Monday, February 13. 2006
Amintirile unui Alpinist carte pe care Baticu o scrie despre aventurile lui alpine.
Mi-a placut sa o citesc, sa regasesc parte din trairile mele montane in carte.
Am pus pe blog exact ce am considerat ca trebuie sa stie oricine despre munte si alpinisti, despre cum au evoluat lucrurile in alpinismul romanesc, despre cum e sa te simti strain in alta tzara, etc.
M-a distrat sa gasesc in carte o faza geniala despre Buletinul Alpin. Am postat acum 2 luni urmatoarele:
http://www.mielu.ro/blog/index.php?/archives/232-ARTICOL-Buletinul-Alpin-Martie-1938-O-lamurire.html
In cartea lui Baticu, despre acelasi lucru:
http://www.mielu.ro/blog/index.php?/archives/386-BATICU-povestea-cu-buletinul.html
Un fel de versiunea oficiala si cea pentru cititori. MINUNAT !
Baticu este un tip simpatic, mi-a placut ca nu s-a luat de multa lume in cartea lui, desi la ce valoare avea in 1930 putea sa scrie despre oricine cam orice. S-a luat foarte pe departe de Emilian Cristea un alt "greu". Foarte tare !
Pentru cei care vor sa citeasca cartea, nu stiu cat de legal sau ilegal, dar se gaseste pe http://harti-carti.mielu.ro
Baticu, a umplut goul cat timp eu am fost plecat intr-un mic concediu in Bratislava. Promit sa nu mai fac!
M-am īngrozit cīnd am citit c?, dup? 1898, cīnd Societate? carpatin? Sinaia" a desfundat Pe?tera Ialomi?ei, construind pode?e ?i balustrade pe o lungime de peste 400 de metri cīt avea Pe?tera dup? desfundare, īn loc de 100, montīnd l?mpi cu petrol pentru a putea fi vizitat acest monument al naturii, ei, turi?tii", au īnceput s? trag? cu pistolul, la ?int?, īn l?mpile cu petrol, īn draperii, īn stalactite ?i īn stalacmite; c? ace?ti turi?ti", pentru a nu pl?ti infima tax? de intrare, au b?tut pe paznic, īn repetate rīnduri, determinīndu-l s? renun?e la aceast? slujb?. Iat? o singur? relatare de acest gen, cutremur?toare: Acum, gra?ie vechei Societ??i carpatine din Sinaia prin energia mult regretatului ei pre?edinte Arhimandritul Nifon fost stare? al mīn?stirii Sinaia, care a l?rgit Pasagiul īn 1897, trecerea mai departe se poate face relativ u?or... (dincolo de Grota Mihnea Vod? 110 m)... Au fost Vandali (c?ci nu-i putem numai altfel) cari au tras la ?int? cu revolverul īn draperiile bol?ilor ?i īn l?mpile cu petrol instalate de Societatea carpatin? numai pentru pl?cerea de a auzi un formidabil ecou", . Ce a urmat se ?tie. Totul a fost distrus.
M-am īngrozit cīnd am citit c? turi?tii" au dat foc, īn Octombrie 1911 , casei de la Vīrful Omul, construit? de Societatea carpatin? Sinaia" īn anul 1900 .
M-am īngrozit citind īn primul anuar al T.C.R., publicat īn 1926: ...c?ci prin vandali desemn?m pe acei pseudo-turi?ti, pseudo-alpini?ti, cari se vede c? descind direct din barbarii n?v?litori, cari, ca ?i hunii lui Atila, l?sau īn urma lor numai foc ?i pīrjol. A?a ?i cu ace?ti nemernici, īmbr?ca?i īn haine de om civilizat, dar cu sufletul r?mas tot necioplit, cari stric?, sparg ?i murd?resc tot pe unde trec".
M-am īngrozit v?zīnd cu ochii mei cum baraca ce a servit ca dormitor muncitorilor care au īn?l?at monumentul Cruceai eroilor de pe Caraiman, l?sat? turi?tilor, dup? terminarea lucr?rilor īn 1928 a fost ars? de turi?ti bucat? cu bucat?, īncepīnd cu b?ncile ?i terminīnd cu camerele .
M-am īngrozit cīnd am v?zut distruse marcajele ?i pancartele indicatoare, f?cute ?i puse de C.A.R. ?i de alte asocia?ii cu mare trud? ?i jertfa de timp ?i de bani.
