mielu.ro - blog

14.07.02

Ai dat atat de mult… atat de mult a cazut pe jos… o parte s-a sfaramat… o parte te-a taiat… o parte ai cules… o parte ai uitat…
Acum ai la fel de mult de oferit, dar nici cea mai mica directie… ai arunca in stanga si in dreapta daca te-ar lasa… dar ei, fara sa-si dea seama, se eschiveaza…
Incerci sa te acoperi, sa te invalui in ce ai vrea sa-i oferi, fantasmezi ca vine de la el… Te miri ca nu vede, ca nu simte… te intrebi cum se poate sa nu se lege nimic…
Zambesti amar cand vezi ca nu-l atinge nimic din ce-i oferi, parca te doare cand vezi cum se spulbera tot de zidul lui.
Nici nu incerci sa treci de obstacol… stai in fata lui si astepti… cufundata in ce ai… e pentru el, dar pana una alta te mai linisteste… Ti-e frica sa nu dispara… De ce? Ca nu va mai avea el ce primi? Ca nu vei mai avea tu ce oferi? Ca ar fi putut fi o tornada si nu va iesi nici macar o furtuna intr-un pahar cu apa?
Nu vrei sa-ti faci asteptari, planuri… dar oare nu e si asta doar o amagire? Oare cand se loveste de zid nu se strica si se urateste?
Surprinzi noul pentru prima data… crezi ca apuci sa-i vezi fiecare etapa… te incanta… te incanti singura ca sa uiti de stupoarea dezamagirii si de durere…
Te agati de speranta si de o vorba stupida pana trece? Vrei sa treaca daca nu se indeplineste! Si daca nu trece? Nu mori… mai doare putin… ramane un ghimpe de care poti uita… se mai misca… te mai sacaie… dar deja e ghimpe, nu mai e exaltare… nu te poti invalui intr-un ghimpe… poti doar sa incerci sa-l uiti… irelevant daca dispare sau nu pana la urma…
Si totusi… atingi culmi noi… ca de fiecare data… ai impresia ca ai prins Absolutul de-un picior si Minunatul de celalalt… te doare pana la ceea ce pare a fi epuizarea, secatuirea suprema… pana unde nu poti respira decat cand ii vezi ochii… cand ii prinzi privirea… o durere dulce in acelasi timp… pe care o pretuiesti si ti-e groaza s-o pierzi…
Nu “gandesc deci exist”… simt deci exist! Iar atata timp cat exist eu poate exista si el… am putea exista si noi…
Cand nu mai simti totul e un vis prost, o iluzie ratata si seaca, mata, opaca…
Il simt… simt ce simt… [cu un zambet vlaguit] : mai e o sansa…
Iti doresti atat de tare sa-l cunosti mai bine decat “dincolo”… dincolo in clipa in care se face lumina si incepi sa simti si il cunosti intr-o clipa pe tot… asa se face ca uiti si trebuie sa redescoperi… prima data se intampla prea repede…

19.07.02

Plansul anestezie… de fapt anesteziat…
Nimic din ce reusea sa te faca sa plangi nu merge… usurarea ar declansa un potop de lacrimi, dar parca imaginatia nu vrea sa te mai ajute sa ti-o inchipui…
Doare atat de tare incat nu mai simti… anestezie prin durere… parca undeva in adanc auzi o parte din tine care plange din rarunchi… poate simti si o picatura sau doua scurgandu-se pe obraji… Iti doresti sa simti, chiar si cea mai cumplita durere insa anestezia e mai tare decat partea din tine care plange…
Iti doresti sughiturile, crisparea intregului corp care se cutremura in hohote, grimasa si gemetele… nu le poti avea… probabil ca asta ar fi cazul in care n-ai mai putea suporta… cand durerea te-ar dobori… cand golul ar fi atat de mare incat te-ar cuprinde in intregime si n-ai mai exista…
Daca printr-o minune pe care mintea mea a obosit s-o imagineze, ai aparea in fata mea, nu ti-as spune nimic, as zambi, poate ar reusi sa curga si lacrimile inchise in anestezie… te-as lua in brate, fara sa te strang… m-ar durea sa te sarut… cred ca si privirea ta, care de atatea ori m-a facut sa plutesc, ar fi dureroasa… Te-as tine in brate pana cand as incepe sa simt… pana s-ar retrage anestezia care ascunde neantul…
Te-as tine in brate

