mielu.ro - blog

("va saluta un francez pierdut prin romania" (c) 2003 by mielu.ro)

gasita in muntzii buila, un loc in care numai sufletul ti-l gasesti, in rest nu exista nimic .. marcaje, oameni.

gelu approaches me la un moment dat azi si ma intreaba de www.mielu.ro .. ca are el un tip in echipa care vrea sa mearga in apuseni. nu am putut sa nu imi amintesc cat de geniala a fost faza din poza de mai sus.

azi am iesit din casa dupa cola. m-am trezit si fara cola m-am simtit ca si fara un picior .. am mers schiopatand pana la magazin.

pe drum am vazut un stol de porumbei care se plimba dezorganizat deasupra unui copac, la un moment dat unul cade pe trotuarul de vis-a-vis.. zic .. rapus de dragoste, unde o fi partenerul.

porumbelul sta la pamant, se misca putin, am senzatia ca miscarile nu sunt ale lui. trec strada. deasupra lui, de o culoare inchisa, un pui de uliu. in oras. in mijlocul zilei. unde e un reporter de la libertatea cand ai nevoie de el ? uliul se uita la mine, ii disting ochii atat de lucizi. ma duc foarte aproape de "ei". aproape cand puteam sa pun mana pe cele doua pasari uliul zoboara. porumbelul zboara si el imediat.

a durat 3 zile de la momentul in care am comandat bilete la rolling stones si pana le-am avut in mana. totul pe internet si un singur drum la posta. de luni pana miercuri. luni la pranz am facut comanda. miercuri aveam deja instiintarea de la posta.

Intra o gagica in cabinetul unui stomatolog, isi ridica fusta, isi da jos chilotii si se craceshte pe scaunu` aluia.. el indignat:
-Doamna, va rog frumos, ginecologul consulta alaturi!
-Sictir! Tu i-ai pus proteza lu` barbatu-miu`, tu sa i-o scoti!

sa nu poti sa iti spui pasurile pentru ca altul/alta a apucat sa le spuna pe ale lui/ei inainte si atunci aerul e suficient de incarcat sa nu mai poti spune nimic.

ies din casa. e pranz. sunt treaz de prea de dimineatza. oboseala si bucuria unui lucru dus la capat ma indeamna sa merg mai incet. pe strada moda a evoluat atat de mult incat nu stiu daca unul care e imbracat aparte este un tip trandy sau un cersetor la plimbare.



tot weekendul m-a tinut o curva de sql in casa. acum e timpul sa o parasesc pentru ceva mai bun. merg la un muzeu.

ce pot sa vreau de la un muzeu ? luni ? luni sunt inchise. ce pot sa vreau de la un muzeu ? sa ma pis pe gratis !

amexul nu tine loc de pasaport, am aflat joi. nu a mers principiul "auzi draga, vezi tu bmw ala din parcare, vezi ce nume e scris pe numere ?"

semn ca vine primavara cartofii din camara au inceput sa faca coltz iar afara e un soare cu dinti. zapada dispare pe zi ce trece.

vremea de afara este un drog. lumina soarelui. soarele de aceeasi intensitate si aerul la fel de rece ca si in prima zi in care m-am plimbat cu sorin si razvan prin oras.

la muzeu este inchis. trebuia oricum sa fac poze la cladire. cladirea era muzeul. asta e. nu avem interioare. caz tipic de ghinion. oricum nici in autocad nu poti sa pui si interioare si exterioare in acelasi print. fac pozele. pun parasolarul la obiectiv. stiu un timpit care trage cu parasolarul atunci cand nu e soare. ar trebui sa multumesc aparatului de fotografiat ca am simtit cateodata o imbratzisare calda si umeda. obiectivul cu parasolarul pus pe el devine un monstru mare si gros la inceput apoi se suptziaza doar pentru a se ingrosa odata ce ajunge la "body".


pe strada o grasa trece inaintea mea pe trecerea de pietoni. o masina opreste si ne lasa sa trecem. am avut noroc. o tipa mare strica masina. una supla, cu putin noroc treci peste ea fara sa simti nimic. imi place de soferii care clacsoneaza de la distanta gen "muie" nu trece si daca treci (ca doar d-aia platesti si tu impozite si nu doar ei) mai baga un clacson scurt exact in dreptul tau gen "fa". acel "muieeee, fa!". claxon lung, claxon scurt. scurtul trebuie sa fie fix cand calci zebra. ala lung este pana atunci. pauza este fix cat calca rotile din fatza zebra si pana o calca si rotile din spate.

daca eram in bucuresti puteam sa zic ca bush ca vad curcubeul. cerul se schimba. fulguie. fulgi de zapada cad din curcubeu. tipele merg cu picioarele dezgolite. nu am vazut niciodata atatea persoane in brno. este ora pranzului.



ma sui in tram. la coborare o tipa imi vorbeste. da, stiu. vrei sa te ajut cu carutztul. stiu, nu imi spui ca te strang chilotzii. te ajutam si fara sa imi spui. oricum nu am inteles ce ai spus.



coada e locul in care mai multe persoane vor acelasi lucru. o blonda imi da o cola la 2 litri. ma intalnesc la coada cu un prieten american, John Wang. are un nou job. lucreaza la un srl american, acolo... un srl ... jumatate din industria americana.



dintr-o mare intamplare ajung in fatza blocului lui nico. dintr-o alta intamplare o masina frantzuzeasca cu numere de brno sta in fatza blocului chiar sub geamul lui.



spre seara urc cu un coleg pe acoperisul lumii. la coborare o tipa cu care ma stiu din priviri ma saluta. imi place bluza ei rosie. o intreb: daca sunt high si ma ridic spre nori ma apuci de picioare sa ma tzii pe pamant sau sa urci odata cu mine ?



sansele mele la gagici sunt procent din trecutulul lor. de multe ori m-am intrebat cum pot diferite persoane sa vada alte defecte in mine. faptul ca ea il credea in stare il face pe el sa creada ca poate si sa incearce.

seara se termina intr-un loc in care nemtzoaica are buretzii sutienului la fel de tari. la plecare o tipa mai tanara de dupa bar imi zice deja la revedere. imi zice la revedere inainte sa platesc consumatia. e ca si cum i-as multumi eu inainte sa inghita ce mi-a supt.