BATICU: Italia - attendamento nazionale

Attendamento nazionale, cum se numea campamentul în care sosisem în ajun, era organizat de Clubul alpin italian prin sec?ia din Milano, în fiecare an, de fiecare dat? îns? în alt? grup? de mun?i. Durata campamentului era de cinci s?pt?mîni ?i cuprindea cinci serii. Ac?iunea se desf??ura, deobicei, între 20 iulie ?i 25 august. În cadrul programului se executau dou? excursii de prezentare a regiunii, la care lua parte cine dorea. În aceste excursii, elevii ?colii de alpinism f?ceau ?i aplica?ii practice. Pentru alpini?tii încep?tori, dornici s? înve?e tehnica modern? de c???r?tur?, existau instructori care î?i înv??au elevii dup? un program bine stabilit. Avansa?ii aveau la dispozi?ie ghizi, pentru a-i conduce în locurile de escalad?; dar avansa?ii puteau face ?i ascensiuni pe cont propriu. Existau, de asemenea, porteuri, care duceau bagajele. Aceste servicii se efectuau, desigur, contra plat?, dup? un tarif stabilit în prealabil .

Via?a în acest campament se dovedea a fi animat? ?i plin? de voie bun?. Italienii se ar?tau foarte prieteno?i. Noi, românii, constituiam obiectul curiozit??ii tuturor celor ce plecau ?i a celor ce veneau. Nu mai v?zuser? ei pe acolo alpini?ti români ! Diminea?a, la micul dejun, am fost a?eza?i cam la mijlocul unei laturi a mesei, stînd cu spatele în exterior, a?a c? aveam în fa?? rîndul de la masa noastr? ?i cele dou? rînduri de la masa vecin?. În dreapta era latura scurt? a acelui U, unde st?teau conduc?torii campamentului. În stînga aveam pe Costic? Conte?, lîng? care s-a a?ezat o familie de medici, interesa?i s? ?tie ce se mai întîmpl? prin România. Erau evrei fasci?ti. Sus?ineau c? fascismul nu avea caracter antisemit (?!). În dreapta mea st?tea un tîn?r care o iubea pe fata proprietarului restaurantului. Aceast? ordine a fost p?strat? tot timpul cît am stat în campament. La prînz ni s-au servit, printre altele, ?i tradi?ionalele macaroane. Cînd s? le mînc?m, am observat c? mai mul?i b?rba?i ?i femei se uitau la noi. M?rturisesc c? nu ?tiam s? m?nînc macaroanele ca italienii. Ca s? nu ne facem de rîs, i-am spus lui Costic? s? fie atent la mine ?i s? m? imite. El m-a ascultat, stînd de vorb? cu cel ce ocupase locul în stînga lui, dup? ce am intrat eu în vorb? cu amicul meu din dreapta, „Romeo". Am procedat a?a ca s? vedem cum m?nînc? peninsularii macaroanele, s? le fur?m „taina" ?i s? nu d?m satisfac?ie curio?ilor. Tactica ne-a reu?it, deoarece în vreme ce noi conversam cu vecinii, ceilal?i comeseni nu au mai avut r?bdare s? a?tepte. A?a c?, observînd cum procedeaz? ei, am înfipt furculi?a în macaroane, am înc?rcat-o, am ridicat-o aproape deasupra capului ?i am început s? sorb. Conte? m? imita întocmai. Uitîndu-se la noi, gazdele cele curioase s-au pornit pe un hohot de rîs. Noi ne-am p?strat calmul ?i seriozitatea, pref?cîndu-ne c? nu ?tiam cauza hazului lor. Am înfipt din nou furculi?a în macaroane. De data aceasta n-am mai înc?rcat-o pîn? la refuz. Am înf??urat pe ea macaroanele ?i, a?a, am început s? le mînc?m. Efectul a fost invers decît cel a?teptat: n-au mai f?cut haz; dimpotriv?, au crezut c? noi eram cei ce ne distr?m pe seama lor ! Ca b?utur?, am fost servi?i cu un vin ro?u. I se spunea „Chianti vero e fresco". Rece era, c? sticlele fuseser? ?inute în apa pîrîului, dar b?utura se situa departe de Chianti ! Totu?i, era bun?.