Inainte

Concursul

Premierea

	Aveam senzatia ca trebuie neaparat sa am un plan precis. Orice, numai sa fie precis. Mai erau si banii, dar nu ma mai interesau. Vor reveni matusii Annie si lui Mabel. Miranda vorbea de o donatie pentru copii, dar atunci era deja pe jumatate inconstienta. Ce vroiam eu puteam cumpara cu bani. Daca as fi avut cu adevarat ganduri murdare, nu mi-as fi dat osteneala, m-as fi multumit sa ma duc la femeile despre care citesti pe firmele din Paddington si Soho si ele ar fi facut ce le ceream eu. Nu poti cumpara fericirea. Cred ca am auzit-o pe matusa Annie spunand-o. Ha, ha, ma gandeam de fiecare data, ce-ar fi sa incercam inainte sa vorbim. Ei, uite ca am incercat. Pentru a fi fericita, ce-ti trebuie neaparat e sa ai noroc. E ca la pronosport - mai rau, caci nici macar nu exista echipe bune si echipe proaste, nici pronosticuri posibile. Nu poti spune cum se vor intampla lucrurile. Doar A contra B, C contra D si nimeni nu stie ce sant A si B si C si D. De aceea n-am crezut in Dumnezeu. Cred ca nu suntem decat niste insecte, traim putin, dupa care murim si asta-i tot. Natura n-are nici un pic de mila. Nu exista nici Viata de Apoi. Nu exista nimic. Pe la trei mi se inchideau ochii, asa ca m-am dus sa mai dorm pentru ultima oara. Stateam lungit in pat, imaginand totul, imediat dupa sculare drumul la Lewes, intoarcerea, focul ca sa ard fotografiile, incuierea usilor (dupa o ultima privire asupra colectiei mele), dupa care voi cobori. Ma astepta acolo jos. In scrisoarea catre politie am sa spun ca ne iubeam. Ca ne intelesesem sa ne sinucidem. Va fi "Sfarsitul". Dar s-a intamplat ca lucrurile sa ia cu totul alta intorsatura. Nu m-am trezit decat dupa zece. Era tot o zi frumoasa. Am luat micul dejun si m-am dus la Lewes, am cumparat aspirinele si florile, m-am intors si m-am dus jos si atunci m-am gandit sa mai arunc o ultima privire asupra lucrurilor ei. Noroc ca am facut-o. I-am gasit jurnalul de unde se vede ca nu m-a iubit niciodata, tot timpul nu s-a gandit decat la ea si la celalalt barbat. Oricum, de cum m-am trezit din somn am inceput sa am idei mai rezonabile. Asa sunt eu: seara la culcare nu vad decat partea neagra a lucrurilor si ma trezesc cu idei diferite dimineata. Ideile mi-au venit in timp ce luam micul dejun - fara sa le caut, mi-au venit singure. Cum sa scap de cadavru. M-am gandit ca daca nu muream peste cateva ore, as putea face asta si asta. Aveam o multime de idei. Ma gandeam ca mi-ar fi placut sa dovedesc ca se poate face. Ca nimeni nu va descoperi nimic. Era o dimineata minunata. Locurile din jurul Lewesului sunt foarte frumoase. Ma mai gandeam si la faptul ca ma comportasem ca si cand as fi omorat-o eu, dar, la urma urmei, murise ea. Un doctor cu sigurata ca n-ar fi putut face mare lucru, dupa parerea mea. Boala era prea avansata. Altceva care mi s-a intamplat si azi la Lewes, o adevarata coincidenta, tocmai ma indreptam spre florarire, cand o fata in salopeta a traversat la semafor unde ma oprisem sa las lumea sa treaca. O clipa, am avut un soc, mi se parea ca vad o stafie, aveam acelasi par, doar ca nu era asa lung; vreau sa spun ca avea aceeasi statura si acelasi mers ca Miranda. Nu-mi puteam lua ochii de la ea si a trebuie sa parchez masina si m-am intors pe drumul pe care o luase si am avut norocul s-o vad intrand la Woolworth. Am intrat dupa ea si am descoperit ca lucreaza la raionul de dulciuri. Am venit acasa cu cumparaturile si m-am dus jos s-o vad pe Miranda si, de fapt, sa asez florile; imi dadeam seama ca nu eram in starea de spirit necesara pentru partea a doua si m-am gandit ca as face mai bine sa chibzuiesc cu grija si dupa aceea, oricum, am gasit jurnalul. Zilele au trecut, sint trei saptamani de atunci. Bineinteles ca nu vroi mai avea niciodata alta invitata, desi acum, ca matusa Annie si Mabel au hotarat sa ramana la Antipod, nu ar fi nici o dificultate. Totusi, din simpla curiozitate, de atunci am studiat toate problemele ce se vor ivi cu fata de la Woolworth. Locuieste intr-un sat, tot in afara de Lewes, dar in partea opusa, intr-o casa cam la patru sute de metri de statia de autobuz. Trebuie sa o iei pe o poteca peste camp ca sa ajungi la ea. Cum sa spun, ar fi posibil (daca nu as fi invatat lectia). Nu e la fel de frumoasa ca Miranda, bineinteles, de fapt e doar tipul obisnuit de vanzatoare, dar asta a fost gresala mea cu Miranda, am tinut prea sus, trebuia sa-mi fi dat seama ca nu am sa pot niciodata sa obtin ce vroiam de la o fata ca ea, cu idei sofisticate si atat de isteata. Ar fi trebuit sa aleg pe cineva care ar fi avut mai mult respect pentru mine. O persoana obisnuita, pe care s-o pot domina. Acum e in cutia pe care am construit-o singur, sub metri. Mi-au trebuit trei zile sa sap groapa. In noaptea in care am facut-o, am crezut ca innebunesc (m-am dus jos si am pus-o in cutia pe care o facusem si am dus-o afara). Am facut-o stiintific. Am planificat tot ce trebuia facut, ignorandu-mi sentimentele mele normale, nu puteam suporta ideea de a ma uita din nou la ea. Auzisem odata ca se acopereau de pete verzi si vinete, asa ca am coborat cu o cuvertura ieftina cumparata special, pe care am tinut-o in fata mea pana am ajuns langa pat si am aruncat-o peste cadavru. Am infasurat-o toata cu cearceafuri cu tot, am pus-o in cutie si am batut repede capacul in cuie. Am alungat mirosul arzand betisoare aromate si lasand ventilatorul sa functioneze. Acum camera e perfect curata, ca noua. Voi pune jurnalul si bucla din parul ei in pod, intr-o cutie care nu va fi deschisa decat dupa moartea mea, deci nu inainte de patruzeci sau cinzeci de ani, cred. Inca nu m-am hotarat referitor la Marian (alt M! - l-am auzit pe seful de raion strigand-o). De data asta nu va mai fi vorba de dragoste. Am s-o fac doar din curiozitate si ca sa le compart si pentru celalalt lucru. In acest domeniu, cum am mai spus, as vrea sa intru mai mult in detaliu si as vrea s-o invat cum sa faca. Bineinteles ca are sa fie clar de la bun inceput cine este stapanul si ce ma astept de la ea. Dar nu e decat o idee. Azi am montat soba in camera de jos, doar pentru ca era umeda si oricum trebuia uscata. John Fowles, Colectionarul