mielu.ro - blog

Duminica imi dau seama cat de cretin sunt. Cat de obosit am fost de nu am setat ora de sunat cu o ora inainte si cum .. autobuzul plecase din statie cand eu ma trezeam. Asa ca dupa 3 zile de dormit vreo 12 ore mai bag inca 7 ore ca sa ma refac.

La pranz .. nu stiu ce am facut.. am batut covoare parca.

Seara traiesc bucuria sa ma colinde cineva in romaneste, timp de trei statii. METROU!

Tiberiu ma amana pentru luni seara. Trebuia sa ma vad cu el duminica.

Poposesc intr-un bar undeva langa fosta Biserica Chiajna.

Iubesc barurile astea. Baruri cu oameni simplii, cu idei simple, cu nevoi simple.
Baruri cum gasesti in satele din Apuseni. Cum gasesti langa orice gara in care trenul intarzie in mod regulat.

Idee de "idee simpla intr-un bar din Doda Pilii" (e cu I nu cu U): "doctorul cutare, a murit, a murit personal, spiritul lui insa.. traieste!"

Nu e nevoie de fitze. Nu e nevoie de pantaloni pe care a caror stofa sa fie imprimat cuvantul CLASIC atat pe orizontala cat si pe verticala. Nu e nevoie de lantz la gat, de BMW in parcare, de celular la brau, de cinci carduri, de blana, de bauturi colorate, de maslina cu scobitoare pe post de baliza in bautura, de lumini, de lamaie taiata in doua pe marginea paharului, de zahar presarat pe gura paharului.

In barul "la spalatorie" imi bucura urechiile masa din dreapta spate si masa din stanga spate. Asta in putzinele momente in care pot fi atent. Dar cateodata mesele vorbesc prea tare ca sa nu iti atraga atentia. Expresia "ba, Vanghelie!" adresata unui tip care nu stia sa pronuntze corect nu stiu ce timp al nu stiu carui tip de acuzativ. A fost odata un tip la televizor care cules de nu stiu ce jurnal dintr-un boschet spune foarte mandru si clar lovit intr-o aripa de o suta de saniutza: "ba, nu se mai spune boschetar, se spune ... ecologist!"

Sunt bariuri ca asta din care aflii cand cineva vorbeste zgomotos, ca muia, "daca e misto", nu depinde DECAT de ce parte a pulii esti pozitionat.

In baruri din astea vezi adevaratul respect acordat angajatilor atat de patron cat si de catre cei ce servesc la mese.
In acest bar de examplu exista o toaleta pentru femei, una pentru barbati si ... "Toaleta personal" oricum aia handicapatzi nu prea au ce sa caute in baruri. Au loc rezervat in fatza la MALL.

Este locul in care daca nu intelegi ceva primesti o sticla in cap, nu tzi se explica ca si cum ar fi clauzele unui contract tiparit "in fine print". Aici, unde lupta de clasa se opresete singura in ideea ca ALA fiind mai batran ca mine o sa moara inaintea mea deci o sa scap de el deci nu are rost sa imi consum acum energiile incercand sa schimb ceva. Se rezolva de la sine, mai baga o suta ca am timp.

Maicamea ma tot freaca la creer ca ce sa imi dea de mancare. Eu am venit in Romania cu un urmatoarele ganduri:
1) SA MANANC O SHAORMA !!!
2) Sa ma vad cu cei la care tzin si care imi lipsesc
3) Sa imi iau viza de lunga sedere in CZ
4) Sa nu mai vin in Romania

Deci Maicamea pe MESS imi scrie cu vreo saptamana inainte de venirea mea in .ro, ca ce friptura sa imi faca ea. M-am enervat la culme. Asta nu e decat o frustrare a ei din cauza Doamnei Mama lui Ciprian, care la un moment dat nu stiu de ce i-a explicat mamei mele ca ea cand vine Ciprian acasa ea il primeste cu friptura. In mod SINCER si cu mana pe suflet eu i-am spus ca singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevarat, in timpul sederii din .ro, este sa simt o limba straina in gura. Maicamea s-a oferit sa imi gateasca o limba de vaca.
Totusi, daca ne gandim bine, Ciprian a fost virgin pana la varsta de 25 ani probabil ca nevoile lui in materie de limba straina erau nule deci se justifica snitzelul si friptura. Prin aceasta prisma ma-sa e o arierata ca nu stia ce sa ii puna pe masa. (pizda, fa ! - daca nu a reusit de unul singur pana la 25 ani poate ca un serviciu de specialitate nu strica)

Afara e cancer, pe o vreme ca asta cehii fac plaja. Am la mine un polar, un tricou, pantalonii de cusut. IAU la purtat bocancii ASOLO! Blugii si hanoracul meu cu RAMMSTEIN LIVE AUS BERLIN!

