Nicolae Steinhardt in "Jurnalul Fericirii" spune foarte misto despre minciuna ca trebuie mintzit tot si despre tot, pentru a te invatza cu minciuna si pentru a putea sa minti fara sa te tradezi cand o faci, in momentul cand ai nevoie cu adevarat sa minti.
O sa incep sa aduc pe blog niste fragmente din jurnal. E foarte tare.
Eu am citit parte din jurnal la Mircea, in Rametz.
A fost foarte tare, am mers eu in Rametz intr-o iarna, am trecut cheile pe pod de gheatza (care nu era "sudata" peste tot). Sa auzi cum paraie gheatza sub tine, cum la fiecare pas mai face putzin prrrr, stiind exact (de vara) cat de adanca e apa in zona in care paraie - si oricum este pana la genunchi daca nu pana la briu. Sa stii .. exact .. e o mare apasare.

(poza din cheile rametului - gheatza)
Ajuns la Mircea in fatza curtzii in satul in care el locuieste singur de la capatul cheilor, il strig. Aveam la mine un cort in eventualitatea ca nu este acasa si puteam sa dorm ca si cu o nopate inainte intr-o incinta neincalzita.
Iese Mircea din casa si eu obisnuit din celalte doua datzi in care am fost la el ca trebuie sa ii spun Age/Sex/Location ca altfel nu vine sa deschida poarta curtzii incep sa zic... "salut, sunt eu .. alexandru din bucuresti, bla bla " si spre marea mea surprindere desi eram bine mascat de barba imi spune "stiu cine esti, vin acum".
Acele 3 zile in care am fost in Rametz au fost foarte misto. Mircea nu are curent, semnal de la mobil, radioul lui cu baterii prinde fix un post din Alba la care se dau numai slujbe si rugaciuni. Amandoi foloseam lumina de afara cat mai mult si mai bine, apoi Mircea m-a plimbat prin niste chei si mi-a arat prin zona diverse. Au fost 3 zile din viatza mea in care nu am avut nici un stress, nu am injurat - nici nu m-am gandit la asta - gen sa iti faca o injuratura pop-up in minte. Am facut poze si a fost foarte tare. In pauzele de lectura plecam cu aparatul de fotografiat. Am prins o luna plina superba ce venea si ea din chei. Aveam la mine supe si le gateam la soba lui cu lemne. Am dormit in camera de zi pe o lada de lemn lunga care era si pat in acelasi timp, isolirul insa rezolva orice probleme.

(poza din satul cheia, spre unul din peretzii cheilor rametului)