mielu.ro - blog

17.01.03

Nu ma mai leaga nimic de nimeni. Energie necanalizata care inteteste valurile derivei, sau ajuta vantul care ma impinge intr-o directie pe care abia astept s-o descopar.
Pentru prima data nu vreau pe nimeni. Imi vreau doar prietenii si familia si sa fiu lasata in pace, in ritmul si directia mea.
Sunt mai obosita ca oricand. Ma mir si ma intreb care imi sunt limitele.
Nu vreau sa ma mai dezbrac in fata nimanui.
Vreau sa-mi inchid comoara inauntru si sa ma bucur ca doar eu stiu de ea, pentru ca sunt singura care o poate cunoaste si intelege si aprecia pentru faptul ca nu va putea fi niciodata cunoscuta in intregime.
Nu mai vreau sa fiu goala, pentru ca desi resimt jena, nimeni nu-mi poate vedea goliciunea.

23.01.03

E ca un vis… nu un cosmar, doar un vis urat… Vad cum se apropie stalpul, am piciorul adancit in frana, una cu pedala, rotile scartaie, deja nu le mai aud, iar masina continua sa goneasca spre stalp… Stalpul se transforma intr-un copac secular… parca ma simt mai bine asa. Parca a ma infige intr-un copac imens si stufos imi satisface mai mult vanitatea decat a intra intr-un stalp. Am renuntat sa mai trag de volan pentru ca masina avanseaza nestingherita spre copac. Nu pot sa nu il strang totusi, atat de tare incat imi trosnesc degetele. E nostim : pe ele le aud cum trosnesc, unul cate unul, in timp ce franele fac un zgomot infernal pe care il stiu dar nu-l percep. In fiecare secunda simt impactul care imi zdruncina ingrozitor tot corpul, insa masina n-a atins inca pomul. Pe masura ce trec fractiunile de secunda si secundele si minutele si orele si anii, cu fiecare clipita impactul e mai puternic si durerea mai mare. Trec prin copac, desi simt ca el a trecut prin mine. Masina cade in mare cu un “pleosc” dizgratios. Mainile nu mai sunt crispate, dar se agata din inertie de volan. Ma uit prin ceata sarata din jurul meu si ma simt usurata. Ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ies. As ramane. Ma intreb ce ma impiedica… ce m-ar putea impiedica sa raman pe scaun, cu piciorul pe frana, cu mainile infipte in volan, alunecand usor spre fund? Sunt linistita. Visul nu e chiar asa rau. Cosmarul incepe abia cand sunt trasa afara, tarata din ceata aia prietenoasa si materna intr-o lume in care gravitatia mi se pare ingrozitor de violenta.

Lasati-ma sa dorm in ceata matii, in adancul ei. Va anunt eu cand sunt gata sa ma intorc pe pamant ca sa fiu trasa in jos. Lasati-ma sa cad. Eu decid cand sa ma ridic. Eu ar trebui sa definesc “destul”… chiar daca voi habar n-aveti pana unde pot sa cad si cat ma pot ridica.

As vrea sa pot croi oamenii din jurul meu pe masura. Unii pe masura mea, altii pe masuri mai mari. M-am saturat de oameni stramti, ingusti, saracaciosi. E frustrant sa-mi vad masura, dar sa n-o pot purta. E chinuitor cand oamenii pe masura ta nu se lasa purtati. E deprimant cand gasesti omul pe masura ta si descoperi un defect care il face de nepurtat. Sau cand patezi, sau rupi un om. Sau cand gasisei omul de masura perfecta si iti dai seama cu stupoare ca te-ai schimbat si nu-l mai poti purta.

Am in mine un bulgare de foc, infasurat intr-un bulgare de gheata, care la randul lui e invelit in vata. Nu-mi da pace. Tot astept ca in orice moment sa ma mistuie focul, sa simt ceva violent si tangibil, sa-mi pot striga o suferinta concreta si descriptibila. In loc de asta, valuri de cald si rece, atenuate intr-un moale libidinos si gretos de vata. Ca atunci cand dai cu toata forta un pumn intr-o perna, si in loc de durere si zgomot, doar furie crescanda si un sunet infundat.
Cand beau sau fumez, stapanesc focul sau gheata si le imprastii pretutindeni in jurul meu. Cand ma trezesc a doua zi ma sufoc in vata.