?.?.02

Copil mic satul sa fie mama.
Nevoie sa vorbesti, sa fii cu, sa apartii, siguranta sprijinului si caldurii toata viata, inca un lucru atat de linistitor, inca un lucru de pierdut, neliniste, umplii golul din inima ca sa-l maresti pe cel din stomac la gandul de a fi singur din nou.
Sa apartii unui loc, un mic sau mare uter pe comanda, cat mai potrivit, cat mai cald si protector, in care totul sa se opreasca, totul facut pe comanda, totul sa ramana afara cat tu te reconstruiesti.
Ceva de facut care da sens si cuiva-ului si undeva-ului si care in primul rand da sens propriei existente, ceva care iti da energie vitala, consumand, arzand tot restul.
Atingerea unui scop, o pauza de contemplare, traire, viata, inaintea urmatorului drum.

Un fulg de nisip fierbinte care pluteste mai usor ca rasuflarea, care se lasa impins de vantul pe care il baga prea mult in seama… poate ar vrea sa te arda sau sa te zgarie cand iti atinge pielea, dar nu poate reusi decat sa te mangaie usor si cald, fulg de nisip pe care doar un orb l-ar indeparta sau ar incerca sa-l inghete… Fulg de nisip care iti aminteste de mare, de un ocean de bine care te invaluie si te dezarmeaza…
A fost odata ca niciodata un fulg de nisip ratacit cu care am vrut sa ma invelesc, dar care a inghetat inainte sa-mi atinga palma… A fost odata un fulg de nisip care m-a infiorat cand mi-a atins obrazul si buzele… A fost odata un fulg de nisip pe care l-as pretui intr-o cutiuta de cristal… Si ar trai fericita (?) pana la calme si adanci batraneti… fara fulgul de nisip, visand cu drag la ocean…

31.10.02

Confuzie orbita de o lumina prea puternica. Haos, dezordine, sfasiere intre bine si poate mai bine, fluturi multicolori se bat cu fluturi negri de noapte uriasi, aripi negre care ma orbesc si mai tare. Lipsa de rabdare. Acum, aici, daca nu, ma sting si ma cufund in bezna orbitoare care doare. Iar iarba care scoate ce-i mai bun si ce-i mai rau, din pacate in ordinea asta, alcol care ne dezleaga plasa de siguranta la o acrobatie prea periculoasa.
Dezordinea te sufoca, te ineaca, pe undeva te imbie, te face sa vrei si mai tare totul sau nimic, te pierde.
Singura persoana de care nu poti scapa, vesnicul atarnator, vesnicul musafir in plus, vesnicul gaffeur, vesnicul spin in talpa… tu.
Vrei sa te ineci in ceilalti, te agati cu disperare de ei, care nu inteleg nimic, care nu vad, nu aud, vrei sa te ineci in ceilalti si nu dai decat de propria fata cu un ranjet intins pe ea, care te saruta cu forta.
A reveni la ordinea ta dinainte e atat de clar, o ai in fata ochilor in fiecare clipa, imaginea cu atat mai clara cu cat esti mai disperat sa o ai. Fuga la fel de aproape, dar picioarele sunt legate cu catuse de ranjetul fetei tale din oglinda celorlalti.
Altceva… orice, numai asta nu… nu din nou… am mai fost acolo… a fost la fel… daca si acum se termina ca atunci mai mor o data, si inca una, preventiv, pentru ca inseamna ca si “acum”-ul asta angoasant va reveni… iar si iar si iar…
Cat de jalnic suna toate astea… Bine ca-mi folosesc macar mie… un mic ceva pe care sa-l pot arunca in ranjetul ala sadic… i se rupe, dar macar par sa nu stau degeaba.
Cacat. Regizorul de telenovele i-a mai trantit un episod… fulgul de nisip… ha! bis! si cum toate lucrurile bune sunt trei… fuck!
Maine… zi de teatru… voi sta pe o scena cu toate proiectoarele pe mine, cu o singura problema : si publicul va fi luminat. Voi vedea fiecare fata, fiecare miscare, fiecare zambet sau ridicare de spranceana.
Nesiguranta ma omoara, dar momentan par sa ma cam pis si pe siguranta.
“Choose life” – bine, bine, da’ ce-si-cum?!
Aberant.

