g�ndi la h?ul de sub mine, am urcat cei 40 de metri. C�t de ciudat? este psihologia unui c???r?tor ! Eu, de c�te ori urcam o tur?, sim?eam o team?, o re?inere, ?i m? �ntrebam: oare am s? pot urca ? s�nt oare suficient de antrenat ? Odat? intrat �n traseu, �ns?, dup? primii pa?i, toate �ndoielile disp?reau ?i urcam cu o pl?cere pe care niciodat? nu o voi putea exprima �n cuvinte. Nu am pornit niciodat? f?r? antrenamentul necesar. Antrenamentul era secretul meu �n c???r?tur?. ?i ca s? nu mint, totu?i, am plecat odat? sa urc hornul din Co?tila ?i Creasta Co?tilei, cu mai mul?i prieteni, la un �nceput de sezon. Nu aveam antrenamentul necesar. Urc�nd hornul, mi-am dat seama de lipsa antrenamentului, nu am mai urcat creasta ?i am cobor�t �n Valea G?lbenelelor. Nu ?tiu ce ?i-au zis prietenii, dar nu mergeam f?r? s? m? simt bine c�nd urcam.
Fiindc? �n vremea aceea iarna nu ne c???ram, �ncepeam activitatea abia �n prim?var?. Dup? o var? �ntreag? de antrenament, toamna f?ceam, uneori, un drum frumos, �n minimum de timp posibil ?i �n condi?iile cerute de practicarea acestui sport al sporturilor.
Ajuns pe v�rf, dup? mine a venit Dan Popescu, apoi Gigi Creang?, pe care l-a asigurat Dan. Am stat pu?ul pe v�rf, am notat ascensiunea noastr? �n cartea ce se g?sea acolo ?i ne-am preg?tit de cobor�re.
Cobor�rea din v�rf trebuia s? o facem pe un horn, numit Botzongkamin, �n rapeluri. ?ase sute de metri de rapel �nsemnau 15�20 lungimi de coard?. Necazul mare a venit acum. Am f?cut o trist? constatare: Gigi Creang?, de?i mergea cu noi �n ascensiuni de vreo doi ani, nu f?cuse nici un rapel p�n? atunci. Vr�nd � nevr�nd, a trebuit s? �nve?e acum, dar asta a costat timp pre?ios. C�nd am terminat cobor�rea ?i am ajuns la locul de plecare, se �ntunecase . �ncet ?i cu pruden?? am cobor�t pe �ntuneric p�n? �n potec? ?i de acolo la caban?. C�nd am ajuns aici, de cealalt? parte a u?ii, cu m�na pe clan??, st?tea unul din ghizi, iar �n spatele lui al?ii; erau constitui?i �n echip? de salvare, gata s? plece dup? noi. Ne urm?riser? �n timpul ascensiunii ?i s-au convins c? urcam normal, ne-au v?zut ?i c�nd am ajuns pe v�rf, dar n-aveau cum s? ?tie c? Gigi nu se pricepea la cobor�rea �n rapel.
Aschenbrenner ne-a �ntrebat din nou cum a fost. Pentru c? ne urm?rise cu luneta, i-a f?cut observa?ie lui Dan c? nu l-a asigurat corect pe Creang?. Am observat, �n acela?i timp, c? Peter era mul?umit de noi. Acesta a fost examenul, neoficial, prin care am c�?tigat simpatia lui pentru alpinismul rom�nesc. Traseul urcat avea gradul 5.

