resurse

România literar? nr. 27 din 7 iulie 1999; Mario Vargas Llosa "- Poti fi oare elvetian?"

E oare atât de îngrozitor s? fii elvetian? Citind câtiva autori contemporani din aceast? tar?, s-ar p?rea c? nu exist? cosmar mai sinistru ca civilizatia. S? fii prosper, bine educat si liber pare a fi ceva care plictiseste de moarte. Pretul pl?tit pentru asemenea privilegii este monotonia existentei, conformismul endemic, pierderea fanteziei, moartea aventurii si formalizarea emotiilor si a sentimentelor, relatiile dintre oameni fiind reduse la gesturi si cuvinte banale, lipsite de substant?.

Poate c? asa stau lucrurile. Poate c? progresul material si dezvoltarea politic?, pe care atâtea popoare s?race si reprimate le privesc ca pe un model, au un aspect deprimant. Toate acestea le putem demonstra, fireste, aruncând o privire în timp: orice stadiu al progresului uman atrage dup? sine noi forme de frustrare si nefericire pentru specie, diferite de cele pe care le-a cunoscut înainte si, ca atare, noi motive de nonconformism si de a avea o viat? mai bun?. Asta nu înseamn? c? nu exist? ceea ce numim "progres", c? "civilizatia" este o fraud?, dar aceste notiuni nu se traduc neap?rat în forme des?vârsite si perfecte de existent?. Ambele sunt provizorii si relative si au valoare mai ales ca termeni de comparatie. Oricât de avansat? si de admirabil? ar fi o societate, vor exista nemultumiri în ea, iar dac? n-ar fi asa, ele ar trebui provocate, chiar si într-un mod artificial, pentru s?n?tatea viitoare a acelui popor. Dar progresul exist?: e mai bine s? mori de plictiseal? fiind elvetian, decât s? pieri de foame în Etiopia ori torturat, într-o dictatur? din lumea a treia.

Dar mai ales e important ca oamenii ce lupt? ca t?rile lor s? aib? într-o bun? zi nivelul de dezvoltare al unei Elvetii s? cunoasc? greselile pe care le pot face, pentru a le evita sau, cel putin, pentru a le atenua. Iar pentru a cunoaste acest pericol, literatura se dovedeste într-adev?r util?, fiind o activitate ce demonstreaz? spiritul de contradictie al omului, refuzul lui de a se multumi cu ceea ce a obtinut. Acestei insatisfactii - ce-l însoteste pe occidental asemeni unei umbre din antichitatea greac? - îi datoreaz? cultura stadiul actual, dar si faptului c? cet?tenii care, treptat, deveneau mai putin s?raci, mai culti si mai liberi, nu erau totusi mai fericiti.

Aceasta este problematica pe care o reg?sim în romanul Eu nu sunt Stiller si nu ne mir? faptul c? a avut un succes r?sun?tor în Europa si în Statele Unite la aparitia lui, în 1954. Cartea lui Max Frisch, chiar dac? vorbeste despre Elvetia, abordeaz? o tem? ce priveste îndeaproape toate societ?tile liberale dezvoltate. Întrebarea se poate formula foarte simplu: cine e vinovat, în asemenea t?ri, de faptul c? fericirea este imposibil?; indivizii sau societatea în general? Nu e o întrebare academic?. S? vezi dac? dezvoltarea material? si politic? a Occidentului este incompatibil? cu vietile individuale, intense si bogate, capabile s? satisfac? preocup?rile cele mai intime si dorinta de împlinire si originalitate ce-i însufleteste pe oameni (pe cei mai multi dintre ei), înseamn? s? afli dac? civilizatia democratic? nu duce totodat? la uniformizare si la distrugerea individului, aidoma acelor societ?ti închise si organizate sub rigidul patronaj al unui ideal colectivist.

Anatol Stiller, sculptor din Zürich care a luptat în brig?zile internationale în r?zboiul din Spania (unde a fost protagonistul unui episod umilitor fiindc? nu îndr?znise s? trag? atunci când trebuise s-o fac?), prad? unui impuls confuz, fuge într-o bun? zi de nevast?, de vocatie, de tar? si chiar de numele s?u. Hoin?reste prin Statele Unite si prin Mexic si aproape sapte ani mai târziu îsi face din nou aparitia în Elvetia cu un pasaport nord-american, sub numele de Sam White. Aici este retinut de politie, fiindc? i se b?nuieste adev?rata identitate si pentru a se stabili dac? a participat la o actiune criminal?, la asa-zisul "caz Smyrnov".