24.01.03

Varful de lingurita pe care nu poti sa te abtii sa-l pui desi stii ca ai pus exact cat zahar trebuie. Ultimul paragraf pe care il citesti inainte sa adormi, desi ochii ti s-au inchis deja si nu mai poti gandi. Ultimul fum pe care il tragi din tigara desi stii ca o sa-ti arda buzele si nu vei simti decat filtrul. Galbenul pe care il arzi la stop desi stii clar ca atunci cand treci va fi rosu. Ultima haina pe care o indesi intr-o valiza, ultima inghititura dintr-o farufurie cu o inghititura prea plina. Ultima doza… de orice. Un ultim sarut, poate in speranta unui inceput pe care nici nu stii daca ti-l doresti, eventual stii doar ca vrei sa ti-l doresti. O viata intreaga de ultime frimituri care nu fac decat sa te goleasca si mai mult, picatura cu picatura, pana la un ultim strop, in plus.

Ma schimb si ma sperii. Ar trebui sa stiu dinainte cine o sa ajung. Ar trebui sa stiu mai bine cine sunt. Ar trebui sa stiu cel mai bine cine am fost.
Am fost o gramada de oameni, o gramada de locuri, o gramada de amintiri. Am fost vaga ordine si succesiune dintre toate gramezile astea.
Sunt o gramada de confuzie. Un snop de trecut legat la un loc de necunoscutul viitorului. Sunt o gramada de oameni care nu-si gasesc locul si care au prea multe amintiri.

Nu stiu daca totul a inceput din cauza cuiva care m-a legat. Cert e ca de cand ma stiu, incerc cu disperarea unui muribund sa ma leg de orice si de oricine. Sprijinul meu pentru a muta universul e Celalalt.
M-am lovit de un stalp si am uitat cum e sa te legi. O parte din mine se chinuie sa-si aminteasca, gaseste obiectul de care sa se lege, dar din fericire nici ea nu mai stie cum.
Asa am inceput sa ma gasesc. Urmaresc un fir la capatul caruia va trebui sa ucid o fiara… sau mai multe.

Oameni extraordinari isi umplu buzunarele cu gunoaie sigure in loc sa se uite unii la altii. Probabil ca ii orbeste duhoarea.

Totul e vata. Problema cu vata e atenuarea, senzatia ca totul se aude si se simte infundat. Asa ajunge sa nu mai conteze ce faci, pentru ca orice ai face e atenuat, parca simulat, oricat de mult te-ai stradui sa-i dai forta. Vrei sa te bucuri TARE, sa suferi TARE, sa iubesti, sa urasti, sa fii indiferent, orice, doar TARE. Pana si dezgustul ca nu reusesti sa nasti decat copii morti e atenuat.

Iti multumesc ca e atat de usor sa fiu ca tine (B)

Iti multumesc ca ai trezit in mine exact ce-mi trebuia. O cale spre mine. (C)

Te iert pentru toate datile in care m-ai fortat (V)

Te iert pentru toate datile in care m-ai facut sa ma dispretuiesc (B1)

Iti multumesc ca m-am vazut atat de frumos prin ochii tai (B2)

Iti multumesc ca ma cunosti atat de bine (J)

Va multumesc ca m-ati facut. Va iert pentru ca nu va mai puteti privi ca intr-o poza alb-negru de pe un birou.

26.01.03

Asteptare. Daca dormim jumatate de viata, cealalta o asteptam. Astept un tren, astept un film – sa inceapa, sa se intample ceva, sa se termine – astept sa se incalzeasca apa, sa se raceasca… Astept oameni, sa vina, sa vorbeasca, sa se schimbe, sa plece, sa se intoarca. Astept ca tiparul de pe perete sa inceapa sa-mi spuna ceva. Astept sa incep sa vad forme in nori. Astept sa inteleg, macar sa incep sa inteleg… ceva, pe cineva, pe mine, ce mi se intampla. Sunt intr-o camera mica cu pereti capitonati si imi inchipui ca daca am rabdare si astept n-o sa ma sufoc, n-o sa ma mai sugrum singura cu brate impletite, o sa incep sa vad modele in captuseala peretilor care nu vor mai fi asa tari si ma vor lasa sa respir. Astept sa se risipeasca ceata.
Asteptarea este incetarea luptei, sau o pauza in care te gandesti daca merita sau nu sa mai lupti. Asteptarea este aparare. Daca te hotarasti sa astepti refuzi sa simti, refuzi nerabdarea, refuzi deznadejdea, doar astepti. Adica doar esti acolo si cel mai activ lucru pe care il poti face este sa-ti indrepti privirea intr-o directie.
Amagirea. O asteptare fortata. Iti indrepti privirea atat de tare intr-o directie incat incepe sa te traga. Iti tradezi asteptarea inaintand.

