luni se face ca, in ciuda superstitiilor, am aruncat cu banii in stanga si in dreapta si cel mai "dureros", in carasec care a venit si a ridicat de la mine zece batrane. cum sorin nu este acasa o vreme am zis sa fiu o gospodina harnica si sa nu las chiar totul pe ultima clipa.
superstitiile, imi zicea Andreea odata, sunt niste kestii pe care oamenii civilizati nu le au.
la nu foarte multa vreme dupa ce mi-a zis asta, singura insula care nu a avut populatzia decimata de tzunami, a fost o mica insula ai carei bastinasi au tzinut cont de o superstitie si/sau vorba din batrani care spunea ca daca e un cutremur mare toata lumea in varful dealului ca vine si valul curand.
am preferat sa fiu civilizat, capitalist cinstit , sa imi platesc datoriile
carasec nu era intr-o dispozitie foarte buna, era obosit ca la munca avea controale de inceput de an, iar el era unul dintre cei responsabili ca totul sa iasa bine si asa ca avea mult de munca. daca era in romania, trebuia doar sa duca pe unul si pe altul la restaurant si sa aiba suficient cat avea fiecare nevoie. alt fel de a "obosi".
totusi, eu "socat" de bratislava - o experientza traumatizanta pentru mine, l-am intrebat despre istoria cehiei. cum nu am reusit in aceasta perioada sa imi fac nici un prieten ceh... macar carasec sa fie bun de o poveste...
carasec imi explica cu revolutia, cu faptul ca cehia si slovacia s-au despartit prin dorinta celor ce conduc tzara, fara un referendum, spune ca totusi nici cehii nici slovaci nu prea vroiau sa se desparta.
il intreb .. bine,bine.. dar cum explicam ca aia au gauri in asfalt, o economie subreda si voi sunteti ok si cu soselele palma.. carasec imi spune ca aia au stat 1000 ani sub unguri, iar cehii au stat doar 400; aici considera el ca este problema. ungurii, acest handicap al europei - cam asta era concluzia pe care o puteam eu trage. aproape ca imi venea sa ii mai dau 2000 coroane doar asa .. ca mi-a facut seara fericita.
carasec imi explica cum oamenii saraci stiau doar slovaca, iar cei de mai sus trebuiau sa stie atat ungara cat si slovaca, apoi incepe si imi povesteste de un mare poet slovac care, facand scoala in ungureste, a mers si a citit mamei lui parte din poeziile scrise; vazand ca aceasta nu intelege nici un cuvant a inceput sa planga si s-a apucat sa re-invetze limba slovaca.