Romanul este alc?tuit din caietele pe care le scrie Stiller în închisoare în timp ce se investigheaz? cazul s?u si dintr-un epilog redactat de procurorul Rolf, a c?rui sotie, Sibylle, fusese amanta sculptorului, putin înainte de misterioasa-i disparitie.

Într-o bun? parte din povestire, nedumerirea confer? tensiune actiunii: este Stiller domnul White, asa cum pretinde politia, sau este vorba de o absurd? neîntelegere, dup? cum afirm? cel arestat? Îndoiala este alimentat? de contradictii obiective si, mai ales, de categorica convingere cu care autorul caietelor neag? faptul c? el ar fi Stiller. Mai târziu îns?, când dup? propria-i m?rturie, adev?rul iese la iveal?, fiind evident c? Stiller si White e una si aceeasi persoan?, o alt? nedumerire ia locul celei dintâi, mentinând viu interesul cititorului. Ce se întâmpl? cu sculptorul? De ce fuge de el însusi si-si respinge trecutul si numele cu aceast? oarb? înc?p?tânare? E oare fuga aceasta dictat? de remuscare, fiind un mod inconstient de a fugi de responsabilitatea pe care o are în esecul relatiei sale sentimentale cu Julika? Sau e ceva mai abstract si mai complex: respingerea unei culturi, a unui fel de a fi si de a tr?i, care a fost dintotdeauna incompatibil pentru Stiller cu deplina afirmare a existentei sale?

Spre deosebire de prima nedumerire, romanul nu rezolv? acest al doilea mister: sarcina aceasta îi revine cititorului. Cartea se multumeste s?-i ofere un material abundent si eterogen, cu episoade si situatii din viata lui Stiller, astfel încât, confruntându-le si studiindu-le, fiecare s? trag? concluziile ce se impun. Iar documentarea aceasta existential? este atât de dens? si de subtil? încât, într-adev?r, concluziile ce se pot trage în privinta lui Stiller sunt foarte diverse. De la aspectul patologic, un simplu caz de schizofrenie, pân? la o metafizic? a culturii, un refuz alegoric de "a fi elvetian" pân? la imposibilitatea asum?rii conditiei umane - fiind elvetian - în toate acceptiile ei diverse si multiple.

Ce detest? Stiller în lumea lui din Zürich? Faptul c? totul este atât de curat si de ordonat si c? viata este pentru compatriotii s?i o rutin? previzibil?, din care au fost excluse excesele si grandoarea. Compatriotii s?i au numit mediocritatea "cump?tare" si, cum au renuntat la "îndr?zneal?", si-au pierdut cu timpul spiritualitatea, murind încetul cu încetul si golindu-se de forta vital?: "Atmosfera elvetian? n-are viat?, n-are spirit, în sensul c? omul îsi pierde spiritualitatea, nemaiaspirând la perfectiune". Nici m?car libertatea cu care se laud? elvetienii nu i se mai pare real?, întrucât conformismul a eliminat din vietile lor "pericolul îndoielii", iar aceast? atitudine reprezint? pentru sculptor prototipul lipsei de libertate.

În aceast? atmosfer? de "suficient? opresiv?", tot ce implic? un risc sau o ruptur? în formele prestabilite ale existentei tinde s? fie reprimat sau evitat si de aceea mediocritatea disimulat? în bun?starea material? p?trunde si în relatiile umane, s?r?cindu-le si frustrându-le, dup? cum dovedesc cele dou? povesti de dragoste - dac? pot fi astfel numite - ce apar în roman: cea dintre Julika si Stiller si cea dintre Rolf si Sibylle.

În ciuda izbucnirilor si acceselor nonconformiste ale sculptorului, conflictele sale conjugale cu Julika, frumoasa balerin? bolnav? de tuberculoz?, pe care o face s? sufere si o chinuie înainte de a o p?r?si - spre a reveni apoi la ea când se-ntoarce în Elvetia - sunt tipic burgheze (si oarecum plicticoase). Nu-i deloc clar ce îi reproseaz? Stiller delicatei si r?bd?toarei Julika. Poate delicatetea si r?bdarea? Faptul c? se resemneaz? s? fie ceea ce e si s? aib? ceea ce are, c? "nu iubeste imposibilul" dup? conceptia lui Goethe, pe care el si-ar dori s-o transforme în norm? de conduit?? Sau poate e teama de a se vedea târât de ea spre viata conventional?, spre aura mediocritas a concet?tenilor s?i, cea care-l face pe Stiller s?-i repugne aceast? femeie pe care, pe de alt? parte, o iubeste cu sigurant?. Odat? revenit în tar? si la identitatea sa, Stiller încearc? s? reconstituie acea iubire frustrat?, dar este prea târziu, si o moarte banal? - de foileton - pune cap?t încerc?rii sale.