"In fisierul “recente”, sunt textele mai reprezentative pentru ultima perioada, pentru ce era in capul meu cu putin inainte sa (vreau sa) vin la tine.

In „diverse” e un amestec de ganduri, scrisori netrimise pentru „diversi”...

Lectura placuta!

Sandra"

acum vreun an sau doi am pus "mana" pe 3 fisiere foarte tari, ale unei tipe foarte tare care din pacate s-a tratat; foarte nasol a distrus ditamai potentzialul, a rupt o floare care, din aceasta cauza, nu o sa se mai gaseasca acolo anul urmator.

acel "vin la tine" nu imi era adresat mie ci unui psihanalist ce stiu eu?!?

in fine. m-am tot gandit ce sa fac cu ele si "revazandu-le, azi" am ajuns la concluzia ca merita bagate in blog cu precizarea "sandra" inaintea titlului.

intro: la un moment dat Laur vine si incearca o discutie cu noi. devin brusc receptiv si incepem sa vorbim despre cei 7 ani de acasa. cei 7 ani de acasa sunt o personalizare pe localitatzi a user-manualului fiecarui continent cunoscut sub numele de Biblie, Coran si asa mai departe. prima idee e sa dam drop la cei 7 ani de acasa pentru ca in primul rand au venit de la persoane nascute dupa razboi si crescute in comunism deci chiar nu sunt principii santoase dupa care sa ne ghidam. gabi supraliciteaza momentul si ii arata blogul meu si il pune sa citeasca