4.11.02

Ce poate sa doara mai mult decat golul? Lipsa? Durerea ta amplificata de durerea fantoma a celuilalt pe care crezi de cuviinta s-o simti si tu… iar cand te amputezi singur, doare si membrul care a dat lovitura de gratie… inainte ca gangrena sa-si inceapa lucrul…
Hai… incearca tu sa romantizezi toata povestea asta cu cuvinte catarhice si alte astea… mai bine banalizeaza totul intr-un litru de alcool… orice numai sa nu stai singura si goala cu durerile tale fantoma si de calau, sa nu ti se prabuseasca peretii in cap de atata singuratate, atat de mult ravnita, obtinuta… cu ce costuri… Cred ca ce te doare cel mai tare e usurarea… gandul ca el se va descurca si fara tine – “sensul vietii” – sau poate ca cel mai rau doare ca nu te va iubi toata viata asa cum a spus… desi constient iti doresti din tot sufletul ca el sa n-o faca…
Si daca-l lasi pe el, si-ti vezi de ale tale… cu ce ramai? Cu un pustiu haotic, unde iar nu stii de unde sa incepi… Credeai c-o sa fie usor, nu? Zi-mi te rog, CE DRACU’ A FOST USOR PANA ACUM?!
Fuck it… let-s go shoot some pool and get wasted.

din metallica si megadeth

au un sunet crud (as in not tempted with) si cel mai mult imi plac:

Megadeth - 502 Lyrics


Pull over, shithead, this is the cops
Full tank, pockets lined with cash
Full throttle, gonna rip some ass.
Drive all day, and through the night,
Romance the road, winding left and right.
The stars above guide me, the moonlight is free.
A feeling inside me, and the whole world to see.

Driving fast makes me feel good,
The speed of light trapped under my hood.
Breaking laws, 'cause there's nothing to do.
Driving the interstate, stopped for a 502

Hundreds of miles rolled off today.
Signs lose their meaning, minutes tick away.
Dirt roads to interstates, I must have drove them all.
Cigarettes and burgers, caffeine and alcohol.

Drive until daybreak, always on the go.
Life on the freeway, night shift till dawn patrol.

Driving fast makes me feel good,
The speed of light trapped under my hood
Breaking laws 'cause there's nothing to do.
Driving the interstate, stopped for a 502.
Stopped for a 502, next time it's gonna be you.

Stars above guide me
This feeling inside me.
I drive until daybreak.
Life on the freeway is Hell.
I'm coming through.


Metallica - The Wait Lyrics

[One, two, three, four]

Motives changing, day to day
The fire increases, masks decay
I look at the river, white foam floats down
The body's poisoned, gotta sit tight

The wait
The wait
The wait
The wait

After wakening, silence grows
The screams subside, distortion shows
Mutant thoughts, of bad mouthed news
It's just another birth, of distorted views

The wait
The wait
The wait
The wait

The wait
The wait
The wait
The wait

Citrix Program Neighborhood Name Heap Corruption Vulnerability

iDefense Security Advisory 12.16.05
www.idefense.com/application/poi/display?id=357&type=vulnerabilities
December 16, 2005

I. BACKGROUND

Citrix Program Neighborhood is the client used to connect to
applications published on Citrix Metaframe servers.

More information is available from the vendor website:

http://www.citrix.com

II. DESCRIPTION

Remote exploitation of a heap overflow vulnerability in Citrix, Inc.'s
Program Neighborhood allows attackers to execute arbitrary code.

The vulnerability specifically exists due to insufficient handling of
corrupt Application Set responses. A heap-based buffer overflow will
occur when the Citrix Program Neighborhood client receives an
Application Set response containing a name value over 286 bytes. The
overflow will trigger an access violation in RtlFreeHeap() with
register control sufficient to write 4 bytes to an arbitrary location
as shown below:

77F52A7B 8B4E 0C MOV ECX,DWORD PTR DS:[ESI+C]
77F52A7E 898D 60FFFFFF MOV DWORD PTR SS:[EBP-A0],ECX
77F52A84 8901 MOV DWORD PTR DS:[ECX],EAX

Registers:
EAX 41414141
ECX 00004141
ESI 008D5E30 ASCII "AAAAAAAAAAAAAA"
EIP 77F52A84 ntdll.77F52A84

Crash:
77F52A84 8901 MOV DWORD PTR DS:[ECX],EAX

Remote attackers can send an specially crafted name value to overflow
the buffer and execute arbitrary code.