Eu am fost impotriva purtatului hainelor de munte in oras. La fel de bine cum sunt haine de oras si de purtat in pat. Tot pe acolo, fiecare cu farmecul lor. Nu trebuie amestecate lucrurile. Cine a facut in jartiere Creasta Baiului? DAR dupa ce am vazut ce vand astia in cehia si dupa ce m-am saturat cu varf si indesat de CAT-urile mele am zis ca o binefacere Asolo e tocmai buna pentru platfusul meu. In plus daca ii dau cu un marker negru peste galbenul literelor ASOLO o sa fie OK si pentru fabrica.

Inainte de pranz apuc sa ma enervez pe sormea care nu a inteles ca este tolerata in camera mea din rotunda nu este stapana si faptul ca a rearanjat lucrurile lasate de mine a fost o foarte mare gresala a ei, iar cu prima ocazie cu care o sa plece din casa o sa patzeasca acelasi lucru (o sa le gasesasca confetii), ca asa e in viatza .. ce tie nu iti place altuia nu face. Sa invatzam sa ne comportam in viatza prin exemple care ne vor face sa suferim si frustrari!

In fine, de fapt eu m-am intristat ca felul in care erau asezate lucrurile in doua cutii perfect aliniate era un COD MASONIC si din pacate ... l-am pierdut. Gata, iar trebuie sa muncesc, am pierdut ocazia sa fiu stapanul lumii.

Dupa o zi de program administrativ, la pranz merg la Mugur si Marius. Mugur e la aparate. Ne distram cu niste filme alb negru apoi Mugur parca citindu-mi gandurile baga o comanda de 2 shaorme. Sa ii dea Dumnezeu sanatate!

Pe strada traiam senzatia ca toti oamenii imi erau cunoscuti. Ziua trece pe nesimtzitelea si spre seara dorintza cu limba straina in gura se implineste cu varf si indesat.

Maicamea pleaca la un moment dat de acasa si cum eu plec si eu de acasa dupa o cola ma trezesc strigat pe strada cu "Alex, Alex". Raspund cu "ano" adica da in ceha. Ma asteptam la un "eu sunt monica nu ana, nenorocitule". Maicamea mi-a luat chilotzi !!! DA DA DA CHILOTZI! MINUNAT! ca la WV din dragoste pentru automobil.

In drumul dinspre aeroport acasa am folosit cu incredere telefonul mobil pentru a suna clientzii care nu isi platisera facturile dar si pentru a imi aranja exact orele programului zilnic. Seara dupa o vizita la prietenii mamei mele pe la unspe noaptea plec sa ma vad cu Brontozaurul !!! Brontozaurul, ca de obicei, cu marul la el. Il ajut sa faca niste poze la un eveniment. Iese bine treaba. Pe la ora 4 ne caram acasa.

Din pacate ceasul meu la mobile este setat pe ora cehiei deci ratez DUMINICA plecarea spre o buna prietena ce se afla in alta urbe.

Se termina late shiftul. Ajung acasa, bagajul este in mare facut. Vreau sa duc acasa niste documentatii de care nu am nici eu si nici Sorin trebuintza.

Ma uit la faranhait 911 si ma distrez la culme. Totusi ceva nu se leaga. De ce le convine arabilor ca americanii sa omoare arabi. Lor cat le iese la faza asta. In rest totul ok. Minunat. Alegeri, vrajeli, intelegeri, porcarii, afaceri, dezinformare.

La ora 1 si ceva ma apuc de mielu.ro, adaug niste materiale noi pe http://harti-carti.mielu.ro si apoi anuntz pe lista apoi schimb codul pentru http://www.mielu.ro/calatorie/cehia, refac partea cu afisarea, incerc tot felul de kestii. Merge. E ora 5. Trimit mailul pe lista si pentru updateul la calatorie. Apoi ma apuc sa fac o kestie gen statistica de downloaduri pentru harti-carti si respectiv cat cantareste in mega fiecare material. La ora 6 ies din casa. Termin totul cu 5 minute inainte sa plec.

