īntr-o duminic? eram la refugiu cu Ion Coman, Dan Popescu, Emil Cristea, Gicu Nicolescu, Oscar Schobesch ?i al?ii. ?tiam c? Nicu Com?nescu urcase Creasta V?ii Albe, dar nu de jos, de la baza ei, ci din Brīul aerian descoperit de el. Mi-am propus s? o urc?m de jos. Am īmp?rt??it celorlal?i inten?ia ?i, a?a, am plecat cu to?ii. Am intrat īn Vīlcelul Policandrului ?i am mers urcīnd c?tre dreapta, pīn? ce am prins coama dintre Vīlcelul Policandrului ?i Vīlcelul Hornului Negru. Am urcat aceast? coam? un timp, apoi am mers la dreapta īn Vīlcelul Hornului Negru, am prins un brīu scurt de iarb? la stīnga ?i, printr-o fereastr?, am ajuns din nou īn creast?. Am mers pe ea cī?iva metri, pīn? ce drumul s-a īnchis. Am f?cut un scurt rapel, o traversare la stīnga printr-o balustrad?, ?i am ajuns īntr-un horn fr?mīntat. Prin c???r?tur? obi?nuit? am ajuns īntr-o ?a. Acolo am avut o surpriz?: am g?sit un piton b?tut īn stīnc?, ceea ce dovedea c? a mai fost cineva. Īn sus se vedea o fisur? suspendat?, larg? de 810 centimetri. Mi-am dat seama c?, cu materialele ce le aveam la noi ?i cu lipsa de antrenament, fiind la īnceput de sezon, nu puteam realiza ceva. Ion Coman s-a oferit s? confec?ioneze ni?te pitoane" din tub de proiectil. Am fost de acord ?i am hot?rīt s? coborīm.
Pe drumul de īntoarcere, Ion m-a īntrebat dac? vreau s? urc?m īmpreun? acest traseu. I-am r?spuns c? da. Dup? ce am mai coborīt o por?iune, m-a īntrebat dac? nu intr? Cristea īn traseu. L-am lini?tit, spunīndu-i c? dac? nu merg eu, nu suie nici Cristea. Dup? ce am mai coborīt, m-a īntrebat dac? vreau s?-l lu?m ?i pe Emil. Am fost de acord, dar dup? un timp m-a īntrebat dac? vreau s? mearg? ?i Gicu Nicolescu. ?i astfel grupul s-a f?cut de patru, īnainte de a ajunge īn Bu?teni, mi-a spus c? el nu poate veni duminica urm?toare, ci numai peste o lun?.
A trecut luna ?i Ion Coman nu a venit, īntre timp, eu ?i Gicu Nicolescu ne continuam antrenamentele. Gicu dovedea mari calit??i de c???r?tor. Īn dou? luni devenise un as.
La 20 iulie, īn timp ce urcam īn Trei Surplombe, a venit Coman la refugiu. Trecuser? ?apte s?pt?mīni de la fixarea īntīlnirii. Cīnd am sosit ?i noi la refugiu, Ion ne-a felicitat. Nu a pomenit nimic de proiectul nostru. A doua zi diminea??, īn timp ce mīncam, m-a īntrebat:
Ce facem, nea Baticu, mergem a?a cum am vorbit ?
Da, desigur. Imediat ce termin de mīncat.
De jos, dinspre Bu?teni, urcau doi alpini?ti. Ion i-a v?zut, ?i-a luat rucsacul ?i a plecat cu ei !..
Am mai stat pu?in ?i apoi am coborīt īn Bu?teni. Dup?-amiaz? am urcat din nou cu Dan Popescu. Pe drum i-am īntīlnit pe cei trei. Dan a stat de vorb? cu unul din ei. A aflat c? nu urcaser? decīt o lungime de coard?, cea mai grea din tot traseul. Ne-am continuat drumul ?i am dormit la refugiu.
A doua zi diminea??, īmpreun? cu Dan Popescu, am urcat īntreaga creast? a V?ii Albe, din Vīlcelul Policandrului ?i pīn? īn Brīul Mare al Co?tilei. A fost la 21 iulie 1946.