mielu.ro - blog - india

JOKE: ti-e sete ?

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 28 Sep 2007 11:30:47 +0300

pick one.

la zaruri

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Fri, 21 Sep 2007 10:00:00 +0300

aseara am aflat cel mai misto lucru din viata mea .. mama mea nu e family
eram in biroul manageruli si tocmai constientizam ca sunt in prin proces de plecare din India, un coitus interputus tocmai cand ma plictisisem sa dau din fund. perfect.
vestea buna era ca plec imediat pe un proiect, vestea rea e ca dureaza 6 luni, partea nasola e ca e on-site in finlanda.
ca sa indulceasca lucrurile unul din mailurile de "lamurire" explica clar cum familia mea ma poate acompania in aceasta caltorie. familia nu e mama, tata, cainele, pisica .. doar nevasta si/sau copilu. nu se specifica nimic despre culturile in care sotiile pot fii mai multe

plecarea din india se lasa cu impartzirea rezervelor strategice catre baietzii din guesthouse, achitarea serviciilor prestate.
cel mai amuzant e ca in dimineatza zilei in care aveam sa aflu ca plec lasasem la spalat hainele; dar hainele erau deja uscate si calcate pana seara asa ca nu am calatorit cu haine ude in bagaj.

plecarea dintr-o tzara in curs de dezvoltare este egala cu sosirea intr-o tzara in curs de dezvoltare,
tzine undeva de numarul de lucruri (sa le zicem action items) prin care treci, daca e vorba 2-3 (un control, un lasat de bagaj, un verificat al bagajului de mana) atunci esti intr-o tzara civilizata;
pe de alta parte daca diversi oameni folosesc tot felul de functii doar ca sa poata cersi ceva in timpul nenumaratelor controale (de exemplu biletul este stampilat de 3 ori, cu trei ocazii diferite) si verificari atunci dezvoltarea ar trebui sa treaca de la etapa "in curs" la ceva mai "proaspat"

problema prosopu, a fost in bangalore la intoarcere o abordare filozofica a aceeasi probleme avute si in bucuresti, bagaj prea greu - desi cu 10 kile mai usor ca la plecare.
prosopu mare, ud, plin cu niste kestii menite sa le fie amortizor la transport si manipulare. ce kestii e irelevant. 2 kile in plus pentru tine.. 60 euro in pus pentru transportator...
in india cu 60 euro in afara de faptul ca futi tot personalul aeroportului iti poti cumpara si acele lucruri de care trebuie sa te debarasezi asa ca decizia a fost simpla; prosopul trece in bagajul de mana (load balancing), kestiile se arunca intr-un cos de gunoi aflat la o distanta suficient de mare ca sa faca poc cand ating fundul lui.
oricum un sistem normal de evaluare a greutatii si a ce este considerat exces este bineinteles cel proportional cu zilele dintre calatorii; daca stai o luna e normal sa ai nevoie de mai multe cacaturi decat un alt calator care sta 10 zile; dar in fine .. prea multe calcule cand problema era deja rezolvata;
cel mai greu lucru din bagaj.. atat la propriu cat si la figurat .. niste documentatie de la un curs;

cum eram proaspat ras, prosopul nu avea nici un rost sa il port in cap, asa ca il tzin pe rucsac, ca un fel de antifurt; se dovedeste extrem de eficace si la "controale" si vama, pentru ca prosopul fiind putzin ud si relativ imputit indienilor le e scarba sa puna mana pe el si asa ca nu mai pipaie bagajul sa vada cam ce pot "taxa" inauntrul lui.
cu prosopu prin sala de asteptare imi intalnesc un coleg roman de la care imi luasem prieteneste la revedere cu cateva ore bune inainte nestiind ca voi pleca, si nici ca voi decola inaintea lui

sala de asteptare e o hala plina cu scaune pe a caror tapiterie urmele de transpiratie uscata par sa deseneze contururi ale unor lumi noi.

cu o ora inainte de decolare apar si echipajele celor 2 avioane care urmeaza sa decoleze:
lufthansa.. nemtii trec linistiti prin multime, drepti, pregatind o cursa lunga;
air france.. francezii se opresc la primul butic, se ingramadesc in multime, se apleaca pentru a cumpara tzigari cu niste hartii rupte de un dolar gasite prin buzunare; e si cazul sa iti cheltui dolarii cand euro a ajuns la pragul record de 1.4;

avionul aterizeaza ca un fulg, o namila de B737-400 e pus pe pamant cu grija cu care o mama isi pune copilul in tzarc

in avion singura mea grija a fost sa nu ajungem mai devreme decat era programat pentru ca un film care se derula pe monitoarele din avion devenise brusc cel mai important film vazut vreodata,
si imi era frica sa nu cumva sa ajungem mai devreme si sa opreasca astia filmul inainte sa se termine. pana la urma filmul se termina cu bine; un film indian in care oricat de greu iti era trebuia sa te bucuri de viata si sa dansezi (pe plan profesional actorul principal era pilot nascar).
filmul incepe prin a prezenta cum soferul profesionist are tot, apoi cum pierde tot in urma unui accident, apoi cum lupta iar sa primeasca tot, cum reuseste, punct. punct pentru ca e film, nu serial; daca era serial era virgula.

