CERBUL

1.Traiau odata-ntr-o padure
  Un mos batran cu baba lui,
  Traiau saraci ca vai de dansii
  In adancimea codrului.

2.Iar mosul nu-si dorea nimica,
  El doara moartea-si astepta
  Dar baba lui a vrut sa aiba
  Un suflet tanar langa ea.

3.Si soarta se-ndura de baba
  Si-un pui de cerb  ii darui,
  Un pui de cerb cu stea in frunte
  Gonit din codri si ranit.

4.Si mosu-l saruta pe frunte
  Iar baba-l ingriji si ea,
  L-au ingrijit cu multa mila
  Si ranile i-au vindecat.

5.Dar intr-o zi trecu pe-acolo
  Feciorul unui imparat,
  Trecu cu curtea si cu oastea
  Si cu ogarii la vanat.

6."Da-mi mie cerbul, mai mosnege,
  Iti dau pe el tot ce-ti doresti,
  Iti dau averi, iti dau si cinste
  Si-ostirile imparatesti".


7."Nu vreau averi, nu vreau nici cinste,
  Sunt prea bătran să le primesc,
  Dar daca cerbul vrea sa vie,
  Eu tie azi ti-l daruiesc."

8.Si ce sa vezi, minune mare,
  Intreaga curte ce vazu
  Cum cerbul nostru da din coarne
  De parc-ar spune "nu vreau, nu!"

9."Nu vreau sa merg la curtea voastra,
   Nu vreau sa merg la imparat!
   Voi m-ati ranit la vanatoare,
   Ei ranile mi-au vindecat."

10.Mai trebuie sa ai un suflet,
   Un suflet cald si iubitor
   Ca sa poti fi iubit de oameni
   Si de podoaba codrilor.