Povestea sentimental? dintre procurorul Rolf si sotia lui, Sibylle, relatat? din prisma aventurii lui Stiller, este poate episodul cel mai reusit din carte, reflectând cel mai bine sentimentul de înstr?inare în iubire, datorat civilizatiei moderne. Iat? cea mai mare acuzatie din romanul Eu nu sunt Stiller.

Tineri, culti, lipsiti de prejudec?ti, sotii au decis ca mariajul lor s? fie o relatie deschis? si f?r? obligatii, fiecare urmând s?-si p?streze independenta si libertatea. Frumoasa teorie - ca de obicei - nu reuseste s? functioneze si în practic?. Când Sibylle are un amant (Stiller), Rolf este foarte afectat. Poate c? atunci descoper?, pentru prima oar?, c?-si iubeste si îsi doreste nevasta. Iar aventura acesteia cu sculptorul creeaz? impresia unei strategii instinctive a Sibyllei de a provoca dragostea lui Rolf, sau, cu alte cuvinte, de a o însufleti, de a o aprinde si a o salva de la rutin?. Exist? toate conditiile pentru ca acest cuplu, în care cei doi se iubesc în fond, s? existe pe deplin de acum înainte, si de aici s? rezulte o relatie intens? din care amândoi s? se îmbog?teasc? reciproc. Dar asta e imposibil fiindc? nici unul nu se poate desprinde de bunele maniere cump?tate si reci, care au ajuns s? fie, pentru amândoi, un fel de a doua natur?. Formali chiar si-n lipsa de formalitate pe care au vrut s-o includ? în c?snicia lor, Rolf si Sibylle se despart pân? la urm?. Mai târziu se împac? si, într-un anumit fel, ajung s? fie fericiti, dar într-un mod pasiv si resemnat - formal - care îl îngrozeste pe Stiller.

Descoperim la sculptor un substrat romantic - iubeste imposibilul - care-l condamn? la nefericire. Lamartine, comentând Mizerabilii lui Victor Hugo, scria c? r?ul cel mai mare care i se putea întâmpla unui popor era acela de a contracta "pasiunea imposibilului". Aceasta este si pentru indivizi o boal? riscant?. Trebuie s? spunem totusi c? ea n-a cauzat doar mult? suferint?, ci a creat si cele mai grozave realiz?ri ale spiritului uman, capodoperele artei si ale gândirii, marile descoperiri stiintifice si - lucrul cel mai important - notiunea si practica libert?tii. "S? iubesti imposibilul" face parte din natura omului, fiint? tragic? dotat? cu dorint? si imaginatie, de-a pururi tentat? s? sparg? limitele si s? ating? ceea ce nu exist? si nu posed?.

Poate c? ceea ce-l determin? pe Anatol Stiller s? plece, c?utând ceea ce intuieste a fi o garantie de plenitudine, fat? de imperfectiunile t?rii sale, sunt aventura si exotismul. În anii s?i de exil voluntar, pare s? fi dus o existent? hoinar? si primordial?, în Statele Unite si Mexic, jurnalele sale vorbind despre aceast? perioad?. Sunt evoc?ri pline de o anumit? melancolie care, adesea, ating un înalt nivel artistic, ca frumoasa descriere a gr?dinilor din Xochimilco sau a pietei din Amecameca ori ziua mortilor la Janitzio sau relatarea plin? de farmec a aparitiei unui vulcan pe plantatia de tutun din Paricutin unde Stiller - sau mai degrab? fantoma lui - lucra ca zilier.