Autobuzul alb al CZA ajunge in statie. Primesc ceva de mancare. Am rucsacul albastru si cel negru il tzin marsupiu.
Afara ploua. Pe autostrada NINGE. Beau o cola si adorm. Ma trezesc din cand in cand sa vad pe autostrada patru dungi negre corespunzand masinilor ce ruleaza pe cele doua benzi. Soferul depaseste un TIR iar eu prefer sa ma intind si sa ma culc.

Ma trezeste in Praga, grasul, imi da un telefon ca sa nu uit sa ii iau prieteni lui nu stiu ce parfum. Il injur, inchid, apoi ma uit pe geam. Imi vine sa urlu. Autobuzul rula in Praga ca pe autostrada, in fine era pe autostrada dar oricum .. era inspaimantator. La un moment dat coboara de pe autostrada pe o bretea. Se vedeau cateva masini oprite la un stop.
Gandeam: "IL tzii ?" si parca il vedeai cum vine peste masinile mici si le face ca la popice.

In aeroport totul merge ok, las bagajul fac checkin, ajung la dutyfree si il sun pe gras. Imi spune ce parfum. Groaznic, 2000 coroane. Mai mult decat 512MB ram pentru FJS. DE FAPT A FOST FOARTE TARE, plateam cu cardul, luam din duty free, aveam un bilet platit de big blue si eram strungar tot la ei.

Avioanele decoleaza fericite de pe pista uda, eu mai am de asteptat vreo 20 minute. Fac gresala sa privesc spectacolul decolarilor. Urma lasata de avion pe pista uda era identica cu cea lasata de un schior nautic pe SNAGOV. Nu ma simteam obosit si somnul de 2 ore din autobuz ma refacuse. Ma gandesc la ABAP, la erorile ABAP la faptul ca nu am gasit in viata mea un sistem care sa nu aiba macar o eroare in log. Deja ma cacasem pe mine. Parca nu eram pregatit sa o mierlesc.

Trecusem prin faza ca e ok daca mor acum cu cateva zile inainte cand plecase FRED. Dupa ce imi luasem la revedere de la el, cu un pahar de absinth in mine si o halba de bere, dupa ce el imi spusese "be good" si clipise din ochi in sensul lui de "coolness" cu care ma obijnuise in cele 2 saptamani cat a stat in fabrica. ATUNCI, in acel moment, puteam sa mor si daca muream eram fericit. Daca era sa imi aleg momentul in care as vrea sa mor acela era unul dintre ele.

Ma urc in avion. Stau pe mijloc, la palier. Un rand in spatele meu sunt doi ciriclii in varsta. O ea si un el. El a fost urcat in avion cu ajutorul unui scaun cu rotile. Ea ii cara vioara, si pentru ca picioarele lui nu mai folosesc la multe au fost folosite pentru a sprijini de jos in sus (deci pentru a sustine) o geanta enorma de voiaj cu boarfe. Ea tzine in bratze cu o imbratzisare calda VIOARA! Langa mine un englez citeste linistit cartea "The songs of the doomed." Avionul pleaca. Cat de ciudat cand stuardezele incep sa iti explice ce sa faci cand cade avionul in apa cand tu zobri pe continet. In fine.. foarte tare.

Motoarele sunt ambalate, afara bate un vant de nu se poate. Avionul incearca sa decoleze, parca este tinut pe loc de vant. Ma ofer sa cobor pana cand ii iese pilotului decolarea si apoi urc si eu. Avionul se ridica cu greu de pe pista. Consider ca asta e cel mai nasol moment din toata operatziunea. Si avionul aluneca de cur, o senzatie asemanatoare cu cea cand iei curba cu un cart si ii dai blana de la jumatea curbei. MAI RAU !!! Cand esti in spate, la coada avionului, vezi aripa de la avion cum face ca la randunica. Te intrebi cand se rupe. De cate ori a facut pana acum asa .. si daca nu cumva lipseste vreun surub.

Primesc de mancare, cer o bere. E bine. Ma relaxez. Inainte sa plece avionul un tip isi inghesuie fara nici o jena haina peste geanta mea de mana in care aveam diferite chestii care se puteau deforma plastic. Primul TZARAN ! Il pun sa isi ia haina de pe bagajul meu. Acum 4 ani singura oara cand am fost impins intr-o luna de stat in FRANTA a fost cand am vizitat TURNUL EIFEL si m-am simtit la un moment dat imbrancit. Am zis .. "ia uite-l si pe asta" si am primit si un raspuns "ce vrei ma?" - era unul in trening si adidasi, se pierduse de grup.