III. ANALYSIS

Successful exploitation of the vulnerability allows remote attackers to
execute arbitrary code with user privileges. The overflow is a
trivial heap-based buffer overflow due to insufficient bounds checking
on the 'name' value in Application Set responses. A typical
exploitation scenario would require an attacker to setup a fake Citrix
Server and wait for a Citrix Program Neighborhood client to connect.
Upon receiving the first connecting packets from the client, the server
would send a corrupt UDP packet to the client.

IV. DETECTION

iDefense has confirmed the existence of this vulnerability in Citrix
Presentation Server Client 9.0. All prior versions are suspected
vulnerable.

V. WORKAROUND

iDefense is unaware of any effective workarounds at this time.

VI. VENDOR RESPONSE

The vendor has released the following advisory to address this issue:

http://support.citrix.com/kb/entry.jspa?externalID=CTX108354

VII. CVE INFORMATION

The Common Vulnerabilities and Exposures (CVE) project has assigned the
name CVE-2005-3652 to this issue. This is a candidate for inclusion in
the CVE list (http://cve.mitre.org), which standardizes names for
security problems.

VIII. DISCLOSURE TIMELINE

11/15/2005 Initial vendor notification
11/15/2005 Initial vendor response
12/16/2005 Coordinated public disclosure

IX. CREDIT

iDefense credits Patrik Karlsson (patrik@cqure.net) with the discovery
of this vulnerability.

Get paid for vulnerability research
http://www.iDefense.com/poi/teams/vcp.jsp

Free tools, research and upcoming events
http://labs.iDefense.com

X. LEGAL NOTICES

Copyright © 2005 iDefense, Inc.

Permission is granted for the redistribution of this alert
electronically. It may not be edited in any way without the express
written consent of iDefense. If you wish to reprint the whole or any
part of this alert in any other medium other than electronically, please
email customerservice@iDefense.com for permission.

Disclaimer: The information in the advisory is believed to be accurate
at the time of publishing based on currently available information. Use
of the information constitutes acceptance for use in an AS IS condition.
There are no warranties with regard to this information. Neither the
author nor the publisher accepts any liability for any direct, indirect,
or consequential loss or damage arising from use of, or reliance on,
this information.

??.05.02

Depersonalizare. Observarea propriului comportament, propriilor ganduri, trairi, sentimente, cu o detasare undeva intre indiferenta si afectiune. Asa cum ma uit acum in urma cu drag la “eu”-rile care au fost pana acum, la fel ma uit acum la mine, de parca ochiul care vede si mintea care nu judeca au trecut deja de etapa asta din timp si spatiu.
Partea buna este linistea si calmul interior (indiferenta?) care persista peste zbuciumurile si dezordinea exterioara.
Partea rea este ceea ce-mi pare a fi o disparitie a senzatiei / starii de responsabilitate. Imi asum , cu ochiul care vede, actiunile si spusele, insa cea care le face parca nu e responsabila… Oare am fost vreodata?

25.06.02

Din confuzie, haos, tristete cosmica, cadere, delasare, depersonalizare… incepe sa iasa ceva la suprafata… ceva nou care parca sprijina, sustine vechiul schilodit… ceva nou puternic, mai nepasator, mai invatat, care nu mai e dispus sa se lase calcat in picioare, si mai ales nu mai e dispus sa se calce singur in picioare…
“Lasa-ma acum, am ales ce-am ales, chiar daca gresesc e o parte din mine”
Vreau sa pot striga, sa ma pot certa, sa ripostez, sa raspund, sa explodez, sa ma arunc in gol si in loc de atrocea cadere sa zbor, cu o viteza incredibila.
Din depersonalizare incep sa devin Eu, un alt Eu, un nou Eu, mai aproape de Eul ideal… Lasand la o parte abureala psihologica chiar incep sa ma plac mai mult… de fapt incep sa ma apreciez, sa ma ascult, sa ma inteleg, sa ma ajut, sa ma sustin, sa ma respect si s-ar putea sa ajung chiar sa ma admir.
Dupa o seara foarte ciudata – o revelatie de cacat si o combinare seaca – parca renasc, parca ma trezesc dintr-un somn care deja se prelungise prea mult… nu mai lenevesc in pat… ma ridic si…

