Monday, February 13. 2006
Īn prim?vara anului 1934 am f?cut, cu asocia?ia Metropola, sub conducerea lui Ion Udri?te Olt, o ascensiune la casa Grind, mergīnd prin satul Pe?tera. Z?pada era mare ?i am mers greu, grupul fiind numeros. Tot cu Metropola am mers, prima dat?, ?i pe peretele de vest, pe drumul Deubel. Am mai urcat ?i singur, vara sau iarna, a?a cum am ar?tat, cīnd l-am īnītlnit pe Petre Juster. Am fost ?i cu al?i prieteni sau cu so?ia mea de atunci, cu care am stat un timp la Cabana Ascuns?.
Un mare pasionat al Pietrei Craiului a fost ?i tovar??ul meu de coard?, Ion Trandafir, care colinda singur masivul sau cu diver?i prieteni. Ion era tare īndr?gostit de ?imbale. Am ?i acum de la el ni?te fotografii cu Piatra Craiului.
Īn Piatra Craiului a umblat ?i Titi Ionescu, un alt pasionat de munte. Cu Titi eram prieten din copil?rie. St?team foarte aproape unul de altul ?i am fost colegi de ?coal? primar?. Amīndoi am īnv??at la ?coala Arhiereul Calist. Acum, f?ceam amīndoi parte din asocia?ia Metropola. De la mine a īnv??at Titi s? mearg? pe munte ?i s? se ca??re, īn turele ce le f?ceam cu Metropola. Apoi, prin for?a lucrurilor, a trebuit s? se īnscrie ?i īn asocia?ia A.D.M.I.R., Udri?te fiindu-i ?ef de serviciu. A?a s-au desp?r?it drumurile noastre. Titi īmi povestea cu sinceritate c? pe unde umbla īn Piatra Craiului g?sea mogīlde?e de pietre, numite momīi", puse de Karl Lehmann ?i al?ii, ca s? marcheze locurile pe unde au trecut.
Piatra Craiului a fost un masiv foarte cunoscut bra?ovenilor, cīt ?i locuitorilor din Cīmpulung Muscel ?i chiar pite?tenilor.
La constituirea Societ??ii turi?tilor din Romānia, printre membrii figura ?i farmacistul Gabriel Dimitriu din Cīmpulung Muscel, care a īnfiin?at o sec?iune S.T.R. Īn acest ora?, cu 24 de membrii, c?rora li se datore?te construc?ia cabanei Grind (1907).
Prima atestare documentar? despre ascensiunea acestui masiv dateaz? din anul 1843, cīnd un grup din care a f?cut parte ?i Anton Kurz, povestitorul, sub conducerea unui b?trīn vīn?tor de capre (o fi fost Gīrni??, Mihai Bartolomeu Bratu sau altul, nu ?tim, deoarece nu se d? nici un nume, n.a.) a mers la Moara Dracului". Īn aceast? descriere Anton Kurz vorbe?te pentru prima dat? despre piton: Accesul ar fi posibil numai dac? s-ar folosi pitoane cu sc?ri de frīnghie..." Aceea?i Moar? a Dracului a fost descris? la 1875 de Mehely Lajo? . Īn revista Turismul popular, seria a II-a, nr. 5, septembrie 1949, s-a publicat un extras din descrierea lui Anton Kurz ?i s-a pus problema elucid?rii acestui mister" care īnconjura Moara Dracului. Īn zilele de 13 ?i 14 septembrie 1950 elevii ?colii de alpinism a C.G.M., de la cabana Curm?tura, seria a III-a, sub conducerea instructorului lor, Erwin Csallner, au elucidat aceast? problem?, urcīnd īn toate cele trei mori" descrise de Anton Kurz, care se afl? pe drumul Deubel La lan?uri" ?i au mers ?i īn pretinsa moar? din peretele Marelui Grohoti?, unde nimic nu corespunde descrierii de la 1843.
Pentru a ne da seama cīt de dezvoltat era alpinismul īn Piatra Craiului este suficient s? amintesc c? acolo a luat fiin?? prima asocia?ie de pe p?mīntul patriei noastre, īntr-adev?r, īn septembrie 1872 un grup din Bra?ov format din 10 persoane (...) au hot?rīt, acolo, pe Vīrful Pietrei Craiului, fondarea unei societ??i alpine a Transilvaniei". Johan W. Filtsch, unul din fondatorii acestei societ??ii, īn septembrie 1885, īnso?it de un p?durar care a fost cioban, a urcat peretele de vest, dup? ce timp de ?ase ore a fost purtat de acesta īntīi spre sud, apoi spre nord trecīnd peste v?i ?i creste. A?adar, īn ultima parte a secolului trecut, peretele de vest era cutreierat de ciobani ?i vīn?tori de la un cap?t la altul.
Dup? r?zboi, farmacistul Gabriel Dimitriu a f?cut parte din Turing-Clubul Romāniei ?i, la urm?, din A.D.M.I.R. El a īnfiin?at o sec?ie a acestei asocia?ii la Cīmpulung Muscel.