Ajung in Romania. Traiasca ROMATSA! Traiasca ideea de Direction Finder! Traiasca R&S! Traiasca FACTURILE care le emite ROMATSA tutor celor care intra in spatiul aerian romanesc! Traiasca bazele militare din jurul OTOPENI-ului! Traiasca baza militara in care m-am jucat eu cu un Direction Finder R&S si am ascultat cum sunt trimisi pilotzii la o plimbare mica pana la Oltenitza ca nu e inca momentul sa aterizeze. Traiasca softul cu care aveam pe ecranul de la Direction Finder exact traiectoria avionului de cand a intrat in .ro si pana am apasat eu CTRL+P. Traiasca sculele mai ieftine facute de R&S pentru cooperativa ochii si urechile cu care intr-un moment de plictiseala ascultam cum pe NTM moldovenii si arabii o ardeau foarte aiurea. Benzile politiei, taximetristilor, salvarii, radioamatorilor erau junghiuri fatza de ce se intampla pe telefonia mobila. Cum la un moment dat un moldovean e sunat de o tipa care ii spune "fa si tu niste cumparaturi" si atunci moldoveanu o invita la un tur interactiv al originilor ei + ii promite o ditamai trozneala daca nu gaseste mancarea calda seara acasa apoi inchide ca iesise amanta de sub dus.

Dupa aterizare tziganca cu greu reuseste sa convinga pe cineva sa ii coboare vioara de la bagaje. Asta poate ca folosea inca vocabularul de frantza spunand "musiu si madmazel" tuturor. Iar in avion erau cehi, englezi si niste romani.

In Otopeni.. ruscacul albastru ajunge cu greu, il iau pe sus si il arunc in autobuz, imi propun sa merg cu autobuzul si sa "strang" perlele din prima zi. E usor, 783 si 335:
spus: deschideti si la mijloc va rog.
scris: Salam Victoria cu mai multa sunca; era o reclama pe sosea.
scris: Topul super mafia & paparazii; era o revista, numarul de sfarsit de an.
spus: (3 copii discuta) Scene cu tipi si tipe facand dragoste... Orice film contine, dar nu in ultimul hal (ca cele porno).

Ajung acasa, las bagajele, ma duc sa ma tund. La coafor tipul care ma tunde este foarte afectat de povestea colegului sau mai in varsta caruia ii murise nevasta (si pe mine ma prinses firul narativ cand frizerul vaduv povestea cum rudele de la Botosani vroiau sa ii ia toate hainele nevestei, basca casa si muraturile de pe balcon) asa ca dupa ce eu ii explic ca ma intereseaza sa scap de chica ca sa nu mai arat ca solistul de la Prodigy el ma rezolva si ma tunde frumos ca si cum as fi fost de la NKOTB, moment in care ii zic ca poate e mai bine daca il uniformizeaza decat sa ma fac de ras.

GABI MATEESCU !!! are o faza geniala. In eterna cautare a unui job pe care sa il urmeze cu consecventza a primit din state o masina de tuns. Si intr-o zi isi tundea un vecin (da, da, da). La un moment dat vecinul nu stiu ce a avut de comentat la felul in care il tunsese. Ideea e ca Gabi a luat frumos masina si cu trei mutari rapide dar fine l-a ras in cap. SAH MAT. Scurt. Nu exista o continuare a povestii pentru ca nu ar avea farmec.

Ma vad cu Lucian si Claudia in prima zi apoi program "cu familia". Am ales special prietenii in prima parte a zilei si resul gastii in a doua pentru a nu ajunge suparat la intalnirile cu prieteni.

ajung in shift late la fabrica. de fapt e late shift asa ca e de bine.

maicamea ma pune sa ii duc lui Nico niste tzuica si ca sa imi cresc rata la indicele "facut lucrurile care le spune ea" am acceptat. in definitiv .. bagajul meu universal suporta aceasta abatere de comportament.