11.07.02

Inca ani si ani de zile pentru ce??? Pana unde?
Aceeasi singuratate, doar alte fete… cate o speranta, cate o traire si in rest doar rutina ca sa nu doara, ca sa nu mor inghitita de golul asta pe care nu pare sa-l poata umple nimic… Ti se pare… apuci sa rasufli o data si incepi sa zambesti si se goleste de mii de ori mai repede decat s-a umplut si prin asta golul devine de fiecare data mai mare si mai greu de umplut… pana cand? Am obosit!!! Singura persoana pentru care contez in adevaratul sens nu ma lasa sa mor, sa ma odihnesc!!! Si totul devine strain, oamenii ma sperie, ar putea sa ma rupa atat de usor, ma sperie si ca nu-si dau seama de asta… imi vomit dezgustul pe prostia lor.
INCA O ZI??? CUM??? CU CE??? La “cu cine” renunt… nu e nimeni… doar umbre de “cineva” care se schimba si dispar cat ai clipi…
Cum inca o zi cand eu incerc sa ma las rupta in seara asta dar nu ma rup pana la capat… doar cat sa agonizez… cat sa schiopat si sa ma impiedic pana incepe o noua zi in care iar mor in normal…

12.07.02

Adun bucatile si le lipesc… scutur sarea cu un zambet chinuit… imi pun inima intr-o cutie si sper s-o pot tine acolo pana doare mai putin… Sper sa gasesti cheia, sa imprastii bucatile si sa le adunam impreuna fara lacrimi… doar cu zambete plutitoare…

5.02.03

Ce inseamna cand nu-ti poti trai viata decat pe un fond muzical? Cand parca te trezesti din somn cand auzi o melodie care te inalta? Cand pentru a realiza ceva mai mult sau mai putin maret trebuie sa-ti canti ceva in cap? Cand te apuca disperarea si n-o poti trai pe deplin pana nu-ti vibreaza un distors in cap? Cand nu poti sa scrii in liniste? Cand nimic nu e real daca nu exista o replica dintr-un film care sa descrie starea?

8.02.03

Cum poti sti ce e real? Nici nu se pune inca problema de a afla ce e important. Inainte ca ceva sa fie important, acel ceva trebuie sa fie. Ce faci cand nu simti ca e nimic? Cand te simti sedat, cand totul pare sa fie atenuat? Cand se scurg zilele fara sa-ti dai seama si te intrebi unde si pe ce s-au dus pentru ca tu nu-ti amintesti nimic? Faci totul ca o marioneta, chiar daca tu insuti stapanesti sforile. Te tot intrebi cand o sa te trezesti din visul asta stupid. Ai scurte momente de luciditate care te sperie pentru ca te fac sa te intrebi cum ai ajuns aici si cine sunt oamenii din jurul tau. Iar de cele mai multe ori, momentele astea au loc cand esti intr-un grup mare – cunoscuti sau apropiati – si intamplator nu te baga nimeni in seama, nu esti angajat in nici o conversatie. Stai pur si simplu si te uiti in gol, dintr-o data te trece un fior si ridici privirea... traversezi sau intalnesti priviri care ar trebui sa fie familiare, pe care insa nu le recunosti. Iti vine sa fugi acasa, dar chiar in momentul in care te pregatesti sa te ridici te mai trece un fior si te intrebi ce-i aia acasa?! Enumeri locuri si oameni... te asezi la loc in angoasa de a ajunge acasa si a te simti la fel de sedat si ireal. Partea buna e ca momentele astea sunt scurte... in cateva clipe auzi din nou zumzetul multimii si te pierzi in decor, amintindu-ti replicile.

12.02.03

Cand ti-e frica de marele Necunoscut, sau de marele Neant, de moarte, de nefiinta, cel mai usor e sa te inconjori in vag si incert, plasmuite de adancurile mintii tale, astfel incat sa-ti para relativ nefamiliare, fara sa te inghita, fara sa te pierzi. Ca si cum spatiul din jurul tau e atat de nou si mare si frumos, incat ti-e frica de a nu-l putea cuprinde, de a fi prea mult pentru tine, pentru cat de mic si neinsemnat esti, asa ca nu-ti lasi ochii sa focalizeze... te plimbi in Paradis nevazand decat locul in care urmeaza sa faci urmatorul pas, refuzand sa privesti infinitul si absolutul din jurul tau. Incerci sa-ti refuzi existenta in lume, pentru ca de fapt de ea te temi, nu de nefiinta.

