mielu.ro - blog

Un nume foarte frumos, o persoana a carei casa m-a fascinat cand eram mic, era un apartament intr-un bloc de 10 etaje, la etajul 1 sau 2, afara se vedeau foarte multi copaci si in apartament era racoare si semi-intuneric, iar camera de zi in care primeam de fiecare data o farfurie cu dulceatza de cirese amaruie si un paharel de cristal plin cu apa este una din amintirile care mi-au ramas din copilarie.

Sinica si-a pierdut sotul acum 8 ani si de 8 zile si-a pierdut si singurul ei copil. A ramas in schimb cu o nora care de pe patul de spital, ii face tot felul de mizerii. (in principiu vrea sa o dea afara din casa, desi in cursa spre un mormant, nora o sa iasa pe primul loc - avand cancer).

Si Sinica, la cei 90 ani ai sai ia lucrurile incet ca si cum viatza dureaza o vesnicie, iar mai nou are doua lucruri pe care le doreste:
1) sa fie mai senila (mintea ei merge ceas, o usoara senilitate ar ajuta-o sa doarma mai bine si sa treaca mai usor prin uitare de traume)
2) Sinica, desi un om foarte bun, zice "eu nu vreau ca nora mea sa moara, eu vreau sa o vad cum se chinuie", un gand crestinesc ce se poate ierta prin spovedanie, bineintels.

si gata.

gata, gata, gata, gata .... da!

trei luni si ceva s-au stins. vai ce frumos. totul este ok.

zambesc in fiecare zi, fara sa fie vreo problema sau vreun gand ciudat.
e minunat ca mi-am dat voie sa ma desprind de raul la care m-am conectat atata timp.

Mateiutz iubeste rasul meu, rade exact la fel daca ma aude si il starnesc, iar cand ma revede incepe si zambeste.
Si uite asa, dupa ce l-am carat pe Mateiutz in spate pretz de cateva ore, am inceput sa facem exercitii de mers, si incredibil Mateiutz a facut cativa pasi singur. Catziva, terminatzi in mainile mele, ce il prindeau in timp ce el cadea acrobatic

Iar pentru mine ziua asta e foarte faina, cu multi pini banatzeni si cu doua vise "montane" vechi de 10 ani realizate.

Visele nu trebuiesc visate, trebuiesc traite, multe lucruri descrise de altii se reflecta altfel prin prisma personala.
Iar pozele nu spun nici jumatate din poveste...