Mike... mike is cool.
E clar ca acum scriu pentru refulare. Pentru decompensare. Pentru ... terapie.
"Agent Smith: Can you hear me, Morpheus? I'm going to be honest with you. I hate this place, this zoo, this prison, this reality, whatever you want to call it. I can't stand it any longer. It's the smell. If there is such a thing. I feel.. saturated by it. I can taste your stink. And every time I do I feel I have somehow been infected by it, it's repulsive. I must get out of here. I must get free and in this mind is the key, my key. Once Zion is destroyed there is no need for me to be here, don't you understand? I need the codes. I have to get inside Zion, and you have to tell me how. You are going to tell me or you are going to die. "
Lucian putea sa judece dupa cat de mult stiam din acest citat si unul nescriis dar in transcript undeva deasupra acestuia daca sunt ok sau nu. Numarul cuvintelor nimerite, ca la darts, cu cat era mai mare cu atat punctajul starii mele de nefericire era mai "clar".
Mike este un neamtz, la fel ca si Olaf, un tip care stie exact cuvintele pe care eu le stiu inexact, un tip care poate spune despre multi ca nu au accent si care poate simti dupa un anumit accent o anumita regiune in care te-ai nascut.
Bogdan avea fatza de Olaf niste sentimente care le-as putea eu avea fatza de cineva care mi-a gresit. Mike difera de Olaf prin faptul ca are cu 70 kile mai mult la aceeasi inaltime si prin faptul ca nu poarta aceeasi ochelari rotunzi si cu rame ciudate. Mai are o facilitate inclusa gratuit in placearea de a il cunoaste ... rade, are un simt al umorului. Nu stiu cum a reusit sa il capete, dar in fine, i-a impresionat pe baieti cu diferite faze. Spre deosebire de Olaf, Mike mai face o faza... si-a tras nume americanesc si mai mult .. o arde cu fum, fum... verde.
Ce as putea sa mai compar .. Romania cu Cehia. Groaznic.
O tovarasa mi-a spus ca nu e bine sa compar, ca asta ma strica. Ca nu sunt toate gaini, mai sunt si vaci.
Ce ma deranjeaza la Romania dupa Cehia:
1) faptul ca imi cere lumea: Nu aveti o mie sa va dau cinci ?
2) e ciudat sa vezi lumea ca alearga dupa autobuz.
3) e ciudat sa constati cum catzeii pot defeca si pe trotuar.
4) cetatzenii pot arunca PETuri pe jos fara nici o pasare, in vazul tututor. nu e nici o rusine.
5) lumea vorbeste. lumea birfeste. pensionarii sunt prezenti.
O faza despre care nu am scris in blog, desi s-a petrecut acum cateva luni este o faza cu o cehoaica.
Era o tipa batrana. Eu treceam pe langa casa ei in fiecare zi dupa ce ieseam de la job. Partea interesanta e ca de fiecare data cand era soare afara o gaseam iesita pe un scaun cu rotile fix pana la pres. Picioarele ei atarnau in imponderabilitatea artificiala oferita de scaunul cu rotile fix deasupra presului. Am zis de multe orici ca ii fac o poza si ii spun "as far as I can go". Exact asa. O persoana care isi realiza handicapul, probabil traia ... "gloria lui" si care se lupta pana la granitza de netrecut a pragului si a treptelor. Pana la marginea dintre posibil si realitate. Dintre real si vis. Dintre.
Ziarele. Imi par absolut de trei lei. Nu de 10 cu cat se vad. Sunt absolut gretzoase.