A g?sit oare sculptorul care fugea de teribila civilizatie urban? occidental? intensitatea vietii pe care o c?uta, tr?ind într-o manier? primitiv? în p?durile din Oregon ori împ?rt?sind mizeria si exploatarea t?ranilor mexicani? M?rturia lui este vag?, dar ironia si sarcasmul care se ivesc adesea în aceste amintiri par s? indice un r?spuns negativ. Chiar dac? n-o spune, ai impresia c? la întoarcerea din peregrinaj, Stiller a înteles acest crunt adev?r: viata real? nu va fi niciodat? la în?ltimea viselor oamenilor, deci nemultumirea care l-a f?cut s? dispar? nu poate fi nicicând satisf?cut?.

Exceptie face, fireste, planul imaginar, al fictiunii. Într-adev?r, aici oamenii îsi pot satisface - în mod inofensiv - vocatia prin exces, prin închipuirea unor existente iesite din comun, prin drame si apocalips. Se pare c? asta învat? Stiller în închisoarea preventiv? în care-l închid autorit?tile în timp ce-i verific? identitatea. Pe îng?duitorul Knobel, gardianul lui, îl amuz? si-l înfioar? cu asa-zisele crime comise si cu diverse anecdote, pline de gratie si culoare, ce se dovedesc îns? a fi false sau însel?toare. Sunt pagini pl?cute la lectur? datorit? umorului si sotiilor întâlnite, efectul fiind aproape un balsam, într-o carte care, în ansamblul ei, e saturat? de misc?ri lente si sumbru pesimism.

De altfel, simpla existent? a unei c?rti ca Eu nu sunt Stiller contrazice teza pe care aceasta o propune. Teribila civilizatie a t?rii în care se desf?soar? actiunea pare s? nu distrug? într-atât spiritul critic si s? nu generalizeze conformismul creat, dac? în sânul ei se ivesc adversari atât de severi ca Max Frisch si proteste atât de dure precum cele din acest roman.

Nu trebuie s? ne pierdem, deci, speranta: cu putin noroc, limbul elvetian va ajunge poate, într-o bun? zi, s? fie infernul atât de dorit de oameni ca Anatol Stiller.


Barranco, 12 februarie 1988 (din volumul Adev?rul minciunilor)
În româneste de Luminita Voina R?ut

George Topârceanu: Rapsodii de toamn?

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
?i-a furat de prin ponoare
Puful p?p?diilor.

Cu acorduri lungi de lir?
I-au r?spuns fâne?ele.
Toate florile ?optir?,
Întorcându-?i fe?ele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamur?.
Solzii frunzelor m?runte
S-au zburlit pe-o ramur?.

Mai târziu, o co?ofan?
F?r? ocupa?ie
A adus o veste-n goan?
?i-a f?cut senza?ie:

Cic?-n munte, la povarn?,
Plopii ?i r?surile
Spun c? vine-un vânt de iarn?
R?scolind p?durile.

?i-auzind din dep?rtare
Vocea lui tiranic?,
To?i ciulinii pe c?rare
Fug cuprin?i de panic?...

Zvonul prin livezi coboar?.
Colo jos, pe mla?tin?.
S-a-ntâlnit un pui de cioar?
C-un bâtlan de ba?tin?

?i din treac?t îi arunc?
Alt? veste stranie,
C-au pornit-o peste lunc?
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clip?, alarmate,
Ies din ?an?uri vr?biile.
Papura pe lac se zbate
Leg?nându-?i s?biile.

Un l?stun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca s? ?ie-o cuvântare
În aceast? chestie.

Dar broscoii din r?stoac?
Îl insult?-n pauze
?i din papur?-l provoac?
Cu prelungi aplauze.

Li?i?ele-ncep s? strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fa?a locului.

Un ?ân?ar, nervos ?i foarte
Slab de constitu?ie,
În zadar vrea s? ia parte
?i el la discu?ie.

Când deodat? un erete,
Poli?ai din na?tere,
Peste balt? ?i boschete
Vine-n recunoa?tere

Cu porunc? de la centru
Contra vinovatului,
Ca s?-l aresteze pentru
Siguran?a statului...

De emo?ie, în surdin?,
Sub un snop de bozie,
O p?staie de sulcin?
A f?cut explozie.

III

Florile-n gr?dini s-agit?.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamn? din elit?
Î?i îndreapt? talia.

Trei petunii sub?irele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorb? între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, b?trân?,
De pe-acum se sperie
C-au s?-i cad? în ??rân?
Din?ii, de mizerie.

?i cu galbena ei zdrean??
St?-n lumina matur?,
Ca un talger de balan??
Aplecat pe-o latur?...

