resurse

http://www.cnr-unesco.ro/en/articol.php?id=11

The snow touch the edge of the transcru in the places where the grandparent didn't attain to sweep it. The curtyard, full of snow is traverse by a small path dreamon by a weak hand. The house liglets and the street lamp liglets are makeing to glow here and there huge snow drifts. But who can observe all these when all are in their houses, expecting the miracle to happen.

look at this fairy view of childhood, the childhood that a lot of us would have desired. The childhood with their stories about Prince - Clearming, about a litlle fiss or with a be queen that helps you when you need most.

What has changed, that these stories we loved the most didn't remain in own hearts? Because the miracle is not magic or mystic; express a desire, a dream of a humman / being to conquer and master the misteries and the pleudours of nature.

it is true that now a days, this story miracle is outrum by science and by the view tehnologiyes. The man meet the miracle in a natural way, fact that is not solveing the situation, but is useing him witm smartness. The conclussion is that we do not like stories because we wont cruel and cold realities! Fals!

The man is still looking for their dream, is still searching for the miracle and it happens to meet it and to favour it. So, what is the difference? the difference is how "big" is the ideal, as Anton Dumitriu said.

Because our dreams are rarely groupe dreams, are eartly dreams. Dreams of man with powers, rescruces and unlimited time. The man is not meeting the miracle anymore, because his vibration is not feeling and the man is not able anymore to create the witch craft and so is looking for it at Harry Potter.

His need to breakup with this cruel and cold world, is filling the cinemas. All those things show at first sight lumacy. And lumacy appears as Mircea Molita said, in his book "Ten thousands, culturels, one civilization" when the culture "is draingh".

For us this reality can't be true. because for us the culture was what kept us togheter.I understood. Not our absence of culture brings us in that situation, but our desire, concions or not, of staying alone with ourelves, and even if it meens a paradox, i can say that many times we don't want to stay even with ourselves. That all function with ont the desire to wock togheter, above us with the permanent brand of the adage: "So die also neighbour's good" removed us from fairy dates, from ourselves.

Removed us from takes in wich Harap Alb with his entire team, and Flamanzila, Setila, the nature herself, leave to fulfill an ideal. That say our fairy takes:

- that things are made together and shared with others, and the translation for adults whould be : develop the team spirit and of best practice

-that the work made in good faith allow also fulfilling of the personal destiny, that is in translation; the realization work with professionalism Show a high professional deontology.

And to return again to Mircea Molita i tell you that is time to remember the customes and learnings meaning the roots to declare affiliation at our own culture, the roumain ane in our case, that it will give "birth at feelings of social solidarity, it will develop the aesthetic sens, will let the emotiones, will encourage the creativity, the sponteneity, the originality. Because the culture has powerful, afectives resouances"

Ich war ganz allein zu Haus
Die Eltern waren beide aus
Da sah ich plötzlich vor mir stehen
Ein Schächtelchen nett anzusehen

Ei sprach ich wie schön und fein
Das muss ein trefflich Spielzeug sein
Ich zünde mir ein Hölzchen an
Wie's oft die Mutter hat getan

Immer wenn ich einsam bin
Zieht es mich zum Feuer hin
Warum ist die Sonne rund
Warum werd ich nicht gesund

Es greift nach mir ich wehr mich nicht
Springt mir mit Krallen ins Gesicht
Es beißt sich fest es schmerzt mich sehr
Ich spring im Zimmer hin und her

Oh weh die Flamme fäßt das Kleid
Die Jacke brennt es leuchtet weit
Es brennt die Hand es brennt das Haar
Ich brenn am ganzen Leib sogar

Immer wenn ich einsam bin
Zieht es mich zum Feuer hin
Warum ist die Sonne rund
Warum werd ich nicht gesund -
Das Feuer liebt mich
Hilf mir
Das Feuer liebt mich nicht -
Das Feuer liebt mich

Ich bin verbrannt mit Haut und Haar
Verbrannt ist alles ganz und gar
Aus der Asche ganz allein
Steig ich auf zum Sonnenschein
Das Feuer liebt mich
Das Feuer liebt mich nicht

Hilf mir
===============================



cel mai tare vers este: "Ich spring im Zimmer hin und her", il pronuntza super misto

