|
Strasbourg, 25 iulie 2002 Draga Alex, Asta cred ca este a cincea scrisoare pe care o incep pentru tine. Sper ca o voi termina macar pe aceasta. Problema vine de acolo ca, de fapt, nu am inteles prea bine ce trebuie sa scriu: despre mine, despre tine, despre noi? Stii, se spune ca prietenii ilustreaza o parte din propria ta persoana. Deci, în principiu, daca ma prezint, spun ce fac, ce cred si ce simt, cei care vor citi ar trebui sa regaseasca o particica din tine… Ma întreb daca e adevarat. Uneori mi se pare ca te cunosc atat de bine, si uneori raman cu gura cascata de stupefactie. Nici nu e prea greu sa ma uimesti: daca stam si ne gândim asa, pe îndelete, ajungem (cel putin eu) în mod fatal la concluzia ca în toata viata noastra si de cand ne cunoastem (adica 8-9 ani totusi) nu ne-am vazut de cat de maximum 10 ori în total (exceptie cele doua saptamani in Apuseni). "Drôle de relation". Uite, încercand sa numar întalnirile, o gramada de amintiri foarte dragi si foarte puternice îmi revin. De exemplu, cand (eu) am cumparat o data cu tine mere in foietaj de la PaniPat (nici nu stiu daca mai exista!) si le-am mancat pe strada: suc de mere curgand peste tot, crema pe toata fata, firimituri, un râs dezlantuit si bietul Alex, verde si rosu in acelasi timp, care nici nu mai îndraznea sa dea de inteles ca e cu mine. Si acum îmi vine sa râd. Si îmi amintesc si o plimbare în Cismigiu, când am stat pe o banca sub copacul ala mare si batrân. Mai am înca cadoul pe care mi l-ai adus de ziua mea (ghicitoare: tu mai stii despre ce vorbesc? indiciu: nu l-ai ales tu, ci mama ta). Si când ne-am reîntâlnit în metrou, atât de absurd si de neasteptat: o figura atat de cunoscuta si totusi atat de diferita, pustiul meu un pic nazdravan deghizat în tânar studinte sexos. Si voiajul cu tatal tau în masina, prin noapte si prin Bucuresti… Atâtea comori pe care le port in suflet, chiar si aici, departe de tot ce a fost in mod concret viata mea pâna la 21 de ani. Purtata de valul amintirilor nu mai îmi aduc aminte ce vroiam sa spun (asa se intampla cand îmbatrânesti, uiti tot timpul). Oare vroiam sa spun ceva? Si la urma urmelor, ce conteaza ce spun eu. Un glas printre alte 5 miliarde, într-o cacofonie generala. Nimeni nu asculta pe nimeni sau mai degraba, fiecare se asculta pe sine si se minuneaza ce lucruri destepte spune. Am cunoscut (si suportat) atâtia oameni care vorbesc numai ca sa se auda vorbind în viata mea, ca uneori îmi vine sa tac la nesfârsit. Alteori îmi vine sa urlu si sa îmi procur o mitraliera (chestia asta îmi vine din faptul ca mai am înca apucaturi anarhiste si revolutionare de care nu am reusit sa ma dezbar). Vorbesc prostii, n-as fi capabila sa-l împusc nici macar pe Lenin. (Exemplul nu e ales la întâmplare, dar explicatia de natura ideologica si filosofica ar dura prea mult si ar fi prea plictisitoare pentru visitatorii paginii tale ca sa ma apuc sa o dau aici.) De asta sunt membru Green Peace: platesc o cotizatie si atentatele le comit altii în locul meu. Într-adevar, viata moderna ofera foarte multe comoditati pentru oamenii pasnici, lenesi, ocupati, dar cu principii, ca mine. În treburile cetatii te amesteci doar o data la patru ani, cand iti faci datoria ta de cetatean, in rest poti sa dormi cu constiinta linistita. Esti ecologist, dar n-ai timp sa defilezi contra multinationalelor care polueaza, nu-i nimic, platesti o organisatie care o face pentru tine. Est revoltat de foametea în Angola, pai n-ai decât sa trimiti un cec de 10 euro ca sa te simti imediat un om activ si implicat în problemele omenirii. Atatea prostii am spus, ca nici nu mai stiu cum sa ies din ele. Asta e o problema cand scrii scrisori: esti singur si nimeni nu te opreste. Cred ca o sa-ti smulgi parul din cap de enervare: ai asteptat atâtea luni de la mine scrisoarea asta si când în cele din urma m-am hotarât s-o scriu, am umplut doua pagini de … nici nu stiu cu ce. Poate ca ar trebui totusi sa ma opresc. Mi-am dat seama ca nici nu m-am prezentat. Avand in vedere ca sunt o necunoscuta pentru întregul ansamblu de ceilalti prieteni ai tai, cred ca ar fi necesar: Andreea-Marina GEORGESCU,
Te sarut cu mult drag si astept sa te revad cât mai curând posibil. Andreea-Marina. |