Buila, un mar, am o mare problema, incep sa le termin, visele... am plecat cu ele la drum acum multi ani, cred ca acum vreo zece si incep usor, usor, sa le traiesc.
In Buila, am plecat la misto, cred, cu o mare talpa intr-a sasea, am reusit performantza de a parcurge Bucuresti - Ramnicul Valcea intr-o ora si treizeci de minute. Dupa care lucrurile s-au mai mieluit.
Cand am inceput sa urcam am gresit traseul, nu a fost o gresala intentionata a mea, vroiam doar sa incep urcatul crestei dintr-o zona care sa permita realizarea in intregime a crestei.
Asa ca plecam spre Curmatura Oalelor. Urcusul este greu, mai ales ca am la mine tot felul de tampenii, sac de dormit, cort, izopren, un rucsac enorm care tot acu multa vreme l-am abandonat, desi cand l-am achizitionat ma gandeam la el foarte fericit ca o sa mergem, o sa facem, o sa dregem.
Se altura noua un tip, Adi, care vrea si el sa mearga in creasta, urca cu noi, are cel mai usor rucsac posibil, si merge in fatza, cat sa apara in toate pozele cu peisaje un punct rosu. (avea o pelerina rosie pe el)
Adi afla pe drum ca traseul nu prea da direct in creasta ci incepe cu o portiune de nemarcat pana la varful Vanturaritza, dupa care merge pe creasta marcata oficial si mai afla ca eu si Dragos suntem fecioare si ca ne sarbatorim ziua de nastere ce avusese loc cu o zi inainte.
Dragos tine sa povesteasca tot felul de povesti minunate, una din ele, cu un gardian public care intr-o zi auzind un coleg cum o lauda pe o tipa care il rezolvase, ii zice, "aia, aia stie sa faca muie? ia mai bine pune-ti un prezervativ pe pula sa iti arat eu cum se face o muie".
Si sirul povestilor continua, iar noi ajungem sa ne intalnim cu niste tipi care veneau din creasta si apucam pe poteca ce duce spre creasta. E relativ bine marcata iar in ghid apare ca e interzisa. Minunat.
Poteca are un singur punct greu, chiar sub un varf, ai o bucata foarte expusa, pe care daca o iei la vale ajungi pana la masina. In rest este frumoasa, delicios de generoasa in peisaje.
Primul varf "oficial", Vanturaritza te face sa crezi ca ai urcat in Crai, pe o parte ai un hau adanc, iar pe alta parte ai un mic platou la inceput ingust care in timp se deschide si este "sapat" de cateva vai.
Ajungem la ora patru la varful Vanturaritza si conform tuturor parerilor nu vom mai inainta foarte mult de atunci pana la lasata intunericului. Nimic mai fals, reusim cu o viteza exceptionala sa ajungem pana intr-o sa unde un refugiu ne asteapta.
Aceasta sa imparte oarecum muntele in doua, de fapt intr-un sfert si trei sferturi, dupa aceasta sa lucrurile se domolesc si peisajul devine "forestier".
Adi este ingrozit de noi fecioarele, la un moment dat:
F1: un peisaj de iti plange pula
F2: cu muci grosi de sperma
ADI: sunteti cele mai scarboase fecioare pe care le-am intalnit.
Si asa se termina si periplul in Buila, dormim in refugiu, totul pare minunat, luna e mare pe cer, padurea nu e inca rosiatica dar o sa fie.
Creasta Builei fara acea mica parte de cresta (3km) intre Vanturaritza si Curmatura Oalelor este incompleta. E un lucru neimplinit.
cheta inceputa cu cateva saptamani in urma a fost foarte misto. a fost o deschizatoare de ochi. multumesc tuturor care s-au "exprimat"
nu am ajuns la suma la care imi doream sa ajung, dar am ajuns la multe concluzii
deci si prin urmare, ziua mi-am petrecut-o cu Clara nu mesterind la o bucata de tabla.
31 ani.
agregate