unul din trainingurile la care am participat a fost foarte interesant, in orice companie unul din manageri trebuie sa fie un actor ratat, sunt meserii care au acelasi job description; cateodata se mai strecoara si oameni de bine.
managerul acesta incepe cu niste intrebari existentiale prezentarea la al carui prim minut am lipsit, astfel incat nu stiam exact despre ce kilu meu este; faza geniala e ca datorita felului in care a "hartuit" sala cu intrebarile lui si cu filozofia lui nu am reusit sa inteleg din nici un context ce functie avea.
viata lui a inceput simplu, ca sa fac un rezumat al povestilor lui, prin nasterea intr-o familie de agricultori, apoi a avut ocazia sa fie primul om educat din familia lui, urmand apoi sa lucreze in domeniul calculatoarelor in anii 80; la un moment dat ai lui au inceput sa se intrebe de ce kilu meu nu a plecat inca in america; urmeaza si perioade mai bune - ajunge sa aiba propria lui firma, iar in timp ajunge in compania din care fac parte si eu;
este ferm convins ca ai lui castiga din agricultura mai mult decat castiga el din calculatoare; este totusi dispus sa scrie un CEC oricarui participant care ii poate raspunde la niste intrebari considerate de el fundamentale;

vroiam sa il intreb doua lucruri: daca se castiga mai bine din agricultura, copii lui sunt la scoala acum sau la orez; care era exact topicul discutiei - in timpul careia a ingenunchiat de doua ori la intrebarile cruciale, si a folosit expresia "Christ" de fiecare data cand isi intorcea spatele unei sali care nu putea sa ii raspunda la vreo intrebare; mergand salvator spre "tabla" pentru a scrie "raspunsul corect"

acesta este sfarsitul calatoriei in india, raman cu senzatia ca a fost ceva neterminat, ceva din care as mai putut gusta putin dar pauza de masa s-a terminat.

europa ma asteapta cu piele alba si sfarcuri, dupa o luna vad si eu un sfarc iesind prin camasa, nu conteaza ca ai tzatze sau nu, conteaza sa tzi se vada sfarcurile.
nu conteaza daca sunt ca doua bloduri pe un material perfect intins sau radacinile a doi munti ce modeleaza reclama de pe tricoul perfect mulat;
in Frankfurt grupul de porti B54-B55-B56 in afara ca deservesc curse pentru europa de est sunt niste porti pozitionate la subsol, deci racoare la greu; 2 criterii care odata indeplinite nu poti decat sa admiri rezultatele si sa te bucuri ca esti iar "acasa".

bun venit "acasa", locul in care poti sa iti mananci un muc in liniste, fara sa te gandesti vreo clipa la ce virusi letali poate contine,
bun venit "acasa", locul in care poti sa iti rozi linistit o unghie, fara iti pese daca atingi cu buzele carnea degetului atunci cand coltii iti macina copita.

bangalore, strazi

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 15:00:00 +0300

bangalore, rufele

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 12:00:00 +0300

bangalore, cricket

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 11:00:00 +0300

bangaolre, templu

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 15 Sep 2007 10:00:00 +0300

munca si altele

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 09 Sep 2007 19:00:00 +0300

e duminica seara, deja am primit un email cu ce am de facut luni; asta dupa ce vineri cel care ma incarca cu taskuri si-a cerut scuze ca a fost prea aglomerat ca sa ma foloseasca la 100%

cei din echipa muncesc de dimineatza pana seara, eu sunt un fel de privilegiat ca incep la 9 si termin la 19:30,

cele doua mese sunt sfinte, de fapt sunt singura referinta in zi, cand cel care se ocupa de incarcarea ta, fie ca e un teamlead sau altceva,
are grija sa te intrebe in jurul pranzului inainte de a iti spune ce mai vrea de la tine: ai mancat ? daca spui da .. poti sa incepi sa iti notezi ce e de facut,
daca nu ai mancat atunci te trimite sa mananci. aceeasi poveste si seara.