"La zece ani, Julien il ruga pe Dumnezeu in fiecare seara ca tatal sau sa moara intr-un accident de masina. Citise statisticile si stia ca era mare probabilitatea unui accident pentru cineva asiduu de soselele departamentale. Dar Dumnezeu nu i-a indepinit rugaciunea, barbatul se intorcea in fiecare seara, mai vehement ca niciodata, cu maineile tremurandu-i de agitatie, incapabil sa-si stavileasca violenta care-l coplesea. In casuta de tara in care locuia, Julien crestea iepuri, pisici si catei. Aceasta era refugiul, consolarea lui. Punctul culminant a fost atins in ziua in care tatal lui a desurubat grila de protectie a unui ventilator, l-a dat la maxim, iar pe paletele ce se-nvarteau in mare viteza, suierand din taisurile lor ascutite, le-a aruncat unul cate unul pe animalute pana le-a facut zob, o magna de par, oase si sange. Atunci Julien, nemaicrezand in justitia divina, si-a mesterit pe ascuns o sulita din lemn de alun, terminata la varf cu un varf de otel inrosit in foc. O sa-si omoare tatal, ii va infige lanceea in burta in clipa in care o sa iasa din masina. Dar in seara stabilita, un 15 noiembrie friguros in care cadea prima lapovita, dl. Drancourt tatal, manat de intuitei, nu s-a mai intors acasa.



[...]




.. aflase din intamplare ca tatal lui, ce suferise un atac cerebral, tragea sa moara, intr-un spital din Briancon. Nu-l mai vazuse de douazeci si sapte de ani, dar ura fatza de el nu-i slabise.
[...] Batranul a refuzat sa il vada, a batut din maini, dar, devenit afazic, nu mai avea cum sa-si exprime vointa. Julien a inscenat comedia fiului iubitor care vine sa-i usureze personalului ingrijirea unui bolnav senil. Dupa fiecare masa, isi scotea tatal cu forta din pat, ii arata Alpi. Acesta facea pe el de frica, stiind perfect ce i se urzeste. Fiul il sustinea cativa metrii, apoi, cum pe culoare nu era nimeni, isi retragea bratul ca din nebagare de seama si exclama: o, iarta-ma, te-am scapat. Batranul se prabusea pe jos. Julien ii poruncea: scoala-te, da scoala odata! Ii reveneau in minte imagini cu el batut de parintele lui sau parasit de aceasta in mijlocul padurii, la caderea noptii. Profitand de faptul ca nu exista nici un martor, se aseza langa bolnav si-i insira lista cu ticalosiile pe care le comisese, care adanceau rana amintirilor. Tatal, terorizat, tipa, intindea mana spre fiul lui. Singurul lucru care le unea pe aceste doua fapturi era lipsa de mila: orice persoana in stare de vulnerabilitate le excita sadismul. [...]
- O plimbare, taticule, ca pe vremurile bune ? Daca esti cuminte, o sa-ti dau un ban pentru caniota.
Dupa doua saptamani de asemenea tratament, batranul a subombat. Fiu-sau care-l tinea de gulerul pijamalei, l-a lasat si brusc sa cada la cotul unui coridor si inima batrnului l-a lasat si ea, in acelasi timp. In vreme ce acesta isi dadea sufletul, Julien l-a silit sa se ridice si in mare viteza, i-a recitat lista cu marsavii pana ce a sosit un un infirmier sa-l ajute si sa constate decesul. Julien a regretat ca totul s-a terminat atat de repede si si-ar fi torturat foarte bine tatal inca o luna."

Bruckner are faza asta in el cu lovitul aluia care e deja lovit. La fel ca si in luni de fiere: "e in spital?" ... hai sa ii facem o vizita