13.02.03

Dragostea e atat de perversa... nu-ti dai seama ca te indragostesti sau cand iti trece, decat cand e deja prea tarziu... si e atat de aiurea senzatia pe care o ai dupa, parca de fapt nici n-ai iubit. Omul care parea sa insemne tot nu mai starneste absolut nimic in tine... insa oricat de stanjenitoare ar fi starea asta, cu toate intrebarile pe care te face sa ti le pui, ea nu inseamna decat un singur lucru... rana s-a cicatrizat, esti gata sa iubesti din nou, de parca ar fi pentru prima data, desi ti-e frica sa incepi sa cauti, pentru ca stii totusi ca nu esti inca pe deplin vindecat.

16.02.03

Lumea se plange ca poarta masti. Toti par sa vrea sa fie ei insisi insa nu reusesc (aberant, nu?!) si se plang patetic de aceasta alienare. Instrainat e doar cel care nu isi alege mastile, cel care nu le sterge de praf nu e atent la ele cand si le pune dimineata. In momentul in care realizezi ca masca face parte din tine, este o prelungire a ta – este o expresie a fetei si nu fardul care o acopera... din acest lucrurile nu pot merge decat ca unse.
Intentionezi sa-ti petreci viata plangandu-te ca totul e gresit, pretinzand ca nu porti nici o masca, sau ca o faci fara sa vrei? Vrei sa treaca toate clipele si zilele pe langa tine, iar tu doar sa te uiti la ele observand – pe buna dreptate! – ca totul e pe dos?
Cat de aberant poate fi sa spui ca lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie?! Nu-ti dai seama ca ele sunt exact cum trebuie sa fie?!
Daca te distreaza scrie-le pe dos, canta-le, sculpteaza-le, picteaza-le pe dos... insa nu pretinde ca sti cum trebuie sa fie totul si mai ales nu te mai purta ca si cum asta te-ar indreptati sa lasi chiar si cea mai infima picatura de viata sa se scurga pe langa tine fara sa o sorbi de parca ar fi ultima!

18.02.03

As vrea sa pot face ceva care sa conteze. Atata timp cat nu fac nimic si ma balacesc in lene, ar fi greu. Insa nu simt ca ceva – orice – ar putea conta... Trebuie sa reusesc intai sa ies din starea asta lipsita si lipsitoare de sens, iar asta nu se poate face decat daca eu dau sens celor ce ma inconjoara si mie insami.
Tot incerc sa-mi gasesc un reper pentru a face o tabula rasa... momentan e stabilit la momentul in care voi fi stabilita la „casa mea”. Oare asta nu e o amanare? O evitare? Din moment ce stiu ca acest mutat se va intampla in mod cert, nu ar trebui sa depind direct de el... ar trebui sa ma simt ca si cum s-ar fi intamplat deja. Intotdeauna se va gasi un loc la care sa ajung, un punct de atins, care sa te scape de cel in care esti.

Ma simt de parca ce s-a intamplat doar acu’ cateva ore s-ar fi intamplat cu ani in urma... aproape ca pare a fi un vis, din care abia m-am trezit... iar daca ma gandesc la ceva care s-a intamplat cu luni sau ani in urma, as putea fi convinsa ca a fost doar un vis, pentru ca desi stiu ca nu-i asa, o simt cu o intensitate care m-ar speria daca n-as fi atat de sedata. Fight Club?

19.02.03

Nu vreau sa mai am de a face cu nici un om. Relatiile cu oamenii sunt atat de solicitante si ametitoare si confuze si consumante... au si momente bune, chiar foarte bune. Dar acum m-am pierdut pe mine din cauza oamenilor si nici un om nu ma poate ajuta... asa ca nu mai vreau sa am nici o legatura cu ei... sa nu mai existe asa cum eu acum nu simt ca exist. O lume doar din natura, muzica si carti in care existenta mea se rezuma la a admira ce e in jurul meu. O lume care sa nu vrea nimic de la mine si atunci sa nu pot vrea nici eu ceva de la ea. Doar sa fiu, sa vad, sa aud. Nu vreau sa ma bucur de ea sau sa fiu fericita... doar sa fiu lasata in pace sa vad, sa aud, sa fiu.