DOR DE EMINESCU 
                               A.Paunescu, Al.Zarnescu
1.Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut
  Eminescu-i remuscarea dorului de absolut.
  Daca unu si cu unu nu mai vor sa faca doi
  Eminescu este chipul infinitului din noi.

2.Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa,
  Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea.
  Pe pamantul vechii Dacii, cand mai mare, cand mai mic,
  Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.

3.El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot,
  L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
  Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant
  Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.