o sa tin minte tot timpul budapesta dupa o faza de acum 8-9 ani in care un polonez spune in timpul unui tur de oras... pesta inseamna ceva nasol in poloneza, si atunci a trebuit sa recunosc ca nici buda in romana nu suna a miros de trandafiri.
pana la urma stau cuminte 4 ore intre doua trenuri in capitala ungara, in gara centrala, aia frumos acoperita cu o bolta. planul initial pentru gara asta era sa acopere 4 linii, iar acum in afara boltei mai sunt inca 12, 6 pe fiecare parte.
e foarte interesant sa vezi cum se schimba fauna garii odata cu venirea intunericului, parca fiecare magazin ce isi inchide vitrina scoate la lumina un alt boschetar.
la un moment dat un englez intra in vorba cu mine, asteapta acelasi tren, iar tampitzii de unguri afiseaza linia pe care vine trenul doar cu 10 minute inainte ca acesta sa plece din gara.
cand il intreb de unde este imi spune .. sunt englez, dar vezi tu .. jumatate englez, jumatate irlandez. ii spun ca totusi asta nu este asa de greu, sa ne gandim la cei care sunt jumatate japonez jumatate moldovean.
tipul ma lasa cu gura bale dupa ce imi povesteste ca a plecat intr-o calatorie in jurul lumii si ca o sa vada cam toate tzariele, am reusit cu greu sa exclud de pe lista tzarilor prin care nu trece cateva situate in america de sud. mi-a spus ca e mai usor pentru el sa nu termine de vazut toata lumea ca dupa aia o sa simta ca nu mai are pentru ce sa "lupte". o sa petreaca vreo trei ani pe drumuri, de fapt pe cai ferate si doar peste apa o sa foloseasca avionul.
in cuseta ma urc, dau peste doi romani care lucreaza pe vapor, cu care povestesc iarasi o multime.
spre marea mea surpriza, nimeni nu se ia de bagajul meu, de faptul ca mare. nici macar vamesi nu sunt interesati de el. totul a mers .. uns. si spre marea mea surpriza nimic nu a prins vreo fisura sau ceva deformare plastica.
agregate