| sfarsitul (jocul fetei) |
dec-2002 |
te-ai uitat vreodata la sfasitul vreunei relatii ? (fara sa te mai impotrivesti ca a venit)
cand fata poate face orice joc, orice lucru, cu orice, cu oricine; poate pedepsii orice gelozie, poate impartii altuia sau altora orice placere orice lucru de care ai fost privat sau pe care i l-ai aratat ?
ai vazut vreodata cat de linistitor e? cum nu mai conteaza .. nimic; nici ce face, nici cu cine, nici cand, nici cat ...
nici ca e sau ca nu e...
cum nu mai zvacneste nici o vena in creier atunci cand doreai sa faca acel lucru cu tine, atunci sau intaia data..
cum nu mai auzi pasii altora, cum nu ii mai confunzi cu pasii ei
... cand pleca si spunea ca nu o sa mai vina vreodata
... cand venea si spunea ca nu o sa mai plece niciodata...
cum toate valorile dispar, cum totul se uita, cum totul se topeste in intunericul acelui moment nesfarsit de liniste... atat de odihnitor, atata de meritat... dupa atata, dupa atatea.
in padure - lumina - se vede cand frunzele mor, cand cad jos, cand le calci in picioare, atunci vezi...
petele de lumina pe pamantul negru, pe pamantul lutos - de culoarea frunzelor.
in padure nu vezi aceasta lumina vara cand e soare toata ziua ci toamna cand soarele e putin si padurea e moarta.
si zbatandu-se pe tarmul realului, un peste din oceanul dorintelor si al visului, acel lucru identificat ca "dragoste" in ambele suflete.. pluteste si se zbate, incet calm, cald, nepasator de moartea-i, sigur de soarta lui, sigur de disparitia lui.. inceata, fara de durere, fara de sfarsit.
durerea dragostei dispare,
apoi dispare dragostea, apoi ..
apoi .. apare dragostea
| |