gabi: ce zici mateescule ?
gabi:
gabi: sadistical sa ii arat blogu
gabi: huh ?
alex: frate esti bolnav
gabi:
gabi: stiu
gabi: din pacate nu am gasit inca tratament
gabi: probabil un topor in cap sau ceva ma vindeca
gabi: hahaha
alex: cred ca laur o sa doneze
alex: de acum inainte
alex: pentru fundatziile care se ocupa de nebuni
gabi: hahaha
gabi: da
gabi: oricum cred ca a fost sincer afectat
gabi: chiar daca nu recunoaste
gabi: BAH A AVUT TUPEU SA ZICA CA A FACUT SEX CU VREO 3 TIPE INAINTE DE ASTA
gabi: ahahhaa
gabi: asta a fost cireasa de pe tort.
alex: da frate
alex: e de bine
gabi: mda...
alex: oricum e un caz pierdut
gabi: nu imi place ca nu isi recunoaste slabiciunile
gabi: dap
gabi: e un caz pierdut
gabi: daca nu ar fi cu aia...
gabi: l-am corupe
gabi: zic eu
alex: frate faptul ca e cu aia e motiv sa se lase corupt
alex: daca ma intelegi
gabi: da..
gabi: dar nu din pct. lui de vedere
alex: nimeni nu e perfect
alex: iar noi suntem oligofreni
gabi: corect
gabi: ahaha
alex: oricum l-am facut sa isi ceara scuze
gabi: da da... alta fraza geniala
alex: saracul
gabi: corect
gabi: hahahaha
alex: cum cacat l-am facut sa isi ceara scuze ?
alex: TOT EL sa isi ceara scuze ? sunt diabolic.
gabi: si-a cerut scuze
alex: twice
gabi: dar el chiar credea ce zice
alex: pentru TOT !
gabi:
gabi: dap
gabi: owned
gabi: adica frate...ii arat blogu
gabi: in care scrie cacat cu polonicul la greu
gabi: si omu` isi cere scuze
gabi: AHAHAHAHA
alex: incepe sa imi placa
gabi: sclav am fost si sclav sunt inca
gabi:
gabi: dap
gabi: viata e frumoasa.
gabi: educatia lui nu prea face mult
gabi: daca il invartim cum vrem noi
gabi: bai sa inteleg ca maine nu ne vedem ?
alex: nu frate
alex: vacantza
gabi: aham.
gabi: bine tata
gabi: drum bun, distractie placuta
alex: tzine minte .. la 8pm si 6:30am
gabi: si toate sa mearga asa cum iti doresti
alex: sper
gabi: da...
gabi: 8 pm si 6:30 am
gabi: nu mi-ai dat si parolele
gabi: sunt in baza de date sau fug dupa ele ?
alex: sunt defaultele
gabi:
gabi: ok
gabi: tu ai zis "sa te speli pe dinti ?"
gabi: ahahha
alex: da frate
gabi: cand era laur langa tine ?
alex: putzea
gabi:
gabi: ouch
alex: da tata
alex: dar e adevarat
gabi: poate nu a bagat nimic in gura demult
alex: adica nu poti sa spui adevarul si sa iti puta gura
gabi: stii ca incepe sa se imputa bacteria daca stai nemancat
gabi:
alex: si chiar m-a deranjat
gabi: ca ii putea gura ?
alex: da
gabi: pai poate nu a mancat bai
gabi: si i s-a stricat bacteria
gabi:
alex: nu stiu tata
gabi: oricum exista goomi
alex: dar sa isi ia un colgate 24
gabi: goomitza
gabi: haha
alex: sau colgate 48
alex: sau colgate 72
gabi: hahaha
gabi: stai bai ca nu e colgate cu viagra
gabi: oricum putea sa pastreze o distanta respectabila
gabi: chiar daca ii putzea gura
gabi: oare cu gura aia o saruta pa cornelia ?
alex: da
gabi: sigur...
alex:
alex: apropo de o sugi
gabi: mmm
alex: a trebuit
alex: sa intru pe blog
alex: si sa sterg aia cu o sugi (din ultimul post)
gabi: de ce ?
alex: ca sa nu moara asta de inima
gabi: hahahah
alex: ca m-am gandit la sotzioara lui
gabi: pai a citit-o
gabi: sau nu
gabi: nu stiu
alex: nu frate!
gabi: ah !
gabi: ai dat tu refresh
alex: ca am dat ctr+r
gabi: smart move
alex: exact
gabi: sper sa nu fi citit
alex: nu a citit
alex: SI sper
alex: ca macar atunci se ataca
alex: altfel frate
gabi: hahahah
alex: e DOOMED
gabi: ar fi lame rau de tot daca a citit
gabi: si nu reactioneaza..
alex: da

Incepand cu acest prim numar al anului 1938, Buletinul Alpin reintra sub conducerea Asociatiei A.D.M.I.R

Datorim cititorilor o lamurire cu privire la aceasta schimbare si nu ne vom sfii sa spunem lucrurilor pe nume asa cum am facut intordeauna.

Buletinul Alpin ca idee si ca prima realizare a unui gand indrazet s-a nascut in anul 1933, din nevoia simtita de conducerea Asociatiei noastre de a deschide orizonturi noui desvoltarii turimsului alpin printr'o pulicatie de specialitate.

Dupa un an de aparitie regulata, au inceput a se ivi pentru noi, probleme de ordin mai mult constructiv decat contemplativ. Se simtea nevoia unor imediate realizari de ordin practic - pe teren - si conducerea Asociatiei A.D.M.I.R. nu se putea angaja pe mai multe cai, fara ca vreuna din ele sa nu fie deviata de imprejurari.

Optand pentru o perioada de imediat constructivism, ramanea in joc soarata insasi a acestui Buletin Alpin; nu am sovait astfel nici o clipa de a da problemei o solutie practica, trecand temporar redactarea revistei unui grup de alpinisti, pana cand noui conditiuni favorabile se vor fi ivit.

