DIN COPILARIE

1.Sunt iarasi pe drum, nu stiu unde merg,
  Ma cheama un munte spre care alerg
  Un munte pe care nu stiu a-l numi
  Dar pe care, sunt sigur, il voi cuceri.

                   R: Caci am plecat de-acasa din copilarie
                      Calarind vagoane in sens interzis
                      Controlorul, fara sa ma stie
                      Mi-a cerut legitimatia de blatist.

2.Satul sunt de blocuri, de tristul oras,
  De gari si de trenuri, de veselul nash,
  Mi-am luat un rucsac, un stilou si-un carnet,
  Tigari si chitara ce canta incet.

3.Oriunde ma duc am prieteni destui,
  Ii vad, ii salut si pornesc iar hai-hui,
  Nu-mi trebuie mult, ma multumesc cu putin:
  O coaja de paine si-o cisterna cu vin.

4.Starnesc o iubire si-o las cu regret,
  M-avant intr-o alta si gestu-l repet,
  Ma cheama iar drumul spre necunoscut,
  Cand cred ca am sfarsit o iau de la-nceput.

5.Dar stiu c-o sa vina si-o tainica zi
  Sa am si eu o casa, nevasta, copii
  Dar si-atunci in raft cand voi vedea
  Iar mersul de trenuri din nou voi pleca.