Între gâze, f?r? fric?
Se re-ncep idilele.
Doar o g?rg?ri?? mic?,
Blestemându-?i zilele,

Nec?jit? cere sfatul
Unei molii tinere,
C? i-a disp?rut b?rbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cânt?-n ?ag?
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro drag?!"
Unde s?-l mai caute?

L-a g?sit sub trei gr?un?e
Mort de inani?ie.
?i-acum pleac? s? anun?e
Cazul la poli?ie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-a?a vremi protivnice
Se vorbir? pe ?optite
S? se fac? schivnice.

?i cum ?tie-o rug?ciune
Doamna m?s?lari??,
Tot soborul îi propune
S-o aleag? stari??.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n v?duvie
S? tr?iasc? slobode.

Vezi! de-aceea m?tr?guna
A-nv??at un brusture
S? le spuie-n fa?? una
Care s? le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanul?
Pururea-n vibra?ie,
?i-a oprit o libelul?
Zborul plin de gra?ie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatin?,
Giuvaer de smal? ?i aur
Cu sclipiri de platin?.

V

Dar deodat?, pe coline
Scade anima?ia...
De mirare parc?-?i ?ine
Vântul respira?ia.

Zboar? ve?ti contradictorii,
Se-ntretaie ?tirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
To?i întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strung?,
A?ternând p?mântului
Haina ei cu tren? lung?
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor ?i Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung î?i flutur? spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ?olduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleac? mai departe
Pustiind c?r?rile,
Cu alai de frunze moarte
S? colinde z?rile.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satiric?
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strof? liric?.

Dar când ?tiu c-o s? v?-nghe?e
Iarna mizerabil?,
M? cuprinde o triste?e
Iremediabil?...

LA STEAUA, Mihai Eminescu

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

(vazuta din satelit, parcela pe care se lafaie acuma fabrica e inca plina cu branduse)

La hala care-a rasarit
E o munca atat de lunga
Ca sase luni a trebuit
Cladire ca s-ajunga.

Motto: „Sufletul omenesc este astfel alcãtuit încât nu poate evita setea de absolut si dacã nu este orientatã cãtre binele si frumusetea supremã, ea se îndreaptã cãtre instincte si cade sub influenta zonei nefaste a rãului metafizic. Când omul nu îl recunoaste pe Dumnezeu, când nu iubeste forta sa creatoare si frumusetea ce o genereazã, el se apleacã cu pasiune în toate directiile egoismului si apetitului care pot sã însemne tot atâtea false mistici: setea de dominatie si împilare, setea de avere materialã, mistica sexualã si alte daruri de acest fel. Setea de absolut trebuie satisfacutã oricum, fãrã nici o distinctie a directiei, fãrã nici o rezervã calitativã. Omul îsi cautã puncte de sprijin acolo unde succesul este mai usor de realizat. Urmãrile sunt dintre cele mai grave. Unde nu mai lucreazã credinta în Dumnezeu viata moralã a omului se descompune, deoarece aceastã viatã se descentreazã si ordinea spiritualã care unificã si guverneazã dispare.“

(Ernest Bernea - “Crist si conditia umanã”)

Structurarea societãtii omenesti într-un anumit moment istoric nu este altceva decât un reflex al viziunii antropologice care dominã mentalitatea colectivã a epocii respective. Societatea este croitã pe baza definitiei omului acceptatã drept valabilã în acel moment. În inertia si tendinta de stabilizare care caracterizeazã orice alcãtuire omeneascã, aceasta tinde la rândul sãu sã formeze si sã educe oamenii dupã chipul si asemãnarea sa. Nu existã societãti “neutre” si “incolore” din acest punct de vedere, nici mãcar cele zise “liberale”. Asemenea tendinte de conservare a mentalitãtii generale au fost întotdeauna scoase în cele din urmã din echilibrul lor relativ de un impuls revolutionar, care a nãruit lumea cea veche, înlocuind-o cu alta nouã, conformã cu viziunea asupra omului adusã de curentul schimbãrii.

Toate revolutiile au pretins a fi un progres afirmând cã zidesc o societate mai dreaptã, care eliminã rãul prezent în vechea orânduire. La o privire mai atentã, observãm însã niste diferente fundamentale între transformãrile social-istorice care au avut loc în ultimele douã milenii. Din punctul nostru de vedere, aceastã distinctie are totodatã si un caracter de judecatã de ordin moral.