tot in categoria masa .. am mancat ceva genial: o mamaliga cu lucruri (spicy) in ea.
a fost delicioasa, nu mi-a venit sa cred; am mers sa mai cer inca o portie.. tipul care servea s-a socat, credea ca vreau apa

orice mancare aici poate capara pe parcursul mesei orice gust in functie de ierburile/zemurile cu care acompaniezi bucata de mancare in cavitatea bucala.

mysore

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sun, 09 Sep 2007 11:55:00 +0300

sambata am fost la mysore, la vreo 130km de bangalore;
palatul de la mysore nu e decat mare,
inauntrul lui au ramas: pozele cu regele, tapetul, geamurile; in rest poti sa joci cricket in el ca nu ai ce strica.

la mysore turul te poarta spre magazine, am 2 glume preferate care le fac pentru a scapa de achizitii..
prima faza: ma uit la o statueta mica, tipa zice .. ah, zeitza nu stiu care, competente: pentru bani; moment in care las statueta la loc si zic .. tocmai mi-am dat seama ca nu trebuie sa cheltuiesc banii
faza doi(preferata mea): intri in magazin, te uitzi la textile, moment in care inevitabil admirand textura ajungi si la o zona in care o bucatzica de hartie te avertizeaza ca masa ta pe 10 zile este in pericol,
negustorul iti spune .. ah, nu conteaza, o sa te iubeasca mai mult ca ii faci cadouri scumpe; raspunsul meu: o sa ma paraseasca pentru unul cu bani, ca eu ii cheltui aiurea.
(inspiratia din acest moment nu are plaman, scuze.)

dupa mysore palace, se merge la un templu undeva pe un deal deasupra orasului, unde urmeaza sa il invatz pe Velu despre americani;

plecam apoi spre un baraj enorm, cu gradina; apoi back home.

bangalore, are ceva ce bucurestiul si romania lui basescu nu o sa pupe nici cand o sa ajunga boc mai inalt decat ursuletii de plush oferiti amantei: fiecare bloc are la parter parcari pentru toate apartamentele, nici o masina nu este "lasata" pe strada. vorba aceea "no one left behind"

not uncle bens

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 17:00:00 +0300

(lasi papucii la intrare)

(not uncle bens)

mysore: lake

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 16:00:00 +0300

(inca o lovitura si "coctail-ul" e gata se adauga pai la sfarsit)

(gradina)

(intemeietorul indiei moderne, apare si pe toate bancnotele - fara numar!)

(aceasta inventie ar lasa paf orice manelist - fantana cu muzica... pentru fiecare melodie un spectacol artezian)

(barajul - cam 10% din el)

(doamne)

(cine a zis ca semnele de interzis trebuie sa fie agresive ?)

(somn inainte de ploaie)

mysore: templu

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 14:00:00 +0300

(Creanga tragea cu pusca dupa ciori, aici nu ai voie sa omori nimic - ca cine stie ce e reincarnat in fiinta aia)

(americani uber alles si usor de recunoscut pe deasupra)

mysore: palace

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 12:30:00 +0300

(mysore palace - fatzada, un palat mai mult lat decat lung.)

(mysore palace - gate)

(velu - descoperind tainele aparatului digital)

(melu - inca in cautarea tainelor ...)

mysore: catedrala

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 11:00:00 +0300

(enhanced)

bangalore -> mysore (road photos)

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Sat, 08 Sep 2007 10:00:00 +0300

operatiunea vulturu flamand

nospam@example.com (Iancu Rasta) — Thu, 06 Sep 2007 10:00:00 +0300

Am un nume nou: Alexander Mateeson, e numele de scena pentru noul proiect din care fac parte.
Deci sunt deplasat la client, daca in cladire ar urla alarma de incendiu agitatia nu ar fi la fel de mare.

Partea interesanta este ca am iesit din cladirea de birouri a angajatorului, in alte cladiri .. alte obiceiuri. Ca sa nu incalcam nici o clauza de confidentialitate, sa vorbim despre obiceiurile culinare ... Exista o cantina in fatza cladirii in care lucrez acum la care lumea merge si se inghesuieste la coada, unde mancarea se face pe loc si la vedere. Mancarea se consuma cu mana, se ia frumos si se strange in mana fiecare bucatzica de mancare apoi se zvarle in gura cu pofta. Daca vrei sa iei la pachet primesti fie o punga de plastic, fie se poate impacheta totul intr-un ziar. Alte recipiente nu exista, atat .. o punga transparenta sau un ziar de azi. La sfarsitul mesei toata lumea merge si se spala pe maini si pe fatza intr-un loc special.

(wash basin)

(casa de marcat)

(... pe frunza, daca nu esti vaca/bou frunza ramane in tava dupa ce ai terminat de mancat)

(lasi calu la intrare)

(colorata, acum e gata)