IUBIREA CEA MARE
                                                          M.Vintila
1.Azi va spun si eu o-ntamplare c-un baiat si-o fata
  Cum nu a mai fost si nu va fi nici cand
  Se stiau de mult dar aici la moara-ntr-o vacanta
  S-au privit in ochi si s-au trezit tacand
   S-au privit si s-au placut iar apoi cand au crescut
   Au aflat ca-n viata drumul lor e la inceput
   Si venea val dupa val sa ii vada stand la mal
   Ei traiau un vis ce si-l doreau fara de final.

2.Banuiti si voi ca la nunta lor intreg pamantul
  Flori a asternut in calea lor covor
  Au ajuns si ei oameni mari si au copii minune
  Au trait asa cum s-au iubit arzator
   Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamant
   De prea multa fericirea lor te trezesti cantand
   Au ajuns al lumii mit simplu si deosebit 
   Ei au fost atat doi oameni vii care s-au iubit.

3.Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamant
  De prea multa fericirea lor te trezesti cantand
  O intrebare as avea: Nu suntem si noi asa?
  Cine oare, sa-mi raspundeti voi, ne va impiedica?