Entries by Iancu Rasta

cateva poze facute cu ocazia unui no-sex weekend in piatra craiului...
pana mea, era aproape clar ca o sa merg in pc. inainte sa plec din tzara am vrut sa termin cele 4-5 tasee marcate ramase nevazute.
mai am si un traseu in bucegi. probabil ca in zona aia o sa ma misc, curand.

prima iesire nu s-a lasat cu consum mare de calorii, mai mult de amintiri.
razvan a mers cu mine la o tura cu bicicleta, am mers pe forestierul spre rudaritza si am dormit privind stele.


aproape gol



marsh la produs



fuga prin porumb



who's your daddy ?

nu am facut politie politica, ochiul meu stang vede mai multe ca cel drept, clona, memoria mea e cu mine doar intre 06:00 si 22:00, in restul timpului nu, as prefera sa vorbesc despre vreme, global warning;
orice solutie temporara devine permanenta, azi am raspuns la telefon, nu orice amestec de aer + gaze va arde; cutele pielii bolborosesc de rautatea ascunsa in interior; presiunea gandurilor striveste capul cu lovituri repetate de perete; un vanator imi explica etica vanatului pasarilor, cica nu e fair sa le impanezi cu plumb cat timp sunt pe pamant ci doar cand zboara, ca atunci zborul la pasare e mai arma ca AGul;
un bucatar avea trecut in contract sa isi aduca propriile cutite cu el cand intra in tura; corpu duce psihicul;

Mike... mike is cool.


E clar ca acum scriu pentru refulare. Pentru decompensare. Pentru ... terapie.

"Agent Smith: Can you hear me, Morpheus? I'm going to be honest with you. I hate this place, this zoo, this prison, this reality, whatever you want to call it. I can't stand it any longer. It's the smell. If there is such a thing. I feel.. saturated by it. I can taste your stink. And every time I do I feel I have somehow been infected by it, it's repulsive. I must get out of here. I must get free and in this mind is the key, my key. Once Zion is destroyed there is no need for me to be here, don't you understand? I need the codes. I have to get inside Zion, and you have to tell me how. You are going to tell me or you are going to die. "

Lucian putea sa judece dupa cat de mult stiam din acest citat si unul nescriis dar in transcript undeva deasupra acestuia daca sunt ok sau nu. Numarul cuvintelor nimerite, ca la darts, cu cat era mai mare cu atat punctajul starii mele de nefericire era mai "clar".

Mike este un neamtz, la fel ca si Olaf, un tip care stie exact cuvintele pe care eu le stiu inexact, un tip care poate spune despre multi ca nu au accent si care poate simti dupa un anumit accent o anumita regiune in care te-ai nascut.

Bogdan avea fatza de Olaf niste sentimente care le-as putea eu avea fatza de cineva care mi-a gresit. Mike difera de Olaf prin faptul ca are cu 70 kile mai mult la aceeasi inaltime si prin faptul ca nu poarta aceeasi ochelari rotunzi si cu rame ciudate. Mai are o facilitate inclusa gratuit in placearea de a il cunoaste ... rade, are un simt al umorului. Nu stiu cum a reusit sa il capete, dar in fine, i-a impresionat pe baieti cu diferite faze. Spre deosebire de Olaf, Mike mai face o faza... si-a tras nume americanesc si mai mult .. o arde cu fum, fum... verde.

Ce as putea sa mai compar .. Romania cu Cehia. Groaznic.
O tovarasa mi-a spus ca nu e bine sa compar, ca asta ma strica. Ca nu sunt toate gaini, mai sunt si vaci.

Ce ma deranjeaza la Romania dupa Cehia:
1) faptul ca imi cere lumea: Nu aveti o mie sa va dau cinci ?
2) e ciudat sa vezi lumea ca alearga dupa autobuz.
3) e ciudat sa constati cum catzeii pot defeca si pe trotuar.
4) cetatzenii pot arunca PETuri pe jos fara nici o pasare, in vazul tututor. nu e nici o rusine.
5) lumea vorbeste. lumea birfeste. pensionarii sunt prezenti.

O faza despre care nu am scris in blog, desi s-a petrecut acum cateva luni este o faza cu o cehoaica.
Era o tipa batrana. Eu treceam pe langa casa ei in fiecare zi dupa ce ieseam de la job. Partea interesanta e ca de fiecare data cand era soare afara o gaseam iesita pe un scaun cu rotile fix pana la pres. Picioarele ei atarnau in imponderabilitatea artificiala oferita de scaunul cu rotile fix deasupra presului. Am zis de multe orici ca ii fac o poza si ii spun "as far as I can go". Exact asa. O persoana care isi realiza handicapul, probabil traia ... "gloria lui" si care se lupta pana la granitza de netrecut a pragului si a treptelor. Pana la marginea dintre posibil si realitate. Dintre real si vis. Dintre.

Ziarele. Imi par absolut de trei lei. Nu de 10 cu cat se vad. Sunt absolut gretzoase.

(greetings lu mihai for za pic)

Ungurul Gury sta singur la o masa, la crisma din sat.
Neavind ce face, trage cu urechea la Gheo si Vasile, aflati la alta masa:
Gheo - Ma Vasile, grea e viata asta, ma. Hai sa mai bem o palinca.
Vasile - Asculta la mine, Gheo, futi, nu futi, vremea pulii trece. Hai noroc!

Gury se gindeste- Istenem, Istenem, eu credeam ca romanii is prosti, dar Vasile are mare dreptate.

A doua zi, Gury se intilneste cu Janos la cimp:
Ma Janos, hai sa-ti zic o vorba, ma. Tu stii ca viata-i grea, ma Janos, ma?
Janos- Ioi, ioi, e grea, Gury. Da de ce ma-ntrebi?
Gury (cu un aer de filozof): -Pai ma Janos, asculta tu la mine: Futi , nu futi, vremea trece, ma pula!