mielu.ro - blog

Mi-au scris si numele corect: Aleksandr

Este vorba de cum sunt afectati calatori biznis de norul cu cenusa.
Eu zic ca sunt afectat foarte bine, primesc pe zi diurna in timp ce companiile aeriene pierd zeci de milioane.

cum il iubeste lumea pe traian basescu, comentarii forum realitatea:

" sa mearga viu e tot ce vrem. sa vina teapan e tot ce ne dorim."

"EU ZIC CA CEA MAI BUNA RUTA E VIA BUCURESTI - SMOLENSK - POLONIA ..."

"in aceste clipe de adinca mihnire pentru prostimea portocalie si de mare bucurie pentru poporul roman, decedatul basescu traian roaga pe cei care l-au pupat in dos sa-l ierte pentru toate basinile pe care le-a tras. si ii cere preaiubitei elena cocos sa-l ierte pentru toate perversiunile la care a supus-o. amin"

"As avea si eu o intrebare: de ce domnul Basescu nu alege sa se deplaseze cu masina pana la Oradea, avand in vedere ca de acolo oricum va calatori in acest fel? Aaaa, nu avem autostrazi....pai nu este de aproape 6 ani Presedintele acestei tari? Nu a avut timp sa faca? Aaaa a fost Tariceanu prim-ministru...Dar de doi ani este Boculet...Nu sunt bani? Parca am luat cateva miliarde de la FMI. Plus ca se laudau ca vin ei la putere si fac autostrazi de ne vom satura. Si sa nu imi bagati aia ca guvernul Tariceanu ne-a bagat in datorii ca s-a racit demult. Astept opinii!"


"Fwutui! ! Iar avem ghinion! De ce nu a luat avionul?"

"sa-i fie prabusirea rapida, mori in chinuri betivescule "

"Acum inteleg de ce Romania nu avea nevoie de autostrazi .pentru ca domnul presedinte circula in Romania cu elicopterul si in afara cu masina pe autostrada .Daca acesta este intaiul vizionar al Romaniei nu va asteptati la mare branza urmatorii ani ."

unul dintre cei mai bogati oameni din finlanda, un domn care a mostenit un imperiu, are vreo 45 ani si mergea linistit in capitala tzarii, a fost intampinat cu o intrebare gen .. ai o tzigara de doi tineri romani care venisera sa schimbe aerul dupa o lunga sedere in suedia. cum tipul nu fuma tinerii l-au imbrancit ca poate avea maruntzi si se auzeau daca il zguduie ca pe pusculitza. bineinteles ca tipul si-a dat seama ca viatza e un lucru care merita trait, mai ales in luna asta cand lumina nu e inca mai multa decat trebuie, iarba nu e inca verde dar miroase a zapada topita si frigul este un lucru din ce in ce mai rar. tipii au luat de la el 140 euro si inca cateva maruntzisuri. au fost apoi prinsi.

ma gandeam la gigi care are la el teancul de bani, daca avea el noroc sa se intalneasca cu tipii astia

Maestre,



Avand in vedere ultimele aventuri, m-am hotarat sa nu ma mai sui niciodata intr-o aeronava prezidentiala. In al doilea rand, am rasuflat relativ usurat la gandul ca Aeroflot a scos din uz toata gama de Tupolev 154, minunatul avion ce-mi umplea trupul de adrenalina si creierul de filozofie in drum spre Chelyabinsk. Rusii le-au oprit la 1 ianuarie; polonezii au zis ca mai merg un pic, chit ca tara lor nu era in recesiune, asa ca lucrurile s-au mieluit cum nu se poate mai bine pentru toata lumea. Nu iese fum fara foc sis a nu uitam ca orice pasare pe limba ei piere.



In alta ordine de idei, excursia la Geoagiu-Bai a fost destul de reusita. Cu numai 19 milioane, am obtinut un nivel de satisfactie la nevasta si copil de circa 88%, ceea ce inseamna ca am putut sa-mi vad si eu de ale mele. In afara de excursiile cu familia la Cetatea Devei, Densus, Sarmizegetusa, Rezervatia de Zimbri si Castelul Corvinestilor, mi-am permis luxul de a porni de unul singur prin negurile Apusenilor, mai precis un drum amarat care pleaca din Geoagiu si se pravale drept in Zlatna. Minunatia peisajului contrasteaza binevenit cu saracia lucie a locuitorilor, innecati in bautura proasta dis de dimineata, asa cum i-a cunoscut si Geo Bogza acum 100 de ani (iti recomand cu caldura “Tara de Piatra”, e relevanta). Am avut puterea psihica si amortizoarele necesare vizitarii sublimei manastiri Cheile Cibului, o chestie mica si in aparenta nelocuita. In Zlatna, preotul bisericii a fost foarte amabil, chiar m-a invitat sus in altar si m-a imbiat sa fac poze. Ca sa–mi treaca netarmurita uimire, la sfarsit mi-a adus aminte sa nu uit sa le las si lor ceva. Un pic mai departe, intr-un satuc care nu mai stiu cum se cheama, cativa crestini vajnici, dar cam abtiguiti au vrut sa cheme politia pentru ca indraznisem sa fac poze monumentalei lor bisericute. Lucrurile fulmineaza in zona ultra-doritei manastiri Prislop, unde parcarea este mai pretioasa decat in centrul Parisului. Oamenii au venit sa se mantuie: imping, injura, blesteama, dar ne se lasa pana nu intra in manastire. Credinta romanilor este de neclintit.



Preafericit,



Antonov Ilyushin