M-a īngrozit zgomotul īn nop?ile dormite īn cabane sau īn vile, unde turi?tii", īn loc s? se odihneasc?, ca a doua zi ?ase duc? s? vad? frumuse?ile naturii, cu tranzistoare ?i alte instrumente zgomotoase, f?ceau din noapte o tortur?.
Cīnd Nae Dimitriu a p?truns īn circurile V?ii Albe a dat diferite denumiri circurilor, pere?ilor, fisurilor ?i ?ancurilor. Peretele dinspre est, asem?n?tor īn oarecare m?sur? cu cei din Alpi, este str?b?tut de o cr?p?tur?", v?zut? ?i din Bu?teni, c?reia i s-a spus Fisura Mare.
Acest perete ?i aceast? cr?p?tur?" m-a atras, poate din cauza disputei lui Nae Dimitriu cu Nicu Com?nescu, dar ?i pentru asem?narea cu pere?i din Dolomi?i, pe care m? c???rasem. Dup? īntoarcerea din Italia, īnc? din 1937, am īnceput s? caut o intrare spre locul numit acum marele traverseu", de unde īncepe, propriu-zis, Fisura Albastr?. Īn una din taton?rile mele eram cu farmacistul Dan Popescu. Acesta v?zīndu-m? c? m? uit atent ?i cu insisten?? la aceast? fisur?, m-a īntrebat:
Ce, m?, te ui?i la ea ? E albastr? ! (īn sensul c? e greu de urcat).
Da, m? uit c? e frumoas? ?i merit? a fi īncercat?. ?tii, c? e frumos numele de albastr? ? Ce ar fi s?-i spunem Fisura Albastr? ? ?i a?a i-a r?mas numele.
Am īncercat toate intr?rile īn circuri ?i voiam s? urc Fisura Albastr?, dar, a?a cum am ar?tat, nu aveam cu cine. Dup? ascensiunea traseului Trei Surplombe ?i a Pintenului eram antrenat ?i mergeam ca niciodat?. I-am propus lui Emil Cristea s? īncerc?m īmpreun? aceast? tur?. A acceptat, chiar ?i-a cump?rat ?i o frīnghie nou? de 40 m. Am stabilit īmpreun? ziua de 11 august 1946 cīnd s? facem aceast? īncercare. Diminea?a, am plecat de la refugiu, noi doi, īmpreun? cu al?i 78 prieteni care voiau s? asiste. Cu frīnghii, pitoane, carabiniere, ciocane, sc?ri?e, bucle, īntr-un cuvīnt cu tot echipamentul alpin, am pornit cu voie bun?. Am trecut firul Vīlcelului Policandrului ?i pe pantele de iarb? de sub perete ne īndreptam spre Vīlcelul Pietros, pentru a merge īn circuri. Pe acele pante de iarb? fīnul era cosit proasp?t ?i r?spīndea un miros pl?cut. Cosa?ii, probabil, f?cuser? un foc pe acolo, care, se pare, mai fumega cīnd am trecut noi prin acel ?inut, īnainte de a intra īn Vīlcelul Pietros, cineva din grup uitīndu-se īnapoi, a strigat:
Arde p?durea !
Ne-am uitat cu to?ii ?i am v?zut un falnic molid īn fl?c?ri. Ardea ca o tor??. Imediat am hot?rīt s? l?s?m corzile īntr-o mic? grot? līng? stīnc? ?i, cu ciocanele, cu pitoanele, cu mīinile, cu toat? fiin?a noastr? s? īncerc?m s? stingem focul. Ne-am luptat cu fl?c?rile de la ora 8 diminea?a pīn? la 3 dup?-amiaz?, cīnd le-am īnvins. P?durea fusese salvat?. Am s?pat ??n?ule?e, am aruncat peste fl?c?ri pietri? ?i nisip, am f?cut tot ce a fost posibil ?i am īnvins. Eram obosi?i. Totu?i, am urcat īn circuri ?i sub bolovanul de la intrarea īn traseele din perete, am l?sat pitoanele, urmīnd s? venim duminica urm?toare, īns? Cristea a schimbat programul ?i am mers īn Cheile Bicazului, unde el s-a īmboln?vit ?i nu am f?cut nimic, īntors la Bucure?ti, am avut un accident stupid de biciclet? ?i nu mai m-am c???rat. Emil Cristea ?i Aurel Irimia au continuat s? mearg? īn Fisura Albastr? ?i au terminat īn 1953 o variant? a acesteia . Fisura Albastr? a fost urcat?, pe īntregul ei traseu, īn 1955, de Alexandru Floricioiu ?i Norbert Hiemesch.