Piatra Craiului a fost patria" bra?ovenilor, rī?novenilor, z?rne?tenilor ?i a celor din Cīmpulung Muscel. Īn afara ascensiunilor de var?, a fost parcurs?, iarna, creasta de la un cap la altul īn ambele sensuri; īn 1924, Erwin Csallner ?i Andreas Streitfert a urcat Padina Hotarului. Tot a?a au fost urcate tot iarna, Padina Popii, Padina Īnchis?, Padina ?indileriei, C?line?ul, drumul Deubel ?i altele. Nume ca: Anton Kurnz, Gīrni??, Lolu, Mihai Bartolomeu Bratu, Gligore, Dr?gu?in, Johan Filtsch, Mehely Lajo?, Friedrich Deubel, Karl Lehmann, Erwin Csallner, Dresnand, Otto Wilk, Iosif Pu?cariu, Bomches, Gabriel Dimitriu, Blebea, Mirean, Nicolaescu-Bugheanu, din genera?iile vechi, chiar dac? realiz?rile lor nu s-au publicat la timpul respectiv, vor r?mīne legate de istoria Pietrei Craiului.
Duminic? 3 septembrie, pe cīnd eram īnc? ocupat cu probleme legate de ?coala de alpinism, Ion ?incan, īmpreun? cu domni?oara Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu, au plecat la ora 8 diminea?a de la C?minul alpin prin p?dure. S-au īntors la ora 16, tot la c?min, afirmīnd c? au urcat traseul Fisurilor Centrale din peretele V?ii Albe. Mi-am dat seama, imediat, c? nu spun adev?rul. Īn prima ?edin?? de comitet, eu am f?cut contesta?ie scris?. Totu?i, descrierea traseului a fost publicat? īn Buletinul C.A.R., anul VII, nr. 41939, īnso?it? de fotografii. Īn aceast? situa?ie, membrii comitetului C.A.R. au īnaintat pre?edintelui o scrisoare , cerīnd ca echipa format? din cei trei s? repete traseul, īntr-o zi fixat?, īn prezen?a delega?ilor clubului. Luīnd act de aceast? scrisoare, comitetul a hot?rīt ca cei trei s? refac?" traseul, īn prezen?a delega?ilor, īn limita unui termen de un an de zile. Aceast? hot?rīre a comitetului nu a fost respectat? de echipa Ion ?incan, Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu. Īn consecin??, nerepetīnd ascensiunea, aceasta s-a considerat de la sine ca nef?cut?. Īn afara acestei hot?rīri a comitetului C.A.R., īn luna iulie 1946, la restaurantul Pandelescu din Bu?teni, Virgil Georgescu, muncitor ceferist, cinstit, a recunoscut īn fa?a a doi martori c? atunci nu au urcat traseul Fisurile Centrale din peretele V?ii Albe ?i c? descrierea ap?rut? īn Buletinul C.A.R. a fost f?cut? dup? fotografii.
Pīn? īn prim?vara anului 1933 activa, īn cadrul Turing-Clubului romān, un grup de tineri: Gruparea alpin?". Datorit? divergen?elor cu Mihai Haret, aceast? grupare a p?r?sit Turingul ?i s-a īncadrat īn asocia?ia A.D.M.I.R., ai c?rei membrii fondatori se desprinseser? tot din Turing īn anul 1929. Īn cadrul asocia?iei A.D.M.I.R., Gruparea alpin? a activat un an, pīn? īn martie 1934, cīnd a fondat Clubul alpin romān. Īn anul īn care au activat la A.D.M.I.R., membrii grup?rii alpine au organizat o serie de ascensiuni colective ?i au editat Buletinul alpin, anul I, nr. l2, 3 ?i 4.
Constituindu-se īn Club alpin romān, fosta Grupare alpin?, creatoarea Buletinului alpin, a luat revista, care, īncepīnd cu anul II, nr. l, a ap?rut sub egida Clubului alpin romān. Transferarea revistei s-a f?cut prin bun? īn?elegere, ca īntre alpini?ti, f?r? nici un act autentic, recunoscīndu-se c?, material ?i editorial, īntreaga contribu?ie a fost a Grup?rii alpine. Dup? constituirea Clubului alpin romān, īn Buletinul alpin, anul II, nr. l, pagina 29, la Cronica alpin?, a ap?rut urm?toarea not?: īncepīnd cu num?rul de fa??, Buletinul alpin apare sub egida «Clubului alpin romān». Comitetul de redac?ie aduce viile sale mul?umiri «Asocia?iei Drume?ilor din Mun?ii Romāniei», B?ncii Na?ionale a Romāniei ?i abona?ilor, pentru pre?iosul concurs dat revistei īn cursul anului 1933".