Nico proaspat racit simte mirosul de medicament si daca tot ii povestisem la degustarea de vin despre cum se face tzuica si cum in .ro exista oameni care nu beau lapte pentru ca vaca nu mananca prune.

o ard aiurea in costum, iar peste camasa am un windstoper, in picioare bocancii asolo - nefacutzi.
foarte tare! nu stiu daca corespund sau nu dresscodului dar stiu ca fara windstoper lumea nu ma "recunostea"

un tip de la suport M+W imi spune ca nu sunt "migrat" si ca sa nu fac login pe calculator inca. ii zic .. frate sunt emigrat. jos basescu. nu D.A. m-am saturat de presedintele nostru poPULAr !

calculatorul intra in noul domeniu .. ma simt ca tipul din american pie, plimband tava cu placinta prin bucatarie

18.11.02

Ce ti-as spune in lumea mea, o lume unde cuvintele inseamna exact ceea ce inseamna (!) si unde exprima aproape la perfectie trairile… Ti-as spune ca te simt aproape, ca simt o legatura intre noi, ca ma simt linistita si calma cand esti prin preajma, ca-mi vine sa te sun doar sa-ti zic “neata” sau sa te intreb cu adevarat si fara vreun motiv anume “ce mai faci”… Ti-as mai spune ca atunci cand esti langa mine imi vine in mod firesc sa te iau de mana sau sa te sarut si ca mi se pare tare ciudat ca trebuie sa ma opresc chiar inainte de a gandi una ca asta… In lumea asta a mea, toate chestiile pe care tocmai le-am scris nu ar suna ca desprinse dintr-un roman de 2 lei sau dintr-o telenovela, pentru ca aici prea putina lume e in stare sa simta asa ceva, cu atat mai putin sa o si exprime in cuvinte. In lumea asta nu exista complicatii, sau exista prea putine pentru a fi luate in seama. Aici “nu stiu ce simt” dureaza foarte putin, atat cat trebuie pentru ca ceea ce simti sa formeze un val enorm care sa mature tot ce e in plus. Aici placi sau nu placi, simti ceva sau nu simti nimic, iubesti sau nu iubesti… Iar verbul “a iubi” de aici nu are nici o legatura cu cel al oamenilior de rand… Oamenii de rand nu iubesc si n-au iubit niciodata. Ei se indragostesc si in loc sa se trezeasca prin asta ei adorm si mai adanc. In lumea asta a mea in care ma tot chinui ca o scolarita sa te aduc, a iubi inseamna o succesiune de “stari de iubire”, atat de deosebite una de alta ca nici nu-ti vine sa crezi ca e acelasi sentiment. Pana acum nici aici nu a existat iubire vesnica, doar iubiri ingropate si reinventate de fiecare data.
Ce ma fac eu, scolarita din lumea ei de vis, cand imi vine sa-ti spun tot felul de chestii de genul asta? Stii cum e sa-ti vina sa povestesti “teoria” machiajului sau a labii la inima si in loc de asta sa-ti iasa pe gura “ce-ai mai facut azi?” sau “cand mai facem machete?”. E cam ca atunci cand visezi ceva si parca ai fi constient de ceea ce se intampla, dar nu poti controla personajul care te reprezinta in vis… stii atat de sigur ce ar trebui facut pentru ca visul sa fie ceva mai bun, poate chiar perfect, dar omuletul ala – care esti tu – nu vrea sa te asculte… si te trezesti cu o boala pe el de nu-i adevarat, gandindu-te cat e de fraier si cat de fraier esti tu ca n-ai incercat mai mult sa-l convingi.
In lumea mea exista perfectiune. Aici “perfect” inseamna mai precis “perfect aici si acum”. Poate exista o anumita succesiune de momente, stari, evenimente al caror ansamblu sa-ti dea o senzatie de desavarsire, de plin, de complet… de perfect, doar aici si doar acum. Cum ar fi o dimineata in care iti dai seama ca traiesti si prin constientizarea asta traiesti si mai “tare”… si in momentul ala aproape perfect sa intalnesti o privire care sa te “dribleze de 3 ori si sa te degajeze”… sunt aproape convinsa ca nu m-ai crede ca acela a fost un moment perfect, strict momentul ala, inainte sa sa apara vreun gand care sa incerce sa aduca cuvinte ce vor strica perfectiunea… Sau cum ar fi o imbratisare, care te umple, oftezi usurat si te culcusesti, si mai lipseste doar un sarut pentru ca mementul si starea sa fie perfecte…
Acum spune-mi si mie, cum sa-ti explic eu tie teoria asta a perfectiunii? Vreau sa ti-o spun, asa – ca fapt divers, ca bucatica din mine si din lumea mea… “Si… Ce-ai mai facut in seara asta?”…
Unul dintre cele mai cuprinzatoare arsenaluri care au fost vreodata si ma dezarmezi cu o singura privire sau vorba… Asta ar trebui sa fie o problema mai mare pentru tine decat asa-zisa “amagire” care de fapt nu exista. Ma intreb cum poti fi atat de nesigur in loc sa te uiti in jur si sa vezi ce efect ai asupra oamenilor… de la cei mai… la cei mai… Pe de alta parte e poate mai bine ca nu o faci… mai bine pentru mine, evident!
Oricum… desi o faci inconstient, iti multumesc pentru ce trezesti in mine… O parte din mine care mi-e tare draga pentru ca o simt foarte aproape de cum sunt eu de fapt… un amestec de naivitate cu inocenta si vulnerabilitate, poate putin prostuta dar cu cele mai bune intentii… adultul din mine se revolta si spune tot felul de lucruri care mai de care mai mature si mai intelepte, dar scolarita se inroseste, priveste in pamant si spera ca poate maine…
Orb nu cred ca est… esti probabil orbit si speriat si sictirit ca iti tot pun diverse etichete si incerc sa te definesc… fulgi de nisip si alte alea… o fac pentru ca doar asa ma simt si tu cat de cat in control si am de ce sa ma agat… Apropo de agatat… tu chiar credeai ca nu o sa ma agat cu tot ce am de ce mi-ai zis atunci?! Poate ca pe moment te-am ascultat, dar acum…
Ma tot intreb ce vrei… cred ca pe undeva chiar nu vrei nimic acum… ceea ce nu-mi convine de loc pentru ca sunt foarte grabita de felul meu… Ma enerveaza sa trag de tine, poate chiar mai mult decat te enerveaza pe tine, si de fiecare data imi spun ca e ultima… dar de fiecare data mi se pare ca surprind un moment prielnic – care se dovedeste ulterior a fi cel mai prost moment posibil – si iar o iau de la capat… iar dup’aia am impresia ca am dat cu piciorul in ceva si te-am indepartat…
Anyway… daca ai ajuns sa citesti asta, sa nu-mi spui ca ai gasit-o…