īntr-o duminic? eram la refugiu cu Ion Coman, Dan Popescu, Emil Cristea, Gicu Nicolescu, Oscar Schobesch ?i al?ii. ?tiam c? Nicu Com?nescu urcase Creasta V?ii Albe, dar nu de jos, de la baza ei, ci din Brīul aerian descoperit de el. Mi-am propus s? o urc?m de jos. Am īmp?rt??it celorlal?i inten?ia ?i, a?a, am plecat cu to?ii. Am intrat īn Vīlcelul Policandrului ?i am mers urcīnd c?tre dreapta, pīn? ce am prins coama dintre Vīlcelul Policandrului ?i Vīlcelul Hornului Negru. Am urcat aceast? coam? un timp, apoi am mers la dreapta īn Vīlcelul Hornului Negru, am prins un brīu scurt de iarb? la stīnga ?i, printr-o fereastr?, am ajuns din nou īn creast?. Am mers pe ea cī?iva metri, pīn? ce drumul s-a īnchis. Am f?cut un scurt rapel, o traversare la stīnga printr-o balustrad?, ?i am ajuns īntr-un horn fr?mīntat. Prin c???r?tur? obi?nuit? am ajuns īntr-o ?a. Acolo am avut o surpriz?: am g?sit un piton b?tut īn stīnc?, ceea ce dovedea c? a mai fost cineva. Īn sus se vedea o fisur? suspendat?, larg? de 810 centimetri. Mi-am dat seama c?, cu materialele ce le aveam la noi ?i cu lipsa de antrenament, fiind la īnceput de sezon, nu puteam realiza ceva. Ion Coman s-a oferit s? confec?ioneze ni?te pitoane" din tub de proiectil. Am fost de acord ?i am hot?rīt s? coborīm.
Pe drumul de īntoarcere, Ion m-a īntrebat dac? vreau s? urc?m īmpreun? acest traseu. I-am r?spuns c? da. Dup? ce am mai coborīt o por?iune, m-a īntrebat dac? nu intr? Cristea īn traseu. L-am lini?tit, spunīndu-i c? dac? nu merg eu, nu suie nici Cristea. Dup? ce am mai coborīt, m-a īntrebat dac? vreau s?-l lu?m ?i pe Emil. Am fost de acord, dar dup? un timp m-a īntrebat dac? vreau s? mearg? ?i Gicu Nicolescu. ?i astfel grupul s-a f?cut de patru, īnainte de a ajunge īn Bu?teni, mi-a spus c? el nu poate veni duminica urm?toare, ci numai peste o lun?.
A trecut luna ?i Ion Coman nu a venit, īntre timp, eu ?i Gicu Nicolescu ne continuam antrenamentele. Gicu dovedea mari calit??i de c???r?tor. Īn dou? luni devenise un as.
La 20 iulie, īn timp ce urcam īn Trei Surplombe, a venit Coman la refugiu. Trecuser? ?apte s?pt?mīni de la fixarea īntīlnirii. Cīnd am sosit ?i noi la refugiu, Ion ne-a felicitat. Nu a pomenit nimic de proiectul nostru. A doua zi diminea??, īn timp ce mīncam, m-a īntrebat:
Ce facem, nea Baticu, mergem a?a cum am vorbit ?
Da, desigur. Imediat ce termin de mīncat.
De jos, dinspre Bu?teni, urcau doi alpini?ti. Ion i-a v?zut, ?i-a luat rucsacul ?i a plecat cu ei !..
Am mai stat pu?in ?i apoi am coborīt īn Bu?teni. Dup?-amiaz? am urcat din nou cu Dan Popescu. Pe drum i-am īntīlnit pe cei trei. Dan a stat de vorb? cu unul din ei. A aflat c? nu urcaser? decīt o lungime de coard?, cea mai grea din tot traseul. Ne-am continuat drumul ?i am dormit la refugiu.
A doua zi diminea??, īmpreun? cu Dan Popescu, am urcat īntreaga creast? a V?ii Albe, din Vīlcelul Policandrului ?i pīn? īn Brīul Mare al Co?tilei. A fost la 21 iulie 1946.
|