Prin 1997, in Chisinau, la Teatrul de Vara de lanaga lacul Komosomolist, a avut loc rock-maratonul. Maine incepe azi. Au fost vreo 12 ore de rock, cu aproape toate formatiile rock din R. Moldova. Nu a lipsit de la acel maraton nici un ingredient de concert rock: in 1 rand - muzica f. buna mai veche, mai noua, diferite directii rock; in al 2-lea rand - bautura si droguletze, in al 3-lea rand - gabori imputiti si in al 4-lea rand mardeala cu bulanun'n cap de la amintitii in punctul 3. Incepuse atunci o ploita, dar baietii n-au plecat acasa de buna voie. Doar politaii se plimbau si daca vedeau pe cineva mai dubios il aruncau la inceput peste gardul teatrului (+ citiva pumni & bulane in bot si in spate) apoi daca acel cineva se incapatzana si se intorcea la concert - iarasi o bataie si de data asta il duceau la sectia de Scarbe, unde ... tin-te bine, frate... La un moment dat cand un rocker vestit dupa ce fusese aruncat se intorsese, gunoistile au vrut sa-l prinda iarasi si sa-i fucka felu'. Atunci alti baieti l-au ajutat sa fuga (ca era cam rupt saracu) publicul impiedica politzaii sa-i ajunga. Au fost vreo 15 minute de maraton (sport de data asta) pana au prins rockerul si l-au bagat intr-un maxi-taxi. De altfel, masinile scarbelor nu mai reuseau sa-i tot duca pe toti. Ziceai ca-si fuck griji ca n-o sa prinda troleele. Nioci artistii n-au scapat - un membru al formatiei Gandul Matei a fost ciomagit si dus dupa ce a iesit de pe scena. Motivul: ca se juca cu o mana taiata de la un mort. Pe atunci era student la medicia, astfel a reusit sa cordeasca organul. Apoi, ultima foamrtie care a cantata a fost practic smulsa de pe scena, fiindca unul din ei intrebase publicul daca poate cine sa-i imprumute o tzigara cu iarba, ca lui i se terminasera. Muzicantii erau rugati de gabori sa zica la public sa nu bea. Roman Iagupov ne-a indemnat pe toti sa nu mai bem tot felul de rahaturi, dupa care a cantat Hardcore moldovenesc: "Da noi am fost la padure ai am baut jin... De atunci au trecut ani.." etc.

Imi amintesc bine de acel maraton. Un maraton al muzicii, dar si al gaborilor. Nu se stie unde era mai multa actiune, pe scena sau in public - acolo unde mentura facea ordine cu pulanul. Venisem aici cu F, vroiam sa ascultam niste muzica buna. Era un public ciudat, de la melomani, cum cei din afara ziceau rockerilor, pana la gopnici, care nu stiu cum se facea, da incepeau sa asculte si ei rock si sa uite uneori de ura lor fata de ceva mai neobisnuit pentru copii Uniunii Sovietice. Luasem o sticla de rom cu F, am reusit sa ne ascundem dupa cativa copaci si sa o bem. Ne asezasem cam pe la capatul randurilor, ascultam frumos, "fara probleme", adica fara sa sarim si sa dansam. Patanii cei mai entuziasmati au trebuit sa plateasca. Mentii faceau continuu selectia, fara un pulan in cap era greu sa scapi. Pana la urma a inceput sa ploua. Am mers pana la F, am mancat ceva, ne-am pus hainele la uscat deasupra aragazului. Peste cateva minute bluza mea se facuse pasere, a luat foc.

Cand se oprise ploaia ne-am intors la concert. Acum show-ul de pe secena era aproape insignifiant fata de ce se facea cu publicul. In afara de pulanele se mai dadeau si cu pistoale in cap, patanii erau invitati sa isi scoata limbile afara, sa vada mentura daca nu cumva s-au impuns chiar acolo. Veselie mare!

dicutie despre preotzi, imi aduce aminte de compexele prietenului lui sormea;
ultimul paragraf e dedicat lui GOPO (fara numar)

"Nici Flo nu ramanea cu mult in urma fatza de maestrii sai. El e tot timpul indragostit, da nu asa normal, ci pe bune. Are grija tare de gagica lui, asa ca o trimite in pzd ma-sii saptamanala sa-si faca controale de SIDA. I-a adus de cate ori si un hipnotizor, sa afle ce a facut acum cativa ani, cand banuieste Flo ca s-a ftt cu altul. Nu erau atunci impreuna, da de ce nu recunoaste singura crv? Asa ca Flo, pacifistul teolog, ii da pzdl de ii sare singele pe tavan si se umple camera de par. Cand am vazut prima oara camera dupa o astfel de partida am zis ca-mi bag pl in el de de ortodoxism, mai bine asa ca tat'so lui Creanga.

Cele mai faine relatii cu ortodoximsul le are Tolstoi. El a ajuns la semniar dupa ce i-a convins pe parintii sai ca e prost, ca facultatea normala nu ar putea termina. Asa sa ajungi popa nu-i nasol, ai de baut, dascalitza de ftt si cu ajutorul lui Dumnezeu si altele."