Īn acela?i Buletin, la pagina 28, se arat? c? secretar general al C.A.R. a fost ales Ion Udri?te Olt, la a c?rui locuin?? este ?i redac?ia revistei, iar printre membrii de onoare ai C.A.R., proasp?t proclama?i, figura ?i doctorul Gheorghe Dumitrescu, pre?edintele asocia?iei A.D.M.I.R. Raporturile īntre cele dou? asocia?ii, ca ?i īntre membrii lor, au r?mas bune. Īn fiecare num?r din Buletin ap?rea ?i o not? īntitulat? De la asocia?ia A.D.M.LR...
Īn 1938, asocia?ia A.D.M.I.R., īn tain?, folosind un exemplar al Buletinului, vechi din 1933, cīnd publica?ia a ap?rut sub egida acestei asocia?ii, a īnscris la Camera de Comer?, cum era pe atunci, Buletinul alpin, ca proprietate" a ei. Func?ionarul care a f?cut aceast? īnregistrare a omis, din gre?eal?", s? cear? ?i alte exemplare, pīn? la zi. Cu actul de īnscriere īn posesia ei, asocia?ia A.D.M.I.R. a dat Clubul alpin īn judecat? ?i a ob?inut o hot?rīre de sechestru asupra Buletinului alpin, a cli?eelor ?i a īntregului material ce apar?inea de Buletin. Comitetul Clubului alpin nu a ?tiut nimic de aceste manevre, pīn? īntr-o noapte cīnd s-a pomenit cu port?reii ?i delegatul A.D.M.I.R., care veniser? s? confi?te ceea ce niciodat? nu le-a apar?inut .
Ca urmare a acestui fapt, Comitetul Clubului alpin romān a fost obligat s? schimbe titulatura ?i coperta Buletinului ?i a editat īn continuare Buletinul C.A.R., anul VI, VII ?i VIII, pīn? a īnceput r?zboiul. Īn timpul r?zboiului ?i mai tīrziu, Buletinul C.A.R. nu a mai ap?rut.
Īn ?ase numere consecutive ale Buletinului C.A.R., doctorul Alexandru Rudeanu a scris articolul Ascensiuni grele īn mun?ii F?g?ra?ului, īn care, cu competen?a cunosc?torului, a descris īntregul masiv. Profesorul doctor docent Radu ?i?eica a scris: Lacurile de altitudine ?i Asupra istoriei alpinismului romānesc. Victor Knapp, articolul intitulat Salva?i flora alpin?, Vasile Steopoe ?i Victor Knapp Nodul prusik. Profesorul doctor Francisc Severin, farmacistul Dan Popescu ?i Niculae Baticu au scris despre ?colile de alpinism, inginerul Ion Coman, doctorul Oscar Schobesch, farmacistul Dan Popescu, Niculae Baticu, Sorin ^ulea ?i Francisc Severin au descris diferite trasee noi īn Bucegi, Piatra Craiului ?i F?g?ra?. Au fost publicate, de asemenea, Cronica Clubului alpin romān, semnat? de Nae Dimitriu, articole privind construc?ia refugiului Co?tila ?i a C?minului alpin, d?rile de seam? ale activit??ii clubhii, recenzii despre articole scrise īn revistele: Le Alpi, Der Bergsteiger, La Montagne etc. Cronicari" ai vremii, Buletinul alpin ?i Buletinul C.A.R., au fost īndrum?toare īn dezvoltarea alpinismului, īn care s-au scris pagini din istoria alpinismului din Romānia.
Sunday, February 12. 2006
Īntors īn ?ar?, m-am oprit la Bu?teni ?i am urcat imediat la refugiul Co?tila, unde l-am g?sit pe Titi Toboc ?inīndu-mi locul, cum convenisem la plecare. Avea la ?coal? doi elevi, pe fra?ii Vlad ?i ?i Sergiu Cunescu, elevi de liceu. Am preluat conducerea ?i am īnceput exerci?iile. Cu fra?ii Cunescu, care locuiau vara la Bu?teni, venea la refugiu un domn mai īn vīrst?, prieten al familiei. Acesta urm?rea cu viu interes cursul pe care-l f?ceam cu b?ie?ii. Īn cea de a doua zi a vizitei sale, pe cīnd f?ceam exerci?ii, mi-a f?cut un compliment:
Ai mult talent pedagogic, domnule. ?i-o spun eu care m? pricep !
Am ro?it, de emo?ie, auzindu-l c? m? laud?. Practic, m-am pierdut tot, c? nu eram obi?nuit cu a?a ceva. F?ceam ?coala din pl?cere, cu d?ruire ?i cu dorin?a ca din ce īn ce mai mul?i s? īnve?e din cuno?tin?ele acumulate de mine īn Italia ?i Austria. Lucram cu pasiune sincer?. Cīt despre omul care mi-a f?cut primul compliment īn calitatea mea de instructor, abia mai tīrziu, īn alt? īmprejurare, am aflat c? era profesorul universitar Alexandru Marcu.
|