baticu: poza - pitoane

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 12 Feb 2006 12:00:00 +0200

BATICU: despre caminul alpin

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 12 Feb 2006 10:00:00 +0200

�ndat? dup? �nfiin?area Clubului alpin rom�n, �n martie 1934, �n Buletinul alpin, anul II, nr. l, la paginile 27�28, a fost tip?rit primul statut al noii organiza?ii de alpinism. La punctul 10 al documentului se scria c? asocia?ia �?i propunea �construc?ii de refugii". Clauza aceasta s-a men?inut ?i �n formularea din 1936 a statutului: �construc?ii de refugii ?i case de ad?post".
Din nefericire, concretizarea acestei clauze statutare presupunea existen?a unui fond financiar la dispozi?ia clubului. Or noi, membrii lui, eram pu?ini ?i f?r? bani. �n afar? de astu, banii aduna?i din cotiza?ii se cheltuiau pentru tip?rirea Buletinului ?i a marcajelor, at�tea c�te se f?ceau. Totu?i, C.A.R.-i?ti au hot?r�t c? nu pot r?m�ne �n urma altor asocia?ii turistice, ca A.D.M.I.R. sau Brav. Mai ales Nae Dimitriu nu putea fi indiferent la o asemenea situa?ie. Se tot fr?m�nt? de unde s? scoat? bani. Fortuna ajut? pe �ndr?zne?i. Tot discut�ndu-se ?i c?ut�ndu-se solu?ia care s? pun? la dispozi?ia clubului banii necesari, Bubi Schefler ne-a informat c? are un unchi care profeseaz? diferite meserii: m?celar, restaurator, chelner pe vagon lits, buc?tar pe vapor etc. Dac? s-ar discuta cu el, credea Schefler, nu-i exclus s?-?i dea acordul privind concesionarea restaurantului ce va lua fiin?? la casa ce urma s? o construim. �n acest caz, el ar putea avansa o sum? de bani. Comitetul C.A.R. a re?inut aceast? idee ?i l-a delegat pe Nae Dimitriu s? discute ?i s? trateze cu unchiul lui Bubi. A?a se face c? �ntr-o sear?, la o gr?din? de var? din Bucure?ti, s-a f?cut t�rgul: unchiul lui Schefler a avansat Clubului alpin rom�n suma de 200 000 lei ?i a ob?inut �n schimb concesiunea restaurantului pe termen de cinci ani. Combina?ia a fost avantajoas? pentru ambele p?r?i. Aflat �n posesia acestei sume, clubul a cump?rat de la inginerul Octavian Martinian un teren de 500 m2 �n Bu?teni, �ncheind actul de v�nzare-cump?rare la 30 octombrie 1937. Cu restul banilor s-au cump?rat materiale pentru construc?ia C?minului alpin, cum a fost numit? casa noastr?.
Despre momentul de debut al lucr?rilor de la Bu?teni, revista Clubului alpin rom�n consemna �n num?rul 1, anul VI/1938, la pagina 36: �Primele lucr?ri ale c?minului Clubului alpin, Bu?teni, au �nceput �n ziua de 15 iulie crt. conform planurilor �ntocmite de arhitect J. Demetrescu ?i-n antrepriza d-lui Ion C. Marin-Breaza.
Comisia �ns?rcinat? cu aceast? construc?ie, �n a c?rei compunere a intrat inginerul Gheorghe Frim, doctorul Vasile Steopoe ?i avocatul Nae Dimitriu, a luat m?suri pentru transportarea materialelor pe ?antier.
C?minul, av�nd o suprafa?? de 250 mp construc?ie propriuzis? ?i 90 mp teras?, va fi �ncheiat �n toamna anului acesta, urm�nd ca lucr?rile interioare ?i amenajarea (t�mpl?rie etc.) s? continuie �n tot timpul iernii".
C?minul alpin din Bu?teni, �n forma proiectat?, nu putea fi construit cu suma de 200 000 lei. De aceea, membrii cu rela?ii ai clubului � inginerul Gheorghe Frim, doctorul Vasile Steopoe ?i avocatul Nae Dimitriu � au �ntocmit o serie de pliante cu stadiul lucr?rilor casei din Bu?teni ?i a refugiului Co?tila. Ei le prezentau diferitelor autorit??i, institu?ii ?i �ntreprinderi ob?in�nd, astfel, frumoase subven?ii. C�nd ?i aceast? surs? a fost epuizat?, printr-o interven?ie a doctorului Vasile Steopoe, s-a ob?inut de la Societatea Creditul Industrial un �mprumut de 500 000 lei pl?tibil �n cinci ani. Subven?ia O.N.T. de atunci a fost ne�nsemnat?: 10 000 lei. Valoarea lucr?rilor C?minului alpin s-a ridicat la peste 2 000 000 lei.
�n fine, c�nd lucr?rile au fost terminate, s-a ridicat o alt? problem?, aceea a mobilierului. ?i aici, ca ?i la construc?ie, nu s-a f?cut economie. Au fost cump?rate mobil? fin? pentru dormitoare ?i pentru sufragerie, l?mpi fanteziste, dou? r�nduri de ruf?rie de oland? fin?, plus rezerve. Martore despre cele ar?tate mai sus, �n mic? parte, stau fotografiile f?cute la epoca respectiv?. S-a depus o munc? sus?inut?, entuziast?, iar �eroii" ei doreau ca, la sf�r?it, str?dania lor s? se concretizeze �n ceva util ?i frumos. Eu cred, chiar ?i ast?zi, c? n-au gre?it.

BATICU: italieni in romania

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 11 Feb 2006 20:00:00 +0200

�n luna iulie 1938 a venit �n Carpa?i un grup de alpini?ti italieni, din proprie ini?iativ?, dornici s?-i cunoasc?. Cu trei dintre ei � �ntre care unul, Oreste, ghid, profesionist � am plecat �n ziua de 17 iulie �n peretele G?lbenelelor, pe traseul Furcile. Ni s-au al?turat Toma Boerescu ?i Sorin Tulea. C�nd eu ?i italienii am sosit la baza diedrului, dintr-un nor, au �nceput s? cad? c�teva pic?turi de ploaie. Ele s-au transformat �ndat? �ntr-o grindin? cu boabe mari c�t aluna turceasc?. Fiind grupa?i, cei patru, pe linia Furcilor, totul se scurgea �n capul nostru. Jos, la picioare, pe platform?, stratul de grindin? trecea de glezn?. Unul dintre italieni, Toni Citerio, din Como, ?ipa:
� Baticu, io more !

C�nd grindina s-a oprit, italienii au refuzat s? mai urce. Erau uzi ?i vine?i de frig. Toma ?i Sorin, r?ma?i �n urm?, au avut unde se ad?posti.

Ne-am �ntors �n br�ul de piatr? ?i am f?cut rapel �n Hornul Coamei. Ajun?i �n Valea G?lbenelelor, am intrat �ntr-o zon? cu soare. �Ce aproape e via?a de moarte", mi-am spus �n g�nd. La �hotel" G?lbenele a?teptau mai mul?i prieteni de alpinism, b?ie?i ?i fete, veni?i s? vad? cum urc? italienii. La �nceput, spectacolul a fost frumos, dar c�nd a �nceput grindina, �ntre ei ?i noi s-a �ntins o perdea alb?, de ghea??, ?i timp de 30 de minute au tremurat ?i ei, nu de frig, ci de grija noastr?, a celor din perete.

Vizita alpini?tilor italieni a prilejuit un spectacol ciudat din partea conduc?torilor c�torva asocia?ii de turism, care, la aeroportul B?neasa, au �nceput s?-i suprasolicite, fiecare pretinz�nd c? s�nt invita?ii lor . De la noi, italienii au plecat �n Bulgaria .