Pe de-o parte este viziunea crestinã asupra omului, care a adus o cotiturã radicalã în istorie si ale cãrei influente au modelat decisiv peisajul lumii pânã în ziua de azi. Definitia omului este în acest caz cea mai cuprinzãtoare, incluzând dubla naturã, atât biologicã, cât si spiritualã a fiintei umane. Rãul este privit ca o consecintã a cãderii în pãcat, iar eliminarea sa nu se poate face decât printr-o întoarcere spre interior, printr-un efort de regenerare moralã al omului, întrepãtruns totodatã cu harul divin. Omul transformat în sens crestin transformã si societatea în care trãieste, armonizând-o cu credinta sa. Biserica este centrul iradiant si garantul mentinerii acestei stabilitãti spirituale peste negura veacurilor. Crestinismul nu a propus nici un model concret de organizare socialã, nu a avut nici un „program politic“. Remediul rãului social este o consecintã a transformãrii în bine a omului. Pe lângã caracterul ei teocentric, nu trebuie pierdut din vedere rolul omului în conceptia crestinã. Privit ca o coroanã a creatiei divine, omul cu dubla sa naturã este cheia de boltã pe care se sprijinã în final edificiul social. Înainte de a transforma societatea, trebuiesc transformati indivizii. Iatã de ce revolutia crestinã a fost una nonviolentã dinspre partea ei, ea izbândind prin sângele atâtor martiri pentru credinta în Hristos. Abia dupã aceastã izbândã au apãrut luptãtorii care, punându-se sub semnul Crucii, au biruit tentativele dusmane de a distruge prin violentã asezãmântul crestin al lumii.

În cazul revolutiilor cu caracter antropocentric, lucrurile se prezintã diametral opus. Se pretinde cã omul este în centrul viziunii asupra lumii. Dar, în mod paradoxal, rãul social este privit ca o consecintã a organizãrii defectuoase a societãtii, fiind cãutat în afara omului. Fie se pun în discutie relatiile economice, fie structurile sociale, fie se remarcã potentialul de conflict prezent între diversele religii sau diversele confesiuni. OMUL este însã dat cu totul la o parte, iar cauzele sunt cãutate doar într-o serie de STRUCTURI cu un caracter mai mult sau mai putin artificial. Consecintele au fost pe mãsurã: modificarea structurilor nu a putut avea loc decât pe cale violentã. Însãsi societãtile democratice actuale sunt fundamentate pe victoria principiilor Revolutiei Franceze, care a fost însotitã în mod fatal de orori si violente de nedescris. Ca sã nu mai vorbim de revolutia comunistã. Spre deosebire de crestinism, toate aceste conceptii manifestã o tendintã inversã: întâi transformã societatea - cu orice mijloace - pentru ca apoi sã modeleze si sã educe cetãteanul pe care si-l doresc a sta la baza societãtii respective. Având în mânã toate pârghiile educationale si mediatice, diriguitorii acestor societãti practicã un adevãrat experiment de laborator pe seama a miliarde de constiinte omenesti.

Cu toate cã aceste conceptii antropocentrice pretind cã pun pe primul plan OMUL, viziunea lor asupra acestuia este una incompletã, fiind amputatã de aspectul spiritual. Eroarea este cumplitã, iar dintr-o perspectivã crestinã - care priveste omul în toata plenitudinea sa - ea este purtãtoare de consecinte fatale. Rândurile lui Ernest Bernea care stau ca motto textului de fatã grãiesc în acest sens un mesaj limpede.

În societãtile care nu sunt fundamentate pe valori religioase, setea de absolut inerentã naturii umane îsi cautã împlinirea pe cãile cele mai perverse, fiind o sursã constantã de rãu moral, cu efecte si în plan social. Stabilitatea aparentã a tãrilor democratic-capitaliste nu trebuie sã ne însele. Privit la o scarã a timpului mai mare - de ordinul secolelor bunãoarã - acest tip de societate este lipsit de orice perspective.