29.11.02

Sunt un pendul in bataia unui vant continuu de emotii.
Dintotdeauna am vazut lumea si viata prin ochii altcuiva. Prin ochii tai mi-a placut cel mai mult… Dar acum trebuie sa invat sa vad singura… Dragostea nu inseamna a privi cu ochii celuilalt… “ci a privi impreuna in aceeasi directie”… Vreau sa devin vantul si sa-mi gasesc directia… Atunci, daca vei mai fi aici, te voi lua cu mine…
Ce sa mai spun cand s-a spus totul…?
…Vreau sa te iubesc…

De unde nevoia (maladiva) de a transforma cea mai nesemnificativa traire sau cel mai minor eveniment intr-o metafora?

18.12.02

Mi-e frica sa ma dau altcuiva pentru ca nu stiu ce ar face cu mine. Chiar daca tot ce iti dau se loveste de tine si cade, macar e ceva cunoscut si cat de cat previzibil si familiar.
Mi-e frica ca daca ma dau altcuiva ma voi pierde.

21.12.02

Stiai ca insemni ceva pentru mine. Vedeam asta in ochii tai. Cu privirea asta imi placea sa ma leg de tine. Acum cand te-am gonit din mine privirea ta e goala, la fel ca sufletul meu instrainat.

Iubire solo

Ma gandesc la tine din inertie. Nu exista miscare perpetua. Nu-ti mai dau voie sa ma imbrancesti cand ma opresc.

Nu stiu cine sunt. Incerc sa-mi amintesc ultimul moment cand am stiut.

3.01.03

Vreau sa te vad urat. Sa-ti vad bubele si viermii care-ti colcaie in ochi, membrele diforme si gura spurcata. Ochii nu ma asculta. Sunt handicapati de sufletul care urla de singuratate si raceala, sufletul care vrea, care doreste, care s-ar cufunda si s-ar ineca in cea mai abjecta mocirla cu cea mai mare voluptate. Ma infund in mlastina urateniei tale. E atat de intuneric ca vad numai lumini.
Esti cosmarul din care nu ma pot trezi. Piatra pe care nu reusesc s-o scot din pantof, aschia de sub piele care cu cat incerci mai mult s-o scoti, cu atat se infunda mai tare.
Obosesc din ce in ce mai rau.
Pana cand?