Astazi, dupa patru ani, opera constructiva a Asociatiei noastre este inchegata. Cu patru case de adapost puse in functiune - dintre care cea mai mare (Casa Babele din Bucegi) este fala drumetiei romanesti, a doua (Casa Radu Negru din Piatra Craiului) transformata si marita - este cel mai pitoresc adapost din muntii nostri, iar celelalte doau (Casa Vlad Tepes dela Cumpana-Arges si Casa Voina A Negulici din Iezer-Muscel) sunt asezate in puncte de mare viitor; cu trei terenuri in deplina proprietate ce asteapta sa fie utilizate; cu 240km de marcaje noui la activul nostru, revenim cu totarare si incredere la publicarea Buletinului Alpin.

Am fost obligati sa luam aceasta masura si de imprejurarea ca in ultima vreme soara insasi a revistei era in joc.
In adevara, Buletinul Alpin aparea in conditiuni care puteau indeparata interesul turistilor dela ideea unei reviste de specialitate. Inceput ca pulibicatie trimestriala, el aparea in ultimi ani cu mari intarzieri iar in 1937 apare numai in doua numele. Buletinul Alpin, desi conceput ca revista de aplinism integral, se indepartase in ultimul timp prea mult catre tehnica alpina; aceasta orientare unilaterala ar fi dus la o specializare extrema, contrara ideei de la care pornisem si daunatoare publicatiei, amenintata sa-si rastranga materialul si sfera de cititori.

Faptele erau de natura sa slabeasca legatura dintre Buletinul Alpin si cetitorii lui si sa acrediteze parerea ca muntii nostrii nu merita o revista a lor.

Nu cercetam cauzele starilor de fapt mai sus aratate. Nu punem la indoiala buna credintza si ravna celor ce aveau raspunderea ducerii mai departe a revistei ce le incredintasem. Dar nu puteam lasa sa dispara ideia initiala, fara ca, prin aceasta sa nu dezertam de la datoria noastra.

Reintrand acum in normal, fagaduim cetitorilor ca, in schimbul sacrificiilor ce le cerem, sa aparem cu regularitate matematica de patru ori pe an, sa orientam din nou publicatia pe drumul ei firesc, spre a servi unor mase de turisti cat mai diverse si sa asiguram continuitate aparitiei Buletinului Alpin.

Exemplul realizarilor noastre de pana acum constituie garantia ca angajamentele ce ne luam in momentul de fara vor fi implinite.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

A.D.M.I.R.

ULTIMA OARA si inca o data ! AM promis dar LAURENTIU ma inspira!

Era un conflict gen Laur era super nervos pe Gabi ca asta nu stiu ce a zis de nevastasa. De fapt Laur tot zicea de nevasta lui Gabi si atunci Gabi a zis si el de nevasta lui Laur gen: "macar eu am nevasta, nu o maimutza".

ORICUM LAUR furios !!! LAUR se indreapta spre GABI, deja vedeam cum o sa sara sange din Gabi; opresc muzica, blochez consola, urmez toate procedurile din safety regulations, ma pregatesc de FIRST AID pentru primul cazut. La mine FIRST AID-ul e un fel de "primul cazut, primul servit ! indiferent de orientare sexuala, sex, rasa, religie si convingeri politice".

LAUR se aproprie .. minunat, deja sunt pregatit, desi am o mare incredere in expresivitatea limbii romane incepusem sa ma indoiesc ca vor exista cuvinte care sa descrie si exprime frumusetea maceluli ce va urma si eroismul in lupta al celor doi; cafeaua, cei 2 l de cola din ultima ora sunt in mine niste nimicuri pe langa adrenalina ce o emanau porii lui LAUR, ochelarii sunt aburiti de furie, ramele sunt inrostie, pe mocheta raman urme negre ca de parjol iar fiecare pas facut de LAUR este o amenintarea la tot ce inseamna misto, katerinca, glume proaste. Era clar ca GABI intrecuse masura si trebuia sa fie pedepsit asa ca LAUR ajuns in dreptul lui GABI, era gata de actiune! Spune "ba, tu sa nu te iei de nevastamea, ca se pune pe tine si iti da una de nu te vezi!"

M-AM CACAT PE MINE DE RAS. Adica EA frate, nu EL. BAI MA LASI? Si daca sunt cuminte si te las in o sa pace, ce imi face drept multzumire ?

Dupa care a trebuit sa adaug .. "numai pe tine te duce in lesa!". Dar LAUR deja plecase.. batuse retragerea..

... and the saga goes on!