Bunãstarea economicã se manifestã ca un anestezic al pulsiunilor omenesti de a sparge tiparele mediocritãtii, canalizate fie înspre bine, fie înspre rãu. Omului multumit de conditia sa, hrãnit cu surogate spirituale, îi este potolitã în acest mod setea de absolut care-l consumã interior. Tinând cont însã de relativismul moral care predominã azi în lume, nu este greu de bãnuit pe ce pantã vor apuca stihiile ce se vor dezlãntui atunci când izvorul - de naturã materialã fiind - care potoleste aceastã sete va seca în mod inevitabil într-o bunã zi. O zguduire majorã a lumii „capitaliste“, o crizã economicã „globalã“ care va afecta lumea, va deschide larg portile anarhiei. Remediul acesteia va fi gãsit - în ce altceva? - decât într-o dictaturã „globalã“ de tip comunist. Se va spune cã sistemul comunist este falimentar din punct de vedere economic si cã omenirea va avea totusi întelepciunea sã nu reproducã greselile trecute. Nu o va face, pentru cã o posibilã sursã de inspiratie ar putea fi modelul... chinez. Acesta îmbinã perfect teroarea totalitarã cu eficienta economicã a unui sistem de tip capitalist. Experimentul chinez, efectuat deja pe o masã umanã de ordinul miliardelor, ar putea fi generalizat fãrã probleme la întreaga umanitate.

Noul tip de societate va fi privit ca o aparitie legicã si necesarã, fiind privit ca singura modalitate de organizare pe ruinele lumii celei vechi. Lumea liberalã de astãzi nu are nici o finalitate istoricã, ea nefiind decât o stare de tranzitie, mai lungã sau mai scurtã, cãtre o societate de tip comunist. La ce altceva poate sã ducã apriga luptã împotriva valorilor spirituale si nationale practicatã astãzi la scarã mondialã? Cine ar mai putea împiedica triumful final al comunismului - un sistem aparent mort - dacã cei care mai cred în Dumnezeu se vor reduce la o mânã de oameni?

Nu stim dacã realizatorii filmului „Titanic“ s-au gândit sã meargã atât de departe în simbolistica lor, dar paralela cu lumea dezvoltatã contemporanã este perfectã. Aceasta navigheazã cu inconstientã în ape aparent linistite, cu o încredere nemãsuratã în posibilitãtile ei materiale si tehnice, savurându-si traiul îndestulat si lipsit de griji. Notiunea de catastrofã istoricã îi este complet strãinã. Nici nu se simte nevoia unor bãrci de salvare - adicã valori spirituale. Cei care atrag atentia asupra acestui fapt sunt dispretuiti si dusmãniti. Ele sunt considerate a ocupa un loc inutil, diminuând confortul pasagerilor celei mai luxoase nave din istoria omenirii. Lipsa acestora se va resimti însã în mod dureros atunci când pe apele aparent linistite ale istoriei va iesi în cale un ghetar de care se vor zdrobi si în fata cãruia vor rãmâne neputincioase toate realizãrile tehnice si materiale.

Omenirea trebuie sã stie cã poate cel mult supravietui stihiilor naturale si istorice, dar nu le poate influenta sau stãpâni. N-a putut si nu va putea niciodatã. Studiind istoria, vedem cum odatã la douãzeci, la cincizeci sau la o sutã de ani aparitia unor catastrofe istorice, a unor cotituri radicale, este în cele din urmã o regulã de care se pare cã lumea de azi nu vrea sã mai tinã cont. Iar o potentialã ciocnire ar avea un efect devastator asupra unei lumi care si-a pierdut reperele morale.

Omenirea se gândeste astãzi tot mai mult la o ecologie naturalã, pentru a pãstra mediul înconjurãtor cât mai intact si mai nepoluat pentru generatiile care vor veni. Aproape nimeni nu se gândeste însã la o ecologie a spiritului, în sensul de a transmite generatiilor viitoare un mãnunchi de valori moral-spirituale cât mai intacte si mai nepoluate de otrãvurile ideilor de tip ateist-materialist. Am putea spune cã dimpotrivã... Ceea ce se urmãreste este tocmai diluarea acestor valori, aggiornarea lor cu spiritul lumii contemporane, rãpindu-le astfel orice posibilitate realã de influentã.

Cei care cred însã cã îl pot elimina pe Dumnezeu din istorie prin felurite subterfugii se însealã. Într-o bunã zi vor realiza - prea târziu pentru ei - realitatea cuvintelor Domnului în toatã mãretia lor cutremurãtoare: „Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintâi si Cel de pe Urmã, Începutul si Sfârsitul.“ (Apoc. 22,13)

Bogdan Munteanu

==================================
multzumesc lui Gopo pentru articol